2,874 matches
-
te duci să recuperezi scrisoarea? Nu. Oricum cred că-i prea târziu. — Și n-ai să fugi de la mine? — N-am să fug de la dumneavoastră. A ieșit pe ușa din spate. Afară, seara se încețoșase, iar umbrele stâncilor se așterneau lungi pe iarbă. Nu m-am uitat la ceas. M-am așezat lângă Hartley. Își luase mâinile de pe față și acum zăcea inertă, uitându-se la masă. Acolo unde o apucasem de rochie, se ivea o ruptură triunghiulară. Și prin ruptură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
moment pentru siguranța și viața ei, și totuși nu voiam să rămân tot timpul sau cea mai mare parte din timp alături de ea, de fapt nici nu știam cum să fiu cu ea. Noaptea o lăsam singură, și nopțile erau lungi, pentru că se culca devreme și adormea imediat (o auzeam sforăind). Își petrecea o mare parte din timp dormind, atât nopțile cât și după-amiezele. Uitarea adusă de somn îi era prietenul cel mai apropiat. Și între timp eu pândeam și ascultam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de nume......................................................................................................................... Indice de locuri......................................................................................................................... Fotografii.................................................................................................................................. CONFESIUNI DIN NOAPTEA DETENȚIEI Colegii mei mai tineri, de profesiune istorici, încearcă o trăire unică în felul ei, aceea de a înregistra mărturii din fostul spațiu concentraționar, experiențe carcerale ale celor care au supraviețuit lungii nopții de detenție. De ce să deschidem inimile atâtor oameni traumatizați? Pentru a înțelege mai bine evenimentele decât leau înțeles la timpul acela, cei prizonieri în gulagul românesc și mai ales le înțeleg cei de azi. Pentru limpezire și adevăr. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Și-am stat la Salcia, unde erau ultimele rămășițe, ultimii deținuți la care nu le-au dat drumul până atuncea. În perioada asta am lucrat... de vorbă așa. Ne scotea la o fermă zootehnică din apropiere, unde mai mult stăteam lungiți la soare pe grămezi de lucernă, și angajații civili ne aduceau lapte. Și unii, săracii, după ce au fost întotdeauna reținuți cu mâncarea în penitenciare, au băut castroane întregi de lapte proaspăt de la vacă, autentic, și bineînțeles că i-a apucat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și ne-a spus: Ascultați aicea! Vintilescu a stat in penitenciarul Timișoara în infermerie și a vorbit ceva despre reeducare. Nu direct. Așa, pe ocolite. Și noi am aflat. Și să știți că noi aflăm orișice. Și mâinile noastre sunt lungi. Și ajung peste tot in țară și dincolo de hotare. Pe urmă am primit o placă de săpun sau mai multe sau o bucată de lemn, și săpunul a fost intins pe placă... și să te gândești ce-ți amintești, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Și știai ce te-așteaptă... Această figură dă ofițer venea, s-așeza cu fundu’ pă birou și scotea de acolo trusele lui, dă sârmă împletită, dă fel dă fel dă obiecte cu care să te bată bine, până când te lăsa lungit... El un singur lucru spunea: Dă ce, mă, nu vrei să vorbești cu tovarășu’ căpitan, sau cu tovarășu’ maior anchetator? Ce, tu vrei să-ți bați joc dă ei? Și să punea cu bătuta pe tine până când te leșina... Suna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dintr-o familie săracă, experiența precarității vieții la mahala fiind accentuată de pușcăria pe care o face în calitatea sa de comunist tatăl ei, Filipache, fapt care-i aduce ostracizarea din partea celorlalți. Al doilea handicap este esențial, corpul fetei se lungește peste măsură de mult, ceea ce produce un dezechilibru cu privire la stima de sine în raport cu bărbații, astfel încât, din lipsă de experiență, face confuzii elementare, interpretează greșit atenția dezinteresată erotic a homosexualului Pavel, interesul pur camaraderesc la Matei, pentru care forma superioară de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Ceahlăului. Hămăit de câini.. gata să rupă.. să sfâșie.. se apropia din ce în ce. Într-o fugă bezmetică, și-au dat drumul pe cursul râpos al râului Schitu spre Bistricioara... securiștii pierzându-le urma. Luna era sus... Căpitanul stătea lungit la pământ, pe spate, cu mâinile sub cap, și-și făcea „apelul” grupului... Cinci !... Doar, cinci... atât, mai suntem... I-on, Sofronie, I-chim, Oan-ță, și...!”, silabisi.. și ca o mașinărie stricată repetă de mai multe ori numele lor... părând
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
că nu vor mai reveni. M-am ridicat din pat și m-am apropiat de fereastră. Un pumn de stele împrăștiate pe cer, parcă nemișcate, așteptau revărsatul zorilor, iar luna argintie cobora încet, după blocul din față... Plopii din fața ferestrei, lungiți spre cer, ca niște fumuri, ascuțite de argint, cu jocuri de luceferi galbeni prin frunzele aurite de toamnă.. la fiecare adiere, mai lăsau o salbă... Privind afară, în noapte spre cer, pe care acum îl vedeam, îl simțeam ca real
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Mecanică din anul nostru de studii, a apărut un ofițer cu o statură impunătoare, îmbrăcat într-o frumoasă uniformă de ofițer superior, care s-a prezentat scurt ca fiind Colonel Rădulescu, Șeful Catedrei Speciale din Institutul Politehnic. Și fără să lungească vorba, a început să ne recite din Scrisoarea a 3-a de Eminescu: .......... La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort Un bătrân așa de simplu, după vorbă, după port. „Tu ești Mircea?” „Da-mpărate!” .......... Apoi s-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fi identificate În timpul perioadei comuniste pot fi regăsite și după 1989. Durata medie a mandatului unui ministru depinde de durata cabinetului. Așa cum ne putem aștepta, guvernele care durează mai mult timp sunt formate din actori ale căror mandate sunt mai lungi. Această observație ar putea fi considerată un truism, dacă nu am lua În considerare un al doilea aspect. Tendința generală la nivel guvernamental este ca, pe măsură ce guvernul tinde să atingă durata unui mandat legal, nivelul dinamicilor guvernamentale să crească de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
-uri, chiar dacă pe atunci Încă necodificate, și-au făcut apariția Încă din preistorie: Usturoiul e mai mult un condiment prin iuțeala lui, decât aliment prin glucidele și chiar lecitina conținută - à propos: lecitina face ca un mujdei să poată fi „lungit“ indefinit cu ulei, precum maioneza - și țin minte din armată că În rația mea erau și ceva grame de usturoi... câte anume e secret militar... Apoi, În antichitate, condimentul se Îndepărtează de ideea de aliment, fiind reprezentat deja de ceea ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
invenției lui Erlenmeyer, adică Într’o sticluță conică; una cu pereții destul de groși ca să slujească mult timp, dar și cu gura destul de Îngustă ca, Întorcând Înapoi cam tot distilatul, rachiul să nu ajungă apă, iar vinul răsuflat. Și așa, băutura lungea vorba, dar mai puțin consumația obișnuiților cârciumii. E drept, acel țoi nu permitea aprecierea buchetului, care se dezvoltă pe gura largă a unui pahar, dar e vorba de cârciumă și de poșirca ei, nu de recepția de la primărie... Vorbeam de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nevoie de o nouă dogmă, o nouă interdicție, precum aceea valabilă În creștinismul primitiv până ce Renașterea a abolit-o, de a scotoci prin disecție În trupul făcut - zice-se - de dumnezeu. Căci ce-a făcut abdicarea de la acea interdicție? A lungit doar viața omului, adesea una vegetativă, dar i-a majorat populația. Și, cum Natura n’ascultă de dumnezeu, reacționează inventând: ciumă, cancer, SIDA... Sunt aspru? Dar ăsta e un apanaj al Naturii Însăși. Iar Între „trebăluiala“ de sub vălul nopții a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lumii, schimbând grâu pe oaie, ouă pe brânză ori toate pe bani, aveați bunul obicei să Încercați marfa celuilalt: strângeați galbenul Între dinți, să aflați dacă e din aur curat - un metal moale, dar care devine mai tare dacă e „lungit“ cu aramă, mai abitir când aurul e doar un pospai peste aramă -, căutați calul la dinți - nu Însă și când era de dar -, vânturați Între palme grâul ș.a.m.d. Asta v’a rămas În sânge până astăzi când, În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de caracter, care nu reprezintă altceva decât manifestarea neomogenității amintite, Își caută obligatoriu un echilibru care să-i permită viața În raport cu restul lumii. Dar cum se poate echilibra un taler greu cu unul ușor decât cum ne spune mecanica? Adică lungind „brațul forței“, jumătatea cumpenei de care atârnă talerul cel ușor. Iar asta Înseamnă, În societatea umană, radicalism. Astfel, dacă restul lumii Își permite În fața unei probleme date o atitudine moderată, grupul minoritar este obligat la o atitudine cu atât mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
socoteau că, odată cu ieșirea la pensie, căpătau și dreptul de a gusta din toate plăcerile vieții. Îndeosebi din acelea pentru care nu avuseseră nici timp și nici bani la tinerețe. Când venea acasă la părinții lui din Rucăr, Nini se lungea întâi în pat cu mâinile sub cap, privirea în tavan și nu scotea o vorbă ore întregi. Taică-su și maică-sa numărau dolarii și se minunau ce bine se câștigă în Italia cu contrabasul, iar după ceasurile de meditație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
țărani cum se trag la umbră la poalele pădurii și le plângeam de milă. Nu știu ce-i traiul bun, domnule Mariean. A fost o săptămână foarte religioasă. Ei se închinau când vedeau cum miros asfaltul, eu mă închinam când îi vedeam lungiți la umbra brazilor. Acum să-mi spui dumneata, că te pricepi să vindeci oameni ca mine, să tratezi de creier copiii de asfalt: oare mi s-a părut că și vacile se închinau sau era de la arșița din curtea bisericii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zis nevesti-sii domnul Bouleanu, privind de aproape la canapeaua babei -, să știi c-o să-i dau cincizeci de EURO. Și-i dau și dormeza noastră, aia scâlcită de pe hol, dacă-mi cedează canapeaua.“ Baba a luat banii, seara s-a lungit pe dormeza domnului Bouleanu, iar acesta s-a dus cu canapeaua babei la un restaurator de mobilă, care, după ce a examinat-o în tăcere pe toate părțile, i-a oferit pe ea morocănos trei sute de EURO. „Dacă matale o vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Bere să beți voi! Vrei binele proștilor și te alegi cu ce-i mai rău“. Din mulțime se aude o voce de femeie: „Poate e strada de vină. Poate a luat-o la vale. Cu ploile astea...“. Câțiva bărbați se lungesc pe burtă și încep să discute despre unghiuri drepte, despre firul cu plumb, despre deplasarea plăcilor tectonice de sub oceane. O fi și cu strada ceva, totuși, e clar că blocurile se crăcănează spre vârf. Locatarii de la ultimele etaje sunt panicați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cincilea sau al șaselea. În scurt timp, toți locatarii de la scara 6 au ieșit în stradă și, luându-se după domnul Ceapă, au început să privească și ei, care nedumeriți, care revoltați spre etajele unde locuiau. Iar după ce au obosit lungindu-și gâturile în sus și au început să se privească pieziș unii pe alții, s-a declanșat fenomenul. Când locatarii dintr-un bloc caută cu coada ochiului unii la alții, fenomenul care se declanșează e că toți descoperă ce mutre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe mine, Iliuță - i-a zis ea după ce a terminat cu plânsul -, că ți-am vrut binele. Și ce dacă-ți cade părul din cap, măcar te umpli de păr prin alte părți. Cât despre faptul că ți s-au lungit urechile, eu te iubesc și așa.“ „Are dreptate Sofica - și-a zis mândru de istețimea nevesti-sii Ilie I. Ilie și bând de-acum ceaiurile ei, ca tot omul, de trei ori pe zi înainte de mese -, uite că-s și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Jean Cristophe, în cele două volume din Pe Donul liniștit, în tomurile de sute de pagini pe care, în afară de el, nu le mai cerea nimeni pentru acasă. „Costele - îi spunea mama lui Codin soțului ei -, tu vezi cum s-a lungit deodată copilul nostru? Ce-o fi asta? Se închide la el, cu cărțoaiele alea grele, și crește, și tot crește...“ „Lasă-l în pace - răspundea domnul Antonescu -, ce, vrei să rămână scund ca mine? Să citească, dacă îi priește.“ Peram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
toți cei treizeci de membri ai grupului, trimiși în excursia de o zi, vroiau s-o trăiască intens, ca să poată să spună c-au fost într-adevăr la Paris. Vrând-nevrând, am fost martor și părtaș la strădania celorlalți de a lungi timpul și la incidentele rezultând din acest neobișnuit asalt asupra timpului. Ca să înțelegeți ce gen de întâmplări au loc, când treizeci de excitați care n-au mai călătorit niciodată în Vest sunt plimbați doar o zi și o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
știa el ce vorbește. Mai mult m-aș bucura dacă revista ar redeveni lunară. S-ar putea face din ea o revistă bună ca și Steaua, Viața [Românească] și, uneori, Convorbiri literare. Doar puțin curaj este necesar. Iarăși m-am lungit peste măsură. Aștept să-mi scrieți și despre cronică și despre revistă și despre Festivalul, de-acum, de la anul viitor. Poate înainte de a pleca sau de la Olănești ori Sîngeorgiu cînd veți avea răgaz. Vă urez în orice caz timp frumos
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]