158,161 matches
-
delavrancianul Neghiniță spre convertiri șoptindu-mi de mi-a zbârnâit membrana timpanului: Mă, Telefilule, dumneatale nu simți că aici e o chestie hamletiană? În consecință și fiindcă imaginația mea are sclipiri patologico-morbide, l-am văzut pe domnul ministru ținând în mână un craniu de contribuabil și întrebându-l: „Bade, ce zici? To be, or not to be? Și cum craniul a tăcut rânjindu-și dantura până la balamalele maxilarelor, tot bietul dom’ ministru a răspuns româno-oltenește: fie ce-o fi - cel puțin
Minunății by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13648_a_14973]
-
ideea de alternativă, ideea că se poate construi ceva solid, că e posibilă o transformare în bine. Așa s-a ajuns să trăim în țara unde cei mai mulți sunt ațipiți, îngropați fără scăpare în grijile lor mărunte și doar câțiva, o mână de „aleși”, o mână de sechelarii, zburdă, dar ce spun eu zburdă, zboară cu aripi de șoim, umplu ținutul de incredibile „palate agramate”, ținutul acesta de veselă/tristă poveste suprarealistă. Ținutul acesta unde nu se prea mai întâmplă nimic. Sau
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
că se poate construi ceva solid, că e posibilă o transformare în bine. Așa s-a ajuns să trăim în țara unde cei mai mulți sunt ațipiți, îngropați fără scăpare în grijile lor mărunte și doar câțiva, o mână de „aleși”, o mână de sechelarii, zburdă, dar ce spun eu zburdă, zboară cu aripi de șoim, umplu ținutul de incredibile „palate agramate”, ținutul acesta de veselă/tristă poveste suprarealistă. Ținutul acesta unde nu se prea mai întâmplă nimic. Sau nu se prea mai
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
apar doi intruși misterioși, frate și soră, acceptați pentru farmecul lor și apoi respinși prin scandalul declanșat de revelarea relației lor incestuoase. Cartea a făcut o impresie extraordinară și prin subiectul șocant (o, ce vremuri!), și prin scriitura ce demasca mîna unui profesionist („un cocteil savant de Dostoievski, Margaret Mitchell și Lampedusa”!), și prin misterul ce ațîța imaginația. În privința autorului, s-au făcut diferite supoziții, nici una confirmată. S-a avansat numele scriitoarei americane Sybille Bedford, care a negat, exprimîndu-și opinia că
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
în rîsetele și exclamațiile de încurajare ale colegilor, amintirea, cu gust de madlenă proustiană, a imensului bine pe care mi-l făcuse el cîndva, înainte de 1989, de a mă ajuta să nu asist, în satul în care eram profesoară, cu mîinile încrucișate la o cumplită tragedie a unui elev bolnav incurabil, ci să pierd luptînd, se mai decantase, permițîndu-mi să nutresc față de poetul devenit politician sentimente ceva mai limpezi. Dar nu atîta cît să stea în-tr-un raport suficient de limpede cu
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
ridica nici să mă conducă pentru ca să-mi dau seama de înălțime, dar pare pătrat, cu un chip totuși tînăr, neavînd de fapt decît 55 de ani, este născut, spune Micul dicționar enciclopedic, ediția 1986, în 1943. Are, în contrast cu masivitatea trupului, mîini frumoase, bărbătești, nobile. Abia acum văd că pe canapeaua din vinilin de lîngă el tronează, nici mai mult, nici maipuțin decît două dosare de Securitate. Nici mai mult, nici mai puțin. Materialul bibliografic pregătit în vederea întîlnirii noastre? Nu-mi vine
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
mînca? Nu am cum să știu dacă sînt acele dosare, din care Mihai Pelin a citat în Cartea albă a Securității ce-a dorit el, în tot cazul sînt dosare adevărate, nu copii, din arhive publice, nu private, aflate în mîinile unei persoane particulare, e drept una foarte interesată de destinele țării sale, mai interesată mult decît noi, ăștia, și pe deasupra membru al unui partid de opoziție, mult mai puternic de altfel decît cel de la Putere, unde va ajunge curînd. Ca
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
din conducerea de partid și de stat au vrut să pună la cale o fărădelege care să-i îndepărteze pe scriitori de conducerea de partid și de stat. Și au inventat pretextul “meditației transcendentale”. După două-trei asemenea fraze, ia în mînă unul dintre dosare și citește încă și mai în viteză și dînd drumul cuvintelor fără să le atingă, ca pe niște bule, ușoare, elastice, imposibil de urmărit. Mi se pare că recunosc totuși documentul din Cartea albă...: „În rîndul oamenilor
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
săi. Începuse prin a mă asculta în tăcere. Dacă nimic din ce-i spuneam eu nu părea să-l surprindă, cu fiecare frază a mea se făcea însă tot mai gînditor, părînd oarecum covîrșit. Cînd am terminat, mi-a cuprins mîinile într-ale sale: “Mi-ai vorbit ca unui frate. Acum îmi voi deschide și eu inima în fața ta. Motivele călătoriei mele nu sînt atît de diferite de cele pe care mi le-ai expus. Și eu am pornit pe drumuri
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
atitudinea lui mi se pare de bun simț. Așadar, cu Dumnezeu înainte! 29 septembrie Culeg din cînd în cînd cîte un vers la întîmplare din cartea lui Abu-l-Ala pe care un bătrîn librar din Maarra mi-a pus-o în mîini cu trei-patru săptămîni mai înainte. Astăzi le-am descoperit pe acestea: Oamenii ar dori ca un imam să se ridice Și să vorbească unei mulțimi mute. Înșelătoare iluzie; nu există alt imam decît rațiunea. Doar ea ne conduce zi și
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
cameraman, și toată suflarea ( tăiată) a celor prezenți. Prinde pisicul, coboară și, cu el pe-un umăr raportează cu mândrie și patriotism că misiunea a fost îndeplinită. Bineînțeles, este întrebat de reporteriță ce sentimente l-au încercat când a pus mâna pe pisic. La televizorul meu cu sonor cam răgușit, s-a auzit vocea soldatului parcă spunând: i-aș fi sucit gâtul, domnișoară. Dar eu nu cred. În orice caz a fost știrea cea mai de senzație, care o ținut populația
Oscar pentru un pisic by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13674_a_14999]
-
impune funcția, ar fi putut spune că nu e momentul pentru asemenea omenești dezvăluiri. Mai ales că dl Iliescu l-a învins pe Vadim Tudor în 2000 și cu voturile unor alegători care și-au călcat pe inimă mergînd pe mîna domniei sale. Așa cum mă așteptam, dl Iliescu a început s-o scalde văzînd ce furtună a provocat declarația d-sale că pedeapsa lui Cozma ar fi exagerată. La cîteva zile după aceea, însă, același domn Iliescu provoacă scandal și în străinătate
Scandalurile președintelui Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13675_a_15000]
-
moale, de intelectual famelic, o fi având trecere la Palatul Victoria, dar cu siguranță nu impresionează pe nimeni în Piața Matache. În fata primejdiei de moarte, și anume, de a pierde alegerile, Năstase a făcut pasul înapoi, lăsând frâiele în mâna posesorilor de rețete sigure. Nu s-a împiedicat Cozmâncă în Constituția lui Ceaușescu, cum o să-i creeze probleme Constituția emanată de noul său idol? Vor urma abuzuri peste abuzuri, se vor călca în picioare principii și legi ( ba chiar și
Octav-Baba și cei patruzeci ori patruzeci de hoți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13761_a_15086]
-
în așa-numitul teritoriu. Cînd și-a dat seama că a fost jucat, Cozmin Gușa a dovedit o dată în plus că nu are stofă pentru funcția cu care l-a cadorisit premierul și că în 2000 i-a pus Dumnezeu mîna în cap. Văzînd că dirijorul campaniei electorale a fost uns Cozminca, nu el, așa cum s-ar fi cuvenit conform cu organigrama de partid, Gușa a plecat din PSD. Nu a plîns nimeni după el, iar Adrian Nastase i-a consacrat un
Si, totusi, de ce a demisionat Cozmin Gusa? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13758_a_15083]
-
al autorului executat de Marcel Iancu. Lucian Boz a readus astfel, nostalgic, în actualitate "icoanele pe lemn" ale lui Arghezi ori singularul "Paradis al suspinelor" al lui Ion Vinea - sau pe prea uitatul Jaque Costin cu savuroasele lui "Exerciții pentru mâna dreaptă" - ori pe nedrept uitatul Constantin Fântâneru și încă mulți alți prieteni scriitori. Se cuvine de bună seamă să nu uităm nici constanta lui colaborare la "Jurnalul literar" unde, începând din 1994 și până în anul 2002, a publicat numeroase pagini
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]
-
atîtor merite, critică lui Iorga e dominată de prejudecată conform căreia înzestrarea deosebită, elanurile și proiectele hasdeene redutabile au fost sabotate de-a lungul întregii vieți a autorului de o structură prea tumultuoasa și anarhica, de o formație universitară de mîna a doua ( Harkovul țarist în locul Occidentului) și de nerealismul întreprinderilor științifice. Succesul lui Hașdeu printre contemporanii săi s-ar explică, deci, nu atît prin meritele omului, cît prin superficialitatea contemporanilor și prin miza mică a celorlalți istorici. Comparat mereu cînd
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
Poți să ne conduci dumneata? Sigur, dar mai întâi trebuie să isprăvesc de săpat șanțul, ca să poată trece apa; durează puțin. Așteptăm, a zis bărbatul. Mi-e sete, a zis femeia. Acolo, după stâncile acelea, a spus omul arătând cu mâna, este un izvor. Duceți-vă să beți până termin eu șanțul. Au plecat în direcția indicată și în spatele stâncilor au găsit izvorul. Izvorul cădea de sus și se înfigea în pământ, drept, curat și sclipitor ca o spadă. Au băut
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
le-au stropit fața și părul; râdeau veseli, răcoriți, uitând de oboseală, de drumul rătăcit, de călătorie. Femeia s-a așezat pe o piatră acoperită de mușchi, bărbatul a luat loc lângă ea și au stat acolo ținându-se de mână, nemișcați și tăcuți. Pe urmă, o pasăre s-a oprit lângă izvor și bărbatul a spus: Trebuie să mergem. S-au ridicat și au pornit spre grădina de zarzavat, în căutarea omului. Dar când au ajuns la grădină, omul nu
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
con de pin. Se auzea murmurul brizei prin frunzișul de sus. Se auzea ciripitul păsărilor ascunse. Se auzea tăcerea mușchiului și a țărânei. Îmbătați de frumusețea, de muzica și de miresmele pădurii, bărbatul și femeia urmau poteca ținându-se de mână. Până când au auzit în depărtare ca niște lovituri de topor. Au continuat să înainteze și s-au apropiat de zgomot. Vine dintr-acolo, a spus femeia. Și, părăsind cărarea, au luat-o spre dreapta. Au dat peste un tăietor de
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
mare în basma. Pe urmă i-au legat colțurile două câte două. Să mergem, a spus bărbatul trecându-și degetul prin cele două noduri. Însă femeia a întors capul și a respirat adânc mirosul copacilor și al pământului. A ridicat mâna și pe vârful degetelor i s-a așezat un fluture. Ah a spus ea, chiar pierdută cum sunt, tot văd cât de parfumat și de minunat este totul. Chiar fără să știu dacă voi ajunge vreodată, îmi vine să râd
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
salvați Salvați? a întrebat femeia. Și din nou s-au auzit voci. Sunt în partea aceea, a spus femeia, arătând spre stânga. Ba sunt în partea cealaltă, a spus bărbatul, arătând spre dreapta. Bărbatul a luat-o pe femeie de mână și au început să alerge amândoi spre dreapta. Dar pe măsură ce alergau, vocile se auzeau tot mai departe. Merg mai repede decât noi s-a plâns femeia. Dar, a răspuns bărbatul, dacă vom putea măcar să mergem pe urmele lor, vom fi
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
care ei le confundau cu siluete, persoane, voci. Dar erau doar bezne, trunchiuri de copaci, vreascuri trosnind, foșnet de frunze. Ne-am rătăcit? a întrebat femeia. Nu știu, a spus bărbatul. Au mers înainte cu pași lenți, ținându-se de mână, în tăcere, sprijiniți unul de altul. Până când deodată au văzut că ajunseseră la capătul pădurii. Plini de speranță, au înaintat spre spațiul descoperit, dar, ieșind dintre copaci, s-au trezit în fața unei prăpăstii. Aplecându-se înainte, au încercat să vadă
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
piatră, iar în dreapta era hăul. Să mergem, a spus bărbatul. Mi-e frică, a spus femeia. Suntem împreună, a răspuns bărbatul, nu-ți fie frică. Și au pornit pe cărare. Bărbatul mergea înainte și femeia în spate se ținea cu mâna stângă de pietre și cu mâna dreaptă de umărul bărbatului. Înaintau în tăcere sub strălucirea obscură a stelelor, cumpănind fiecare gest și fiecare pas. Dar deodată trupul bărbatului s-a clătinat, s-au rostogolit niște pietricele. El i-a strigat
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
mergem, a spus bărbatul. Mi-e frică, a spus femeia. Suntem împreună, a răspuns bărbatul, nu-ți fie frică. Și au pornit pe cărare. Bărbatul mergea înainte și femeia în spate se ținea cu mâna stângă de pietre și cu mâna dreaptă de umărul bărbatului. Înaintau în tăcere sub strălucirea obscură a stelelor, cumpănind fiecare gest și fiecare pas. Dar deodată trupul bărbatului s-a clătinat, s-au rostogolit niște pietricele. El i-a strigat femeii: Ține-mă Însă umărul lui
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
bărbatului. Înaintau în tăcere sub strălucirea obscură a stelelor, cumpănind fiecare gest și fiecare pas. Dar deodată trupul bărbatului s-a clătinat, s-au rostogolit niște pietricele. El i-a strigat femeii: Ține-mă Însă umărul lui alunecase deja din mâinile ei. Femeia a țipat. Agață-te de pământ Dar nici o voce nu i-a răspuns, iar în tăcerea vastă, limpede și sonoră se auzea doar rostogolirea pietrelor. Era singură, învăluită în spaimă, agățată de pământ, în fața hăului. Răspunde a strigat
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]