3,280 matches
-
să-i dăm geanta înapoi lu' dom' profesor? Se înalță un cor de chiote amuzate. Vrea cineva să vedem ce are dom' profesor în geantă? continuă Chițu pe același ton fals superior. Îi răspund aceleași chiote dezlănțuite. Chițu apucă de mâner servieta ponosită a domnului Panciu și îi face vânt peste gardul cel mai apropiat. SECOLE Într-o oră Doamna, într-un mod oarecum neașteptat, le-a cerut date personale despre părinți: numele de botez al tatălui și al mamei, data
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și cu vârful în articulația, care execută mișcarea, este caracteristică articulațiilor cu grad mare de mobilitate, cele biaxiale și triaxiale, în cadrul acesteia se succed următoarele mișcări: flexie, abducție, extensie și adducție și de simboluri. Antrenament la găleată pentru calul cu mânere. Există trei suporturi ale comunicării non-verbale în sport; primul amintește despre corpul și calitățile fizice și fiziologice ale sale, cu mișcările ca suport privilegiat al circulației sensului. Importantă este aceea de tip fiziologic, ea există și se manifestă ca o
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
marcă a prelungirii ființei umane prin instrumente: sabia, pușca, arcul, sulița, discul, patinele, schiurile, labele de înot, mașina, bicicleta, carul, caii, mănușa, coarda elastică, avionul, parașuta, deltaplanul, planorul, caiac-canoe, yaht; -fie marcă a evidențierii efortului ființei umane: inele, cal cu mânere, saltea, bară fixă, paralele, ladă suedeză, trambulină; -fie marcă a ființei speciale: TRUPUL BINE „LUCRAT”; -pentru a arăta puterea națiunii: tipurile de vestimentație și de instrumente de luptă ale gladiatorilor la Roma; -fie un simbol pentru a arăta puterea țării
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
ținea în încheieturi. S-a așezat și el într-un colț. Nu voia să intre în vorbă cu nimeni. Dorea să și adune gândurile răvășite. A privit lung la bastonul dăruit de sora din spital. Era un lucru frumos. Pe mâner era înscris cu fierul înroșit: „martie 1943”. „Așa ai să-ți aduci aminte de mine Toadere” - i-a spus sora când i l-a dat. „Îmi aduceam aminte și fără 86 asta” - a răspuns Toaibă încurcat... Tot sora i-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de merinde după coaja de pâine. Scotocind după ea, a dat peste pumnalul 88 rupt... pe care îl păstra ca pe un trofeu... Cât ai clipi, l-a smuls din teacă. A privit la el cu ochii scânteietori, în timp ce strângea mânerul încât i se albiseră buricele degetelor ... Nu-și putea lua ochii de pe lama ruptă a pumnalului care încă mai strălucea... Fulgerul amintirii când Trestie - „fratele” său și Limbosu - l-au salvat de sub nasul inamicului i-a năpădit gândurile. „Acolo m-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
folosește?” - și-a sfârșit Toaibă gândul privind în jur... „Nu! Nu se poate ca pe toată întinderea asta să nu fie măcar un copac. Doamne! Ajutămă dacă mă auzi, Doamne!” A rămas cu ochii spre cer și mâinile crispate pe mânerul pumnalului... Încet-încet și-a adus aminte că undeva pe aproape, de o parte și de alta a drumului, se aflau livezile Merăuțenilor. „Unde-s? Doar nu le-au tăiat așa peste noapte... Parcă erau undeva după dâmbul din față”. Asta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
coapsă / de femeie / zburând deasupra munților de cupru), fiindcă din poeme străbate adeseori o dezamăgire, pe care poetul știe să o tempereze, pe care o resimte din nepăsarea mediului exterior față de așteptările sale, manifestată, de pildă, prin refuzul comunicării: toate mânerele de care mă agăț sunt reci, încât, retoric, se întreabă: încotro să întind stelara frânghie? Livrescul este o constantă, însă nu ofensivă, a poeziei lui Ovidiu Genaru, traversând lumea creată de poet - acest rezumat de real, în care Lumină este
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
un tramvai în București”. Fusese un voluntar special - Voluntar român de nevoie. Dispută Doi nebuni s-au întâlnit pe stradă Și cu mare interes se cercetau: În maiou și cu cravată primul, Celălalt pe umeri cu-n sacou. Cu-n mâner fără de geantă-n mână, Celălalt în coș cu-n singur ou, Au pornit la râs unul la altul, Fiecare dându-se erou. Trecătorii nu intrau în horă, Dar zâmbeau cu-ngăduință-arar, Nu-și puneau problema să aleagă Între ei care-i
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
râs unul la altul, Fiecare dându-se erou. Trecătorii nu intrau în horă, Dar zâmbeau cu-ngăduință-arar, Nu-și puneau problema să aleagă Între ei care-i cel mai cu har. Au plecat râzând până la urmă Fiecare cu bagajul celuilalt: Un mâner ce căuta o geantă Și-un coș cam gol, dar larg și înalt. Până că și drumurile-și schimbă, Fiecare apucând pe-al celuilalt, Ambii mulțumiți de cum mutară: Fiecare mai isteț ca celălalt. Dedublare Omul acesta e atât de rău
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
o cutie cu spermanțet. Trecătorul neavizat ar trece mai departe dacă un micuț anunț de deasupra bărbatului din tablou nu l-ar reține: “Confecționăm autoportrete artistice impec abile”. Cetățeanul cu haina impecabilă ca și pantalonii, se întoarce grav, apasă pe mâner și, după două minute de effort prin împingere, intră. Bună ziua. Cu ce ocazie la noi ? Vindeți pește ? Nu. Ați venit cu asigurările, cu impozitul pe venit, pe ... Nu. Cu mortu’. Pardon ? Am dori un portret pentru mortu nostru recent decedat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
beciul casei. Câteva dintre ele au ajuns la bucătărie. Estera sau Steluța, cum o alintau toți, își privea mama cu admirație. Se uita la mâinile acesteia cum trebăluiau prin bucătărie, ba spălând vase, ba punându-le la loc, ba lustruind mânerele de la mobilă, ba stând cu ele în șold uitându-se, un pic abătută, pe geamul ce dădea spre terenul de joacă din spatele blocului. După câteva momente, Steluța observă mâinile mamei curățind mere pentru prăjitura favorită a tatălui ei. Degetele albe
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
în viața mea "particulară" preistorică au existat și alte experiențe rămase nepedepsite. Pe la vreo patru ani, lăsat singur acasă, m-am trezit cuprins de friguri artistice care nu suportau amânare. Drept care am luat o "cuțitoaie", o lamă de cuțit cu mânere laterale la ambele capete, și am răzuit de scoarță toți pomii fructiferi din grădină, pe care tata, pasionat pomicultor, abia îi altoise. Doream să-i fac albi, "mai frumoși". Am lucrat cu spor, până seara, încredințat că voi fi lăudat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tata a trecut prin tranșeele primului război mondial, mai întîi în armata lui Franz Josef, apoi în armata română. Un cufăr greu și când era gol. Puteam vîrî în el puține lucruri și îl duceam mai mult pe umăr din pricina mânerului de fier care îmi intra în carnea degetelor. În schimb, mă învîrteam numai printre certitudini, convins că absolutul se găsea la vârful degetului meu mic. Eram sigur că puteam rezolva orice cu ușurința cu care rezolvasem problema aducerii alimentelor de la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
două ori pe zi, dimineața și seara, în lunile de secetă. De aceea, doctorul se simte obligat, de câte ori vine, să schimbe câteva vorbe cu el, înainte de a se îndrepta, sprijinit în bastonul său cu un scarabeu de argint încrustat pe mâner (pe care-l poartă mai mult decorativ, căci, în ciuda vârstei sale, bătrânul are mers de soldat), spre pavilionul bibliotecii ― Despre ce vorbiți? s-a mirat Julius, într-o zi, după ce doctorul Luca l-a întrebat, prevenitor, ca de obicei: "Ai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
visului, sexul nostru este întot deauna erect... Îmi amintesc un banc idiot din copilărie, care definea femeia drept „ceva de care te ții când faci dragoste“. Fără intimitate reală, atât femeia cât și bărbatul sunt literalmente asta: un fel de mânere la care performezi un număr de gimnastică. Poate fi uneori dis tractiv (mai ales pentru bărbat), ca legănatul pe un balansoar, dar, din punctul meu de vedere, e un mod primitiv, puștesc, nesa tisfă cător de a face sex. De
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de veteran al războiului din Coreea, fără să audă nimic. — Trei bărbați înainte de majorat și o femeie la scurt timp dup-aia. Copiii stăteau pe bancheta din spate, traumatizați. Aproape tot drumul, Mark se retrăsese în coconul lui, sprijinit de mânerul ușii, și șușotise cu prietenul lui secret, domnul Thurman. Sutele de kilometri de șoapte confidențiale dintre băiețel și fantasmă o înfuriaseră pe Karin; ea n-o putea vizualiza nici pe prietena ei făcută din carne și oase, aflată la zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
te-ar tulbura rău? Pe tine sau pe Celebrul Gerald. Mi-ai spune? Trecuseră săptămâni întregi. El lăsă jos buretele, luă prosopul de șters vase din mâna ei, îl împături în două cu grijă și-l atârnă pe lungime pe mânerul aragazului. —Normal. Întotdeauna. Tot. Știi asta. Se apropie de ea și-i puse trei degete pe lobul temporal... O scanare a minții; un sărut de cercetaș. Abia când îți spun ție lucrurile le pricep și eu. PARTEA A PATRATC "PARTEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și reintră În rîndurile mulțimii. Totul durase doar un minut și se desfășurase În aceeași manieră inumană, formală și aproape plictisită care se făcuse simțită și În comportarea doctorului. Apoi cei doi brancardieri În uniformă s-au aplecat, au apucat mînerele brancardei și, vorbindu-și În șoaptă, au ridicat-o. Porniră cu pași măsurați, dar, cînd Începură să Înainteze, mîinile galben-cenușii ale mortului au alunecat peste marginile brancardei și se bălăbăneau În chip grotesc la fiecare pas al brancardierilor. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lama s-a scufundat și a încercat să tragă vîsla paralel cu barca, partea laterală a coborît și am luat apă. David s-a aruncat în direcția opusă, iar eu instinctiv am făcut la fel, în același timp apucînd sălbatic mînerul vîslei. Barca s-a balansat înainte și înapoi și apoi și-a revenit treptat. Ne-am oprit, deviați de la direcția noastră de mers. "A fost un crab", a spus David. Nu auzisem expresia pînă atunci, dar am înțeles imediat ce vrea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
odihneau bărcile, Schneiderhahn adunase o mică colecție de echipamente pentru exerciții. O masă cu o împletitură de cauciuc pe ea. Greutăți din fontă de cinci și zece kilograme. O bară cu discuri de un roșu întunecat la amîndouă capetele. Un mîner de lemn cu care trebuia învîrtită o frînghie albă, nouă de care era atașată o greutate turtită, rotundă din acelea pe care le folosesc cărbunarii sau cei care vînd cartofi, pentru întărirea încheieturii. Două lămpi electrice luminau un pic locul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mi-am așezat o mînă pe piatra caldă, tocită a scării care conducea spre ușă. Trei scări, el le urca și le cobora în fiecare seară și în fiecare dimineață. Am privit tăblița cu numele, strălucitoare și lustruită și la mînerul de alamă al clopoțelului, la clapeta pentru discuțiile cu comis-voiajorii necunoscuți; printre gratiile ușii chiar am surprins o fărîmă din marmura albă din hol. Atunci, stînd aproape de casă, am privit drept în sus de-a lungul fațadei, dincolo de obiectele de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
urmă și la pereche fără cîrmaci. Erau urîți și purtau tricouri urîte, de un portocaliu tern cu o stea neagră în șase colțuri pe piept. Băiatul înalt căsca necontenit. Ceilalți își arătau nervozitatea fixînd piulițele pedalelor ori apucînd și eliberînd mînerul vîslei. Mă încălzisem. Vară fără vînt. În dreptul turnului de start stăteau lungiți șase băieți care țineau pupa bărcilor chiar de după cîrmă, precum ții peștii chiar de după cap. Își mișcau brațele roată la comenzile bărbatului de pe mal, încoace și încolo, pînă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cineva cu nervii slabi. "Vă rugăm stați în posturile dumneavoastră!" a strigat starterul, furios. Totul trebuia reluat. Dar o mică bucată din încrîncenare dispăruse, plecarea nu mai era necunoscută. Orientare corectă. Steag alb. Steag roșu. Mîinile căutînd locul potrivit pe mîner. Liniște. "Pe locuri..." Din nou frica aceea rigidă. Liniștea e atît de adîncă că încep să-ți țiuie urechile. Soare pătrunzător. "Fiți gata..." Întreaga lume tînjește după sunet. Pentru a elibera aerul după ce și-a ținut suflarea. "Start!" Sînt cinci
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
întins peste parcurs, atîrnă o placă numerotată. Are înscrisă distanța. Cinci sute de metri. Un sfert e parcurs. Scările nu mai sînt acolo, dar în mintea mea încă le mai văd conducînd la ușile duble decorate cu valuri de lemn. Mînerul rotund de alamă. În spatele lui, coridorul cu ușa spre vestiar. Bănci din lemn neșlefuit, care au fost, de o mie de ori, udate și uscate la loc. O cămașă aruncată, murdară, măturată într-un colț. O bucată de săpun uscat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se mai punea problema unui sprint intermediar, acum totul depindea de creșterea frecvenței bătăilor și a puterii cu fiecare bătaie. Cu fiecare bătaie ne propulsam dincolo de bariera apei, dar de asemenea dincolo de propriile noastre limite. Mîna mea era încîrligată în jurul mînerului vîslei, îmi puteam simți antebrațul devenind treptat dur și țeapăn. Picioarele și brațele zvîcneau cu ultimele resurse de energie, iar spatele meu părea făcut din elastic întins pînă în punctul de rupere. Dar în vreme ce fiecare dintre noi gemea, împreună eram
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]