1,105 matches
-
precum a lua foc, a se supăra foc, a se face foc și pară, a se face foc și pârjol, a tuna și a fulgera, a-i veni (toți) dracii, a se face leu paraleu sau mânios dunăre/dunăre de mânios/a se face dunăre (turbată). 2.5.1. Pe baza exemplelor de mai sus, putem conchide că, în limba română, câmpul idiomatic al FURIEI se organizează conform unui model cognitiv unitar, care își subordonează toate metaforele conceptuale menționate. În cadrul acestui
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
băiatul la loc, iar fata poftea la dans un alt flăcău. Ei jucau până se auzeau din nou stigăturile: „Frunză verde castravete....”, și așa mai departe. După aceste cinci jocuri, urmau altele fără o anumită ordine. Astfel se mai juca „Mânioasa”, „Ațica”, „Ardeleanca”, Ciobănașul”. Jocul „Mânioasa” se juca în perechi. Când fetele treceau de la un flăcău la altul se striga: „Frunză verde baraboi Schimbați fetele flăcăi” Sau: „Frunză verde de cucută Fugi de-aici că ești urâtă” Sau: „Frunză verde foaie
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
poftea la dans un alt flăcău. Ei jucau până se auzeau din nou stigăturile: „Frunză verde castravete....”, și așa mai departe. După aceste cinci jocuri, urmau altele fără o anumită ordine. Astfel se mai juca „Mânioasa”, „Ațica”, „Ardeleanca”, Ciobănașul”. Jocul „Mânioasa” se juca în perechi. Când fetele treceau de la un flăcău la altul se striga: „Frunză verde baraboi Schimbați fetele flăcăi” Sau: „Frunză verde de cucută Fugi de-aici că ești urâtă” Sau: „Frunză verde foaie lată Vino fata cea bogată
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
către Tit, care autor a fost contemporan cu Filon și spune despre apucăturile celor ce conduceau frățiile ivriților prin cetățile din imperiul roman: 1,7 ,,Căci veghetorul ca administrator al lui Dumnezeu trebuie să fie fără prihană; nu încăpățînat, nici mînios, nici dedat la vin, nici bătăuș, nici lacom de cîștig mârșav... 1,14 ,,Să nu se țină de basme evreiești și de porunci date de oameni care se întorc de la adevăr.” Același priceput ivrit, pe deasupra și gornist pentru Neamuri cum
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
la fel de plastică, o face Saul în textele lui revelate unde în Epistola lui Pavel către Tit la 1,7 ne descrie ce nu trebuie să facă un conducător de obște: ,, Căci veghetorul trebuie să fie fără prihană, nu încăpățînat, nici mînios, nici dedat la vin, nici bătăuș nici lacom de cîștig mârșav.” Și completează cu alte năravuri și apucături ale acestor adunături de lepre la 1,10-11: În adevăr, mai ales printre cei tăiați împrejur sînt mulți nesupuși, flecari și amăgitori
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cu funcția de comunicare. Alte caracteristici formale având rolul de a marca participarea afectivă a vorbitorului la enunț: persoana I a pronumelui personal și/ sau a verbului, intonația interogativă/exclamativă, modalitățile expresive de realizare a gradului superlativ absolut ("Beat turtă!"/ "Mânios Dunăre"; Deștept minune mare!; Era o făptură frumoasă, frumoasă, frumoasă! / Avea un zâmbet laaaaarg!). Expresivitatea mijloacelor lexico-sintactice este actualizată prin termenii colocviali și argotici, prin derivatele lexicale. Sufixele diminutivale și augmentative dezvoltă o funcție hipocoristică, exprimă duioșia sau atitudinea ironică
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
totul pe o singură carte și o dă în vileag, dezvăluindu-i lui Maxime relația de dragoste dintre ei. Julien speră că în acest fel o va face pe Maud să se întoarcă la el. Însă strategia sa dă greș. Mânioasă să-și vadă planurile date peste cap când ajunsese atât de aproape de țintă, tânăra își respinge cu violență semi-amantul. Îl lovește cu umbrela peste față și îl izgonește. Chiar și atunci când tânărul amenință că se va sinucide, Maud nu îi
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
1944, Micheline, acum în vârstă de 18 ani, își petrece vacanța de Paște în Normandia, în apropiere de Verneuil, unde sunt cantonate trupele germane în așteptarea debarcării. Pe 11 aprilie, un comandant, Karl, îi fură un sărut Michelinei. Tânăra este mânioasă. Era primul ei sărut, și i se părea "cumplit de trist" că avusese parte de el un nazist. Însă Micheline, care nu duce lipsă de inițiativă, se folosește de această mică înfrângere pentru a obține, câteva zile mai târziu, o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
spulberă și cele din urmă iluzii. Când își dă seama ce ține în mână, tânăra scoate un "țipăt înfundat" și "se rostogolește de pe sofa de parcă i-ar fi aprins cineva un foc sub poponeț"... Ce neizbândă! Pradă unei furii oarbe, mânios că fusese victima unei asemenea "șarade", tânărului îi vine s-o "sfâșie pe ticăloasă", să pună mâna pe neprețuitul Degas agățat deasupra capetelor lor, "s-o învinețească în bătaie [...] și s-o silească să-l înghită". Cu trupul nimicit, cu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sau unele situații pot fi cu adevărat incomode, însă doar ele singure sînt rareori capabile să ne inducă niveluri extreme de anxietate, teamă, depresie, inutilitate, inferioritate, mînie etc. Prin urmare, dacă vi se întîmplă adesea să vă simțiți foarte anxios, mînios sau nefericit, probabil că interpretați evenimentele și situațiile pe care le trăiți într-un mod nerealist, care vă dăunează. Oamenii au tendința de a-și forma anumite modele de gîndire cu privire la diverse tipuri de situații. Unul dintre scopurile terapiei cognitive
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
așa încît ratez multe experiențe. Nu îmi permit să fac greșeli, care sînt necesare pentru a învăța. Nu las pe nimeni să-mi observe greșelile, așa încît nu beneficiez de sfaturile altora. Cînd alții îmi critică munca, devin defensiv și mînios. Realizările mele sînt ignorate pentru că nu sînt perfecte, ceea ce le diminuează importanța. Nu am o percepție constantă despre mine însumi, ci pot evalua doar cît de bine mă descurc la un moment dat. Nu pot avea niciodată o părere bună
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Urdăreanu ... i s-a răspuns ceea ce n-a făcut decât să-i sporească confuzia”. „În jurul orei patru (16 - n.n.), regele Carol, îmbrăcat în uniformă, îl primise pentru a doua oară pe Antonescu, singur în birou. Discuția, purtată pe un ton mânios, a durat o oră. Imediat vestea a dat înconjurul Palatului: regele Carol predase generalului cele mai importante prerogative conferite lui de Constituție.” Joi, 5 septembrie. Dimineața. Carol al II-lea semnează două decrete. Primul suspenda Constituția din 1938 și dizolva
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
citi și apoi îl reciti cu glas tare. Era ultimatumul dat de Antonescu. Regele trebuia să abdice sau să accepte iminența unui război civil și a unei ocupații străine, adică a rebeliunii Gărzii de Fier, urmată de o intervenție germană. Mânios, regele Carol azvârli scrisoarea pe birou, se ridică și începu să se plimbe de-a lungul și de-a latul camerei.” Carol îi consultă pe fideli (gen. Gheorghe Mihail, gen. Gh. Argeșeanu, gen. Paul Teodorescu, M. Manoilescu, E. Ballif) și
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
său, Părintele Trifon, frate Începător pe atunci, la o mănăstire ca să dea lucrul lor de mână, după care să treacă pe la grădinarul mănăstirii, căruia să Îi dea o lingură și să-i ceară o varză. Grădinarul, Însă, deoarece era foarte mânios - se vede că avea ceva pe inimă - Îi aruncă un cotor de varză cu două foi netrebnice și Își continuă treaba. Părintele Trifon l-a luat fără să spună ceva și a pornit spre Kapsala, dar pe drum se gândea
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
ceva deosebit nu se auzi. După un timp, Hugo se apropie și spuse: — Stăpâne, oamenii n-au găsit nimic. — știu ce-ar fi trebuit să găsească? se amestecă clericul. — Părinte stareț, crezi că Satana mi-a luat mințile? iz bucni mânios ministerialul, nemulțumit de cursul pe care-l lua Întâmplarea. Crezi că Hugo nu-și cunoaște meseria? Afară de el și de mine... De fapt, dacă mă gândesc bine, de data asta nu meriți laudele mele, Hugo. Ar trebui să te spân
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aflăm unde a dus-o. Apoi... — Apoi ne va ajuta domnul Conrad s-o eliberăm, rezumă tatăl lui Bodo. Dar până atunci să nu vindem pielea ursului din pădure. Părinte, se Întoarse el spre eremitul cel Întunecat ca un Dumnezeu mânios, am dat și eu sfară În țară și am nădejde că oamenii mei Îmi vor aduce curând vești. Dar până atunci ne poți spune cuvioșia ta mai multe. Din câte am Înțeles ai fost ultimul care a văzut-o pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cât, niște drepturi firești, nu-i așa? Stăteam debusolați, stingheri și neputincioși, sub cupola amețitor de înaltă a bolții cerești, din zenitul căreia se repezeau, cu precizie matematică, spre creștetele noastre, valurile de săgeți pustiitoare ale astrului clocotind în erupții mânioase și înfricoșătoare. Galbenul terestru al grâului de seceriș se unifica și omogeniza cu galbenul ucigător al astrului solar, într-o magmă unică, atotcuprinzătoare, acoperind planeta întreagă. Unde să te refugiezi? Unde să te ascunzi? Nu era nicio tufă, niciun boschet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu oameni foarte calmi etc. Îmi răspunde că impresia mea nu e decât un clișeu foarte răspândit, pe care, iată, „îl contrazice” în acest moment chiar ea. Spune asta și râde. Tot am reușit s-o opresc din revărsarea ei mânioasă împotriva chelneriței teutone de la vagonul-restaurant... VITALIE CIOBANU: Ajungem la Dortmund după-amiază, pe la două. E un oraș - am auzit - lipsit de istorie, în expresia sa monumentală. A fost „pisat” din plin de avioanele aliaților în timpul războiului, încât tot ce vom vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de aur a umanității, cea în fața căreia, și a imaginii ei arogante, „Vițelul de aur” al adaptării și succesului, un alt gigant, coborât de pe muntele maximei singurătăți și al vecinătății cu acea Voce a Unului, își va sparge încă o dată, mânios, tablele legilor noastre firești și necesare. Căci... ce e necesar?! Tot ce ne înconjoară și prețuim, obiectele și valorile cărora le jertfim timpul și nu rareori demnitatea noastră sunt, cu adevărat, neapărat necesare?! Am uitat oare de necesitățile reale, puținele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
gravă a politicii „moderne”, suspiciunea, șarpe veninos și insinuant ce se prelinge și linge obiectele și oamenii, falsificând și umplând de venin chiar și actele cele mai curate, mai îndrăznețe. Marele, cu adevărat genialul și inovatorul dramaturg Eug. Ionescu era mânios nu pe România istorică și fizică, precum Cioran, ci pe tatăl său român, și ura pe care i-o purta acestuia - o ură pe care eu nu o înțeleg, deși copilăria și tinerețea mea s-au petrecut într-o continuă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iaca un epure: bang, jos, la torbă. După aceia trec într-o margine de pădure și intră cânele în pădure; scoate, domnule, un porc sălbatec. Bang, cade jos..." Atunci se scoală cel ce ascultă, scuipă în palmă și se pregătește mânios: "Ho! dacă-l vâri și pe ăsta la torbă, te trăsnesc, mizerabile!" Unul merge la vânat. Isprăvește halicele, caută, caută, găsește un cuiu; încarcă pușca cu cuiu. Prin pădure, iaca o vulpe. Trage pe când vulpea trecea prin dreptul unui copac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
foc și gemând din greu în fața păharelor pline. Glasu-i aspru, răgușit puțin, accentu-i hărțăgos și obișnuitele-i sudalme sunt tuturora cunoscute. Când strigă el încruntându-se și vânturându-și barba mare, toți tac. El însuși cu înfățișarea-i de Cazac mânios și neînduplecat vrea să pară rău și bătăios, și poate, întăiu din obiceiu, mai târziu din deprindere, a ajuns așa cum e, răcnind și bând nopți întregi, pe când în realitate el e un băiat bun, destul de blând și domol. Zile multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se încrucișează în toate felurile eșind din tabără ori intrând. De la o vreme îmi întorc privirile, rămân cu ochii pironiți în necunoscut și pe la urechi îmi murmură vântul, îmi tremură cântarea singurătății sufletului. Spini vineți, mânați ca de o suflare mânioasă, se rostogolesc la vale, pe locul ars. 31 August Generalul Tel comandantul diviziei, este groaza tuturora, deși, după ce l-am văzut și l-am auzit vorbind în câteva rânduri, spaima aceasta am găsit-o cu totul neîndreptățită. este un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fără să-i desfaci farmecul. Descântec pentru mușcătura de șarpe De dimineață mă sculai, Mâna pe cofă pusei, La fântână plecai, Cu Maica Precistă mă-ntâlnii. De mâna dreaptă mă luă La fântână mă duse. Acolo văzui șarpe trist și mânios. Ce stai, șarpe, trist și mânios? (Șarpe = Drăghici sau Pelinița) Am mușcat pe cutare. Leacul lui ce este? Argintul, cuțitul, aurul. Păsărică pestriță De foc aprinsă Mușcătură de șarpe vindecată! Minunile sunt niște zâne, menite să devie femei îndată ce le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru mușcătura de șarpe De dimineață mă sculai, Mâna pe cofă pusei, La fântână plecai, Cu Maica Precistă mă-ntâlnii. De mâna dreaptă mă luă La fântână mă duse. Acolo văzui șarpe trist și mânios. Ce stai, șarpe, trist și mânios? (Șarpe = Drăghici sau Pelinița) Am mușcat pe cutare. Leacul lui ce este? Argintul, cuțitul, aurul. Păsărică pestriță De foc aprinsă Mușcătură de șarpe vindecată! Minunile sunt niște zâne, menite să devie femei îndată ce le-am cunoscut. Într-o împrejurare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]