1,030 matches
-
El Îmi aduce aminte mereu cine sînt. Nu-mi dă voie să uit, să mă asemăn cu stînca. Mă revăd furînd focul din cer și simt din nou mîndria ce mi-a umplut inima atunci. Vulturul care vine să-și mînjească ghearele În sîngele meu mă ajută să simt limpede. Nepăsător, aș fi altul. Rănile mele s-ar cicatriza și treptat pielea mea ar deveni cenușie. Nu m-ar mai durea nimic și nu mi-aș mai aminti nimic. Aș simți
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
viața imită arta și nu invers; dar e adevărat că arta are flori pe care natura nu le cunoaște și că, după impresioniști, ochiul omenesc a reușit să vadă În lumina ce vibrează umed deasupra apei și În cețurile ce mînjesc cheiurile porturilor, lucruri pe care nu le-a văzut pînă atunci... CÎt datorează privirea mea, din ceea ce surprinde chiar acum, pînzelor care proclamă victoria luminii În artă? Impresioniștii ne-au dăruit o mare confidențială. Marea pictată de ei nu te
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vrut să se ridice cu calul său Înaripat și să cucerească Olimpul, dar zeii l-au prăbușit, ne explică Pindar. Căderea sa Încheie ceea ce biruința asupra Himerei Începuse. Beat de victorie, Belerofon n-a recunoscut În sîngele Himerei care-i mînjea mîinile singurătatea care-l aștepta. Acum aventurile și eroismul tinereții au trecut și a venit momentul cînd el trebuie să recapituleze. Se Întoarce cu fața spre deșert și simte nisipul prăfuindu-i obrazul... (...CÎt de tînăr eram cînd am plecat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
De doi ani și 7 luni, zi de zi, acolo te-am evocat. [...] Seara Vai, ce cruzime, fata mea dragă. S-a întors; a deschis radioul. Și când te gândești că-l cumpărasem pentru noi două, că nu fusese niciodată mânjit de toate ticăloșiile și minciunile astea, că individul folosește obiectele pe care le-am ales întotdeauna cu drag și cu duioșie. Îmi vine să bat în glasvand și să strig: „Brută, brută, de trei ori brută!“ Din prima seară și-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
norocoși. Să fiu sinceră, auzindu-l pe Michael, mi-au dat lacrimile. Și acum stau cu Luke pe iarbă. Doar noi doi, departe de toți ceilalți, pentru o clipă. Pantofii mei Christian Louboutins s-au murdărit de la iarbă, iar degețelele mânjite cu căpșuni ale lui Ernie și-au pus din plin amprenta pe corsajul meu. Cred că arăt ca naiba. Dar sunt fericită. Cred că în viața mea n-am fost atât de fericită. — Deci, spune Luke. Se lasă pe spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
atestări de cârciumari evrei În spațiul românesc datează de pe la mijlocul secolului al XVII-lea <endnote id="(vezi 573)"/>. Aceasta, În pofida faptului că legile bisericești din epocă le interziceau creștinilor să primească mâncare sau băutură de la evrei. „Acela care se va mânji primind din mâna unui evreu vin” sau alte produse „pe care un creștin nu trebuie să le guste” - se prevedea În Pravila bisericească tipărită la Mănăstirea Govora În 1640 - „are datoria să cheme preotul care să-l binecuvânteze, după care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
puteți folosi și din cele ce spun în interviul din Luceafărul (ultimul număr) luat de Ungheanu.2 - Ordinea în care le puneți nu mă interesează, faceți cum doriți; aș vrea numai, de s-ar putea, să păstrați dactilograma (chiar așa mînjită de zețari), ori măcar un șpalt, ceva; fiindcă s-ar putea ca la prezentarea manuscrisului la editură să-mi ceară două exemplare. Cu stimă, I. R. P.S. Mai pot oferi capitole Ana Blandiana, Marin Preda, Z. Stancu, Lăncrănjan etc. </citation
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
există membri cu defecte mari, că există neghină printre grâu. Cuvântul inspirat ne spune: ,, Deși vor exista necazuri în biserică, și vor fi până la sfârșitul lumii, în aceste ultime zile biserica va trebui să fie lumina unei lumi care este mânjită și demoralizată de păcat. Această biserică slăbită și cu defecte, care are nevoie să fie mustrată, avertizată și sfătuită, este singurul obiect de pe pământ asupra căruia Hristos Își concentrează atenția supremă.” (T.M.1893.pag.45) Deși trăiesc cu amărăciune în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Regimentul 1 Tancuri. Dă-mi un tabel, ceva, cu ciripitorii ăia!" Ce naiba, noi între noi...!" Lasă că știu eu ce fac!" Am băgat hârtia în buzunar și m-am dus la Târgoviște, am adunat cadrele, tanchiști de-ai lor, erau mânjiți, din poligoane. "Ce e, domnilor?" Se ridica unul, dau un exemplu: "Colonelul Mutu nu-i comandant, îl vrem pe Dragomir, vrem pe cutare, vrem cutare!" "Cum ai zis că te cheamă?" "Alecu". "Stai, măi!" Deschideam lista: "Aaa, cum să te
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
și cu gulerul cald din blană de biber, cu scurta bleumarin cu nasturi de alamă cu ancore. În landoul deschis, sunt legat prin adâncitura unui pled de ocupanții mai interesantului loc din spate, maiestuoasa Mademoiselle și victoriosul Serghei, cu fața mânjită de lacrimi, căci tocmai ne luaserăm la harță. Îi atrag din când În când câteva picioare, sub acoperământul comun, până ce Mademoiselle Îmi spune cu un glas aspru să mă potolesc. Alunecăm pe lângă vitrina bijuteriei Fabergé, ale cărei monstruozități minerale, troici
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
n-a fost ușor... Până la urmă, ai biruit. După noapte, vine zi, după întuneric lumină. De prea mult elan, Daniil se împiedică în spadă, o ridică cu silă și-și șterge palmele de poalele rasei, de parcă și le-ar fi mânjit cu sânge. Și continuă: Și ... și, rogu-te: prea-i cauți pricină lui Vodă Ștefan aista; ești rău și nedrept cu el! Nu uita că-i și al nostru... și-l vom apăra! Sunt un ... un "fost", spune Ștefan resemnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mânie. "Banul n-are miros", cugetă Țamblac. Ba are, boier Țamblac, are! Pute! Nu simți? Desigur, "ne crapă buza dup-un galben"... Dar, dar nu vi se pare târgul aista prea murdar?! Aurul aista, nu vi se pare că-i mânjit cu prea mult sânge moldovenesc?! Frumos ne-ar sta să ne târguim deasupra mormintelor proaspăt deschise? mai întreabă Ștefan și apoi, crunt, cumplit, strigă, poruncește: "Nu vreau aurul lor murdar! Vreau stârvurile lor împuțite!". Boierii parcă nici nu suflă. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rupt gardul țaței Safta?! Pârcălab n-au?! întreabă Ștefan cu gura plină, mestecând. Păi... aiasta-i pricina: dumnealui pârcălabul Agapie a făcut județ cu strâmbătate. "S-a vândut" stăruie moșneagul. Ștefan se încruntă: Agapie?! El zice că Agapie s-a mânjit de la boier Chiriță și le-au hrăpit obștei broscăuțenilor, pășunea dreapta lor ocină dobândită cu hrisov bun de la Domnul Alexandru, bunicul Măriei tale, pentru că au luptat bine la Marienburg, când moldovenii i-au ajutat pe lehi în lupta împotriva cavalerilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
piept și cu Dumnezeu. Nu-l văd bine nici pe Agapie, nici pe Chiriță... Teamă mi-i că s-au cam spurcat... Aruncă o pungă de galbeni, și talerul dreptății se înclină. Câți dintre cei ce împart dreptatea nu se mânjesc, rezistă la strălucirea aurului? Unii se ung cu fasole și strigă: "Eu sunt sărac și curat!!". Și sub el colcăie viermii. Cu rogojina, zici?... De trei zile?... Vezi de moșneag, o fi lihnit. S-o găsi câte ceva pe la cuhne... Altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Polonia, apoi în Ungaria. Și m-am urcat în moștenirea tatălui meu. Au trecut ani mulți până, în sfârșit, am pus mâna pe el, l-am tăiat, am plinit blăstămul Mușatin. Și, așa, am mântuit șirul crimelor fratricide ce au mânjit cu sânge istoria Moldovei un pătrar de veac și mai bine, se oprește Ștefan câteva clipe pentru a umple și ulcica lui Alexandru, pomenește și bea cu sete să-și stingă focul, să stingă greața. Și, încă, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de mare". Ha! Ha! Ha! Mi-am găsit un rege! Să-mi trăiască! rânjește Ștefan cam strâmb. De mult n-am râs cu mai multă pohtă! Boierii, revoltați, protestează: Mârșăvie! Halal "demnitate regală"! Un înfumurat! Prea plin de ifose. Se mânjește cu sângele altuia! Îl mușcă de inimă pizma! Îți poartă zâmbrele că i-ai răpit laurii, gloria! -Laurii aiștea-s stropiți cu sânge! Nedreptate strigătoare la cer! Curată batjocură! Ștefan tace copleșit de o surdă mânie pe care și-o stăpânește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i bine. Dacă-ți întoarce lovitura?.. Aista-i dracu' gol", îl străfulgeră un gând. O săgeată rătăcită în bătălie din spate. Nu se știe de cine slobozită, nu se știe de unde, propune Alexa. Nu... nu... Și-aiasta-i încă cu primejdie. Sângele mânjește, lasă urme. Lovitura trebuie să vină pe furiș, tăcută, nevăzută, neștiută, fulgerătoare, ca mușcătura de năpârcă mortală. Un praf, un prăfuleț cât o buburuză, o înghițitură strecurată... Am cercat-o: a doborât un taur. Otrava! Câte capete încoronate n-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
București la Fălticeni, mutându-se apoi în Iași, a ajuns în cele din urmă din nou în capitala care, dacă nu l-a consacrat ca 58 scriitor, i-a pus în schimb pe cap o coroană politică ce i-a mânjit obrazul cu noroi. Ionel Teodoreanu zicea că Iașul nu are decât două căi: una la Eternitate și alta la gară. Finalmente, ororile celui de al doilea război au îngenuncheat definitiv orașul. Clădirile iau fost rase ori ruinate, în Piața Unirii
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
celălalt caporal. În timpul certei, i-a scăpat o jignire banală și o ofensă personală. Gradatul, fără să se gândească la gravele consecințe, a făcut raport împotriva soldatului, acuzându-l că ar fi ultragiat ierarhia militară și că s-ar fi mânjit de furt. Bietul nenorocit a primit 3 ani de închisoare, pe care și le-a ispășit pe lângă compania de disciplină la Peschiera. În carceră a făcut tuberculoză. Dus la spitalul militar din Verona, a fost asistat de Calabria. Bietul soldat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cerut să intre ca monah în Abația din Praglia (Padova). Abația se afla într-o stare mizerabilă de abandonare. După confiscarea bunurilor din partea Statului italian s-a redus la o grămadă de ruine. Soldățimea care se încartiruise în localuri a mânjit pereții, a smuls ușile și ferestrele, a rechiziționat sau distrus mobilierul. În acest ambient, mai mult decât sărăcăcios, a intrat Besozzi la 68 de ani și a rămas până la moartea sa. Și aici s-a implicat în formarea tinerilor, în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a dorit să lupte pentru binele acestui neam și a reușit să intre în panteonul martirilor neamului nostru. Dacă s-a aruncat asupra lui cu noroi, cu minciuni calomnioase, aceasta s-a făcut de dușmanii neamului românesc, pentru ca să i se mânjească strălucirea, pentru ca să i se stâlcească buna credință, ca să nu i se mai vadă frumusețea morală pe care o admiră toți iubitorii adevărului și toți apărătorii dreptății. Dar, și după atâția ani, după ce a fost acoperit cu munți de defăimări, după
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Se îmbăta des și era ridiculizat de tovarășii de pahar. Odată, chiar un frate de al lui N.B. și-a bătut joc de el. În ziua aceea, pe cînd popa dormea țeapăn de beat pe marginea unui șanț, l-a mînjit pe față cu smoală și i-a lipit pene. Strînsă repede, lumea făcea haz. Cînd s-a trezit, popa a fost șocat de spectacolul propriei decăderi. De atunci, s-a pocăit și s-a îndreptat definitiv. După cîtva timp de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
muscă la arat”; mă va șicana pentru orice întîrziere a vreunui colaborator etc. Nu, n-aș suporta o pace sinonimă cu înfrîngerea. Între mine și G. s-au adunat cîteva halde de gunoaie. Nu le pot trece fără a mă mînji. Dacă alții vor s-o facă, n-au decît. *Pe drumul spre casă m-am întîlnit cu Constantin Bordeianu, „inspectorul muzical”. Mi-a descris, ilustrînd-o cu exemple, „îndrăcirea” unora și a altora. Cazul directorului B.: cînd a fost accidentat, i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
putut vedea rezultatul școlii pe care Carol al II-lea cu regimul lui au făcut-o zeci de ani în cadrele armatei române. Slujitorii acesteia ani de ani au fost mereu cultivați și momiți cu tot felul de favoruri materiale, mânjindu-li-se ochii cu solde mai ridicate decât ale altor funcționari de stat și îndeosebi cu uniforme pompoase și strălucitoare. Din oamenii aceștia nu s-a căutat să se formeze elemente sănătoase și pline de caracter, așa cum îi stă bine
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu Stemnicul), plus Racova. Județul avea 56 comune, 235 sate, 2 târgușoare și un oraș. Moșiile stăpânite de răzeși provin în mare parte de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Cele mai întinse, dar și mai vechi sunt satele: Pocreaca, Tanacul, Mânjești și Deleni în plasa Crasna; Mircești, Dănești, Bereasa, Tătărăni și Zăpodeni în plasa Mijlocul; Tansa, Suhulețul, Ipatele și Borăști în plasa Fundurile; Oșești, Cozmești și Chetrești în plasa Stemnicul; Gârceni, Dumbrăveni, Ivănești și Coșești în plasa Racova. Pădurile aveau în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]