1,089 matches
-
Atlantic, și pînă la mama dracului dacă este nevoie. — O spui de parcă acum ai fi aflat, i-o întoarce Roja, pe ce ne-am bazat și noi de la început? Nu pe faptul că veneam din mijlocul poporului, fără să fim mînjiți nici de dolarii americanilor, nici de propaganda rusească? Ia-o cum îți convine, zice Curistul, dar nu te preface că nu știi că de fapt în țara asta nimeni nu e curat, din motive ușor de înțeles. — Are dreptate, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu puteam să stau cu mîinile în sîn, cum nu pot să stau nici acum. Aflasem totul de la Bătrîn, de ce să mă mai ascund? Liste, nume, cifre, comploturi, toată daravela. Dar trebuia să-mi țin gura. Altfel m-aș fi mînjit și eu cu același rahat din cap pînă în picioare. Iar în privința lui Milițică și a Părințelului, e vorba de principii. Niciodată nu m-am lăsat călcat în picioare și nici luat de fraier. — Cum adică știați? rămîne Tîrnăcop cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la Coloane. Nu pot să mai ascult, îl întrerupe Roja, voi chiar mă luați de fraier. Adică eu mă zbat să obțin informații, îmi risc viața pentru asta, îmi bag de ani de zile nasul unde nu-mi fierbe oala, mînjesc, șperțuiesc pe cine trebuie, mă ascund, fac restricții cu un singur scop, și pentru ce? Ca în ultima clipă să aflu că de fapt cineva încearcă să mă bage exact în dănănaia de care eu am încercat să fug toată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ramona punea în scenă niște... piese care reconstituiau aventurile lui Emmett și ale prietenului lui Georgie Tilden în timpul Primului Război Mondial. Așa că-i punea pe copii să poarte kilt-uri ostășești, le pudra fețele și le dădea muschete de jucărie. Uneori le mânjea trupurile cu o vopsea ce imita sângele, iar din când în când Georgie filma totul. Jocul a devenit atât de bizar și le-a scăpat așa de tare de sub control, încât le-am interzis Lindei și lui Carol să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dosarul de la El Nido. Îmi stabilisem deja itinerarul de interogatorii cu ajutorul unui ghid al străzilor din Boston, pe care-l cumpărasem de la aeroportul din L.A.. După aterizare urmau Medford / Cambridge / Stoneham și trecutul lui Elizabeth Short - partea care nu fusese mânjită pe pagina întâi a ziarelor. Ieri după-amiază, imediat ce mă lăsase tremuratul luasem din nou la mână dosarul principal și îmi dădusem seama că am ajuns în pragul nebuniei. Răsfoind rapid dosarul, am înțeles că partea din L.A. a investigației e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că aș putea fi eu cu el în seara aceea. Abia puteam să recunosc asta față de mine, dar în nici un caz față de sora mea, care nu era foarte drăguță în acel moment, cu ochii roșii de la plâns și cu obrajii mânjiți cu sânge și cu zeamă de coacăze. Prima dată am zis nu. El și-ar fi dat seama imediat, pentru că nici un văl nu putea ascunde diferența de înălțime dintre noi. Avea să mă refuze și apoi aș fi devenit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îl ucisese. Apoi smulsese cuțitul din mâna reginei care voia să și-l înfigă în inimă. Nehesi m-a dus la Re-nefer, care stătea în țărâna din curte, cu capul sprijinit de perete, cu praf în păr și cu unghiile mânjite de sânge. Au trecut ani până când am înțeles de ce nu m-a lăsat să mor, de ce uciderea celor iubiți de ea n-o umpluse de furie împotriva mea, care fusesem cauza tuturora. Dar Re-nefer se învinuia doar pe ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
părut rău să mă despart de viață, păcătos de dulce și pentru un ratat. Încercam să mă liniștesc. Abia după ce m-am ridicat și m-am dus în casă, am observat că-mi apăruseră pete roșii pe mâini. Parcă eram mânjit de sânge. Speriat, am alergat la oglindă. Și pe față aveam asemenea pete. Tulburat de această descoperire, i-am cerut Liviei să-mi facă un ceai. Ea s-a uitat la mine curioasă, temătoare, a dat din cap și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că alții, înainte, se dedaseră acolo la adevărate orgii. Aduceau pe malul mlaștinei sticle de bere și se îmbătau. Pe urmă împușcau cerbii fără să-i omoare și îi lăsau așa până ce le intra noroiul în gură. După care se mânjeau la rândul lor cu noroi și se băteau între ei. Le plăcea să simtă gustul morții. Asta îi excita. Erau simple povești? Nu știu. S-ar putea. Dar eu am aflat de la mine cât de adânc poți să decazi uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întreb din nou în ce fel puteam ajunge la administrație, portarul a închis, enervat, ferăstruica gheretei. Am început să fiu îngrijorat de perspectiva nopții. Din fericire, la următoarea tentativă omul a avut mai mult noroc; o pată de sânge a mânjit hârtia. Victorios și mulțumit, portarul a deschis ferăstruica și mi-a făcut semn, binevoitor, că acum avea în sfârșit timp pentru mine. Când i-am explicat însă ce căutam acolo, a rămas pe gânduri. M-a privit bănuitor, încruntându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o stradă unde se demolau niște case. Molozul de la zidurile dărâmate, amestecat cu apa ploilor și zăpezilor, se transformase în noroi. Camioane vechi, cu roțile murdare, lăsau urme adânci în care se strângeau băltoace tulburi pe care, când mi-am mânjit cu totul pantofii, am încetat să le mai ocolesc. Un șofer arțăgos m-a înjurat. Ce căutam acolo? îi încurcam și se putea să-mi cadă ceva în cap. N-am protestat. Avea dreptate, ce căutam? O amintire? Amintirile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fericire, fiind târziu nu trecea nimeni pe stradă. Felinarul din colț arunca o lumină chioară pe obrazul lui G. care zăcea în nesimțire la picioarele mele. Nu știam ce să fac. Să fug? M-am aplecat asupra lui. Avea buzele mânjite de ruj. Rujul Augustei, l-am recunoscut. Numai ea folosește acel ruj vinețiu care îmi dă totdeauna un sentiment de repulsie. Cu o imensă scârbă, mi-am lipit buzele de buzele lui și i-am făcut respirație artificială. Îmi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Daniel, Daniel, unde ești?” N-am vrut să-i răspund. Nu vroiam să mă scoată de-acolo. M-ar fi luat de mână și m-ar fi dus lângă bunicul mort și nu doream să-i văd din nou buzele mânjite de sânge închegat. Am aflat mai târziu că avusese o congestie cerebrală puternică și de aceea arăta astfel, dar atunci mă impresionase extrem de neplăcut totul, mai ales că mama se apropiase să-l sărute pe obraz. Fugisem de-acolo cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui a devenit ceva oribil. Bietul animal s-a zbătut în noroi mugind și holbând ochii până ce mâlul acela puturos i-a intrat în gură. Doamne, ce porcărie. M-am purtat ca ultimul dintre ticăloși. Am și căzut, m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi cald, m-am întors la Marta și, beat, umilit, îndârjit împotriva ei fiindcă nu o răzbunasem și împotriva mea fiindcă mai aveam o licărire de luciditate, simțind nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pași depărtare. Afară de Iahuben, nu-l auzi nimeni. O izbitură înfundată și un geamăt scurt îl făcură pe Iahuben să se uite repede în locașul vâslașului din marginea punții. Hunanupu zăcea prăbușit într-o parte și tâmpla dreaptă îi era mânjită de sânge. Valurile i-o spălau unul după altul, dar sângele se ivea mereu la loc. Atunci Iahuben, cu ochii îngroziți, îl căută pe Auta, dar nu-l zări decât lângă catargul pânzei strânse, unde îl aruncase un val. Iahuben
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spate, gătit în țoale de pe vremea străbunicului, Ho diábolos, la pălărie de paie, costum ușor de flanel, cravată fluture și ochelar c-un singur covrig, scormonea împrejur cu găvanele lui de pește fiert. Și când îl ochi enervîndu-se că se mânjise și cu rahat pe sacou, de la cuibul unei rândunici, apărut, de aseară, din senin, pe muchia bordului, ăla îl salută batjocoritor, găinățîndu-l și el cu un rânjet. - Ce-ai puturosule? Spume pe tine? - Pe mă-ta și pe tac-tu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dimineață, pe palier, un bărbat înalt și albit timpuriu, adresîndu-i-se unui borțos care, după ce biruise cu osteneală treptele până la etajul meu, ținea suspendat, la capătul unui fir din păr de cal, un pendul de alamă, deasupra unei hărți ferfenițite și mânjită cu valuri succesive de grăsime, începînd de prin 1683. - Habar n-am, răspunse borțosul, trăgând cu ochiul către pendulul ce atârna bleg, ca un vrej uscat, deasupra cursului schițat al unei ape. Rămâne nesculată!... Nu ni se încuviințează accesul, o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
celei de basm pe care și-o închipuise în copilărie. Până acum nu fusese dezamăgită. Întorcându-se către stânga, rânjetul subtil de satisfacție i s-a transformat într-unul de groază. Fiul de șase ani al lui Luca, Paolo, își mânjea terina cu pateu de ficat dintr-o parte în cealaltă a farfuriei. Rezistând tentației de a-l informa că fiecare farfurie cu mâncare costa 10 lire, Alison a întins mâna înmănușată și l-a bătut ușor pe cap, sperând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Îi umbla pe acolo, răscolindu-i cu brutalitate viscerele, sugându-i toate măruntaiele, Întreaga ființă. Deveni foarte surprins când descoperi cât era de uscat. Piciorul drept i se Înnegrise până spre genunchi, iar degetul mare al fratelui său geamăn era mânjit de aceeași funingine blestemată. Înțelese atunci că ciudata lui boală era Într-o fază de-a dreptul galopantă, că Îl năruia definitiv. Mâna Înnegrită Îi devenise foarte ușoară, În timp ce el, cu sforțări caraghioase, Încerca să Îndepărteze praful acela cenușiu, care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deaaa” - aici se zbiera apăsat pe vocala a. Un râu de vomă mi-a inundat din subterane gura cântătoare și o isterie neașteptată s-a stârnit dintr-o dată În rândurile noastre, spărgând perfecțiunea momentului. Neluțu s-a supărat rău. Îi mânjisem covorul ”străin”, tapițeria unui scaun, fața de masă din catifea albă. Și hainele băieților le pătasem. Țâșnise din mine cu generozitate, ca dintr-un furtun de pompieri. Știu că am momente când pot fi de un imprevizibil nemaiîntâlnit. Mai rețin
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
uitat la mine când mi-am luat la revedere. Atunci Ben s-a ridicat În picioare pe scaun și a Început să gângurească, cerând o Îmbrățișare. Nu. Îmi pare rău. Nu Îmbrăcată Într-un costum curat: În ce hal e! Mânjit cu gem și brânză proaspătă de vaci cu caise, pare să-și fi creat propriul răsărit. Taxiul se oprește și pornește și oprește iar de-a lungul lui Euston Road. Dacă asta e una dintre arterele principale ale Londrei, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în veacuri, rînduitori de cete, "Coroana mea ș-a voastră e plină azi de pete. "O voievozi ai țării, frângeți a voastre săbii "Și ciuma în limanuri să între pe corăbii. "Puteți de-acum să rumpeți bucăți a mele flamuri, "Mînjit pe ele-i zimbrul adunător de neamuri, "De azi al vostru rege cu drag va să îngroape "Domnia-i peste plaiuri, puterea-i peste ape. "Ș-acum la tine, frate, cuvântul o să-ndrept, Căci voiu să-ngălbenească și sufletu-ți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
șuviță din părul năclăit al copilului care venea cu solia de Împrietenire. Prin Încercări succesive se ajungea Învariabil la momentul când Va scotea prima porțiune de cap, cu o chică răvășită și plină de cenușă, cu fața, fruntea și urechile mânjite de tăciune și Întindea o mânuță la fel de colorată către Vizante, rostind cele mai duioase vorbe și rugăminți de a fi prieteni: -Vi’anti vrei să vin la tine? Vrei să ne jucăm? Ești un câine mare și frumos, de ce ești
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe care l-a adus cu el. Acum e totul pregătit pentru o explozie uriașă și necruțătoare... Cabrera ne conduse prin holul de serviciu care ducea În conac. Ne-am oprit În antreul spațios și ne-am privit În oglinzile mînjite cu spumă, ca niște vizitatori Într-o peșteră submarină. Casa scării Începea cu o duzină de trepte, apoi se diviza sub un mare șemineu nobiliar, care domina sala. Pe grătarul de fier erau fîșii de pînză pîrjolite; cenușa fusese cernută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nimeni. Vorbea privindu-se și făcând pauze în care mângâia blana unui câine uriaș așezat la picioarele lui: "Ucid pentru că acesta e unicul lucru care-mi dă un sens. Destinul meu e să nu fiu înțeles decât dacă am mâinile mânjite de sânge... dacă nu cunosc mila și sunt foarte singur... Căci pe buzele celor care îmi vorbesc, observ mereu cum tremură frica și ura. Și atunci crește în mine nevoia de-a lovi. Încerc să-mi umplu singurătatea cu sânge
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]