1,324 matches
-
care, prin pocăința oferită, poate să sublinieze și caracterul social al păcatului și al iertării. Stabilind modul în care trebuie să fie împlinită, confesorul are în vedere scopul real al penitenței: repararea ofensei adusă lui Dumnezeu, participarea activă la opera mântuitoare a lui Cristos, obținerea iertării pedepsei meritate pentru păcatele săvârșite și susținerea unui efect medicinal prin reacția împotriva răului și orientarea spre mai bine. Este indicat ca această pocăință să cuprindă cele trei dimensiuni ale vieții creștine: profetică, preoțească și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a rugăciunii și a absolvirii, actualizează judecata harului lui Dumnezeu asupra păcătosului căit”. Judecata pe care confesorul o face nu este o judecată arbitrară. Ea vine din partea lui Dumnezeu, care nu vrea să condamne, ci să mântuiască. Este o judecată mântuitoare, de eliberare, pentru că nu se oprește asupra penitentului pentru a-l evalua, ci se interesează mai degrabă de atitudinea acestuia în fața păcatului. Acest sacrament conferă o putere specială confesorului. El este cu adevărat judecător, pentru că așa lasă să se înțeleagă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
eveniment care a început odată cu revelația, atunci, subliniind caracterul soteriologic al revelației și stabilind o corelație între evenimentul revelației și evenimentul mântuirii, suntem convinși că, prin acest sacrament al reconcilierii, îi este propusă omului o participare esențială la aceeași realitate mântuitoare a lui Dumnezeu. Această participare la viața divină îl schimbă și îl reînnoiește pe om în întreaga sa existență, producând în ființa sa transformări atât la nivel spiritual, cât și psihologic. 3. Transformări cu caracter psihoterapeutic Catehismul Bisericii Catolice afirmă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
credință niceene.Teologia Sfântului Atanasie cel Mare este determinată, pe de oparte, de arianism, de nevoia de a combate și învinge doctrinaraceastă erezie, iar pe de altă parte de niciodată împuținata sa iubirefață de Cuvântul întrupat și față de lucrarea Lui mântuitoare, iubirecare i-a fost în permanență călăuzitoare<footnote Athanasius, Die Menschwerdung Gottes, Ausgewhlt und übertnagen von L.A. Winterswyl, Leipzig, 1937, prefața, p. 27. footnote>.Astfel, în bună parte, teologia Sfântului Atanasie - îndeosebi la-tura trinitară - și în special sensul pe care
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
a lui Dumnezeu, Care nu Și poate comunica ființa, Sfântul Ata-nasie cel Mare pleacă de la faptul mântuirii. Cuvântul întrupat esteînainte de toate Mântuitor, prin aceea că în El omul se îndumnezeiește și devine fiu adoptiv al lui Dumnezeu. Dar Cuvântul, Mântuitor fiind, este cu adevărat Dumnezeu, întrucât El n-ar putea în dumnezei pe om și nu l-ar putea ridica pe acesta la filiație (înfiere)divină, chiar și numai adoptivă, decât fiind El Însuși cu adevărat șiprin natură Dumnezeu și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
descoperă și îi vorbește<footnote P. Paul-Marie de la Croix, O. C. D., L´Ancien Testament Source de Vie Spirituelle, Les Études Carmelitaines chez Desclée de Brouwer, 1952, p. 555. footnote>. Fără credința izbăvitoare și răscumpărătoare a Vechiului Testament nici credința mântuitoare aNoului Testament nu și-ar afla temeinicia. Evenimentele miraculoase cu care este întrețesută istoria fiilor lui Israel dă certitudine șicreștinilor despre intervențiile salvatoare ale lui Dumnezeu înistoria omenirii. Celor care cu bună știință ignoră realitățile supra naturale implicate în istoria
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Sfinții Părinți au așezat mărturisirea credinței apostolice după celebrarea Jertfei și Învierii Mântuitorului în cadrul Sfintei Liturghii și înainte de rugăciuneade invocare a Duhului Sfânt pentru „înfiere” în urma asemănăriicu Hristos prin „înviere”. De-a lungul Anului liturgic în care se ce-lebrează lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu în Hristos în între-gimea ei, ca pe „calea nouă și vie” (Evrei 10, 20) spre deosebire decea a literei din Lege, mărturisirea credinței apostolice are loc dupăînălțarea Domnului la cer, ca o etapă hotărâtoare înainte de Cinci-zecime, și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pe „tablele de carne ale inimii” (2 Co-rinteni 3, 3) ca și în Adam cel dintâi (1 Corinteni 15, 45). Dacă estecineva numit „bun”, acela nu poate fi astfel, decât dacă este al luiDumnezeu. În fața tânărului bogat care Îl lingușea, Mântuitorul arăspuns: „Ce Mă numești bun Nimeni nu este bun decât singurDumnezeu” (Luca 18, 19), declinându-și, astfel, calitatea de a fi bunfără Dumnezeu, sau de a avea inimă fără a fi inima lui Dumnezeuprin ascultarea de Cuvântul Său. „Voia Ta
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Matei 13, 47-50), spune că Dumnezeu nusepară lămurit pe una de cealaltă<footnote Fericitul Augustin, La cité de Dieu, 11, 1, în colecția „Oeuvres complétes deSaint Augustin”, trad. par M. Péronne, Paris, 1973, tom 24, p. 82. footnote>, după cum spune Mântuitorul înEvanghelie: „Nu smulgeți neghina din grâu, ca nu cumva odată cuneghina să smulgeți și grâul! Lăsați-le să crească împreună până laseceriș” (Matei 13, 30), deoarece „neghinele” apar numai după ce„a crescut paiul și a dat în spic” (Matei 13
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Care până înultima clipă a vieții Sale s-a făcut simțită în lume „împotrivirea”, șianume o împotrivire din ce în ce mai mare, ca valurile în jurul corăbiei lui Iona, pe cât era de mare și ascultarea Lui, care avea să fie omăsură a adâncului Botezului mântuitor: „Ascultător făcându-sepână la moarte pe cruce” (Filip 2, 8). Această ascultare arăta nu nu-mai „Calea” Lui, ci și împotrivirea lumii. Dacă este „în văzul tuturor”(Coloseni 2, 15), astfel, Mântuitorul nu cheamă la credință pentru„triumfalism”, ci numai pentru rugăciune
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
că sunt părtașila „desăvârșirea” lui Dumnezeu, când vorbeau cu Mântuitorul, nudespre vrăjmașii Săi, ci despre „pătimirile sale de la Ierusalim”(Luca 9, 31), cunoscând, ca și toți proorocii Vechiului Testament, „măririle cele de după ele” (1 Petru 1, 11). Prin aceste „măriri”,Mântuitorul avea să răsară ca „Soarele dreptății” (Maleahi 3, 20),așa cum „piatra mică de după munte a atins picioarele de lut alestatuii cu capul de aur” care s-a sfărâmat (Daniel 2, 31-35), și așa cum David cel mic de statură a sfărâmat
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
preface Jertfa sfințitoare în Euharistie a înfieriiși mângâierii dumnezeiești. Astfel, Biserica nu rostește aceste cu-vinte la aducerea Jertfei lui Hristos, ci le vestește ca anamneză, aducere aminte la rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt: „Aducân-du-ne aminte, așadar, de această poruncă mântuitoare și de toatecele ce s-au făcut pentru noi; de cruce, de groapă, de Învierea cea dea treia zi, de suirea la ceruri, de șederea cea de-a dreapta și de ceade-a doua slăvită iarăși venire, Ție îți aducem de toate
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Treimi, Tatăl,Fiul și Sfântul Duh.Dumnezeu Cel Unul în ființă este arătat ca Tatăl, Creatorul atoate, în primul articol, apoi în șase articole se vorbește despre Dum nezeu-Fiul, locul Său în Sfânta Treime ca Dumnezeu adevărat și apoilucrarea Sa mântuitoare în lume prin Întrupare. În al 8-lea articol seprecizează învățătura despre Duhul Sfânt, de asemenea ca „Dum nezeu” și „Domnul”, iar în loc de termenul „oJmoouvsio"” arată că„închinarea și proslăvirea” Sa este întocmai cu cea a Tatălui și aFiului. Expresia
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Ioan I.Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2000. footnote>, moartea înainte de a muri, însensul detașării de plăcerile lumii și eliberarea de păcat, moarteade fiecare clipă și de fiecare ceas constituie ceea ce Sfinții Părinținumesc „filosofia vieții”. Printr-o astfel de cugetare mântuitoare,ce trebuie să se permanentizeze în viața duhovnicească, creștinulîși pregătește „răspuns bun la Înfricoșătoarea Judecată” și își asigură, pentru veșnicie, fericirea comuniunii cu Dumnezeu și cu „prie tenii” Săi. Cuviosul Isaia Pusnicul, descriind bucuria sufletului celui dreptîn clipa despărțirii de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Pământ de un preot, reprezentantul instituțional al bisericii. Integrarea Atotputernicului în structura societății se face prin reproducerea acestui ritual, cu valențele dramatice ale unor sacrificii, însoțite de ofrande aduse acestuia, ofranda realizată prin Răstignirea lui Christos având o uriașă forță mântuitoare și eliberatoare, creatoare a lumii pământene, și mit în care este inclusă și ideea apocalipsei, a sfârșitului lumii. Societatea feudală avea nevoie de perpetuarea ritualului evlaic al credinței creștine în Dumnezeu. Nașterea și perioada sa înfloritoare au dat roade care
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
către înălțimi abordabile fără continuitate și fără metodă, dar în legitimă autenticitate și cu garanția unei virtualități oricând preluabile în acte superioare de sinteză. Dihotomia nu funcționează aici cu rigiditatea unei separații exclusive, ci permite, prin jocul microuniversului individual, condensarea mântuitoare de contradicție a unei ample desfășurări normative, obținerea imaginii răsfrânte a unei lumi în care regula pare a fi cea a izolării inter-elementare (asamblarea în structuri fiind opera rațiunii, adică o intervenție strict omenească). Apoi, natura intimă a eticului face
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
tip pitagoreic, care se sfârșea prin formarea „omului desăvârșit”, cel care prin moarte recâștiga athanasia, ba chiar și creșterea continuă a personalității în postumitate. Că acesta nu era un eres stupid, cum cred mulți contemporani, ci un gând genial și mântuitor, superior, poate, celui hristic chiar, o dovedește faptul că Socrate, Platon, Shakespeare și alții nu pot fi considerați defuncți câtă vreme îi simțim printre noi, mereu vii, ba chiar ne simțim obligați să ne închinăm în fața lor cu evlavie ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
operă ostracizată și cunoscută mult prea târziu. Comenius era un „iluminat”; el a reușit să vadă dincolo de încrâncenarea dintre știință și credință care se desfășura în vremea sa și să propună o soluție care ar fi putut fi cu adevărat mântuitoare pentru întreaga istorie culturală ulterioară a Europei (și, poate, nu numai culturală). Înțeles doar parțial, Comenius nu ni se poate dezvălui integral decât parcurgând detalii semnificative ale vremurilor în care a trăit, s-a format și și-a edificat opera
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
însă posibil ca autorii să-și fi zugrăvit astfel „monstrul care aduce apocalipsa culturală” în mod intenționat. Kincheloe și Steinberg (1993) par să-și fi asumat rolul de demiurgi care fac ordine în haosul curricular preexistent, conferindu-i o „misiune mântuitoare”. Kincheloe scria: Misiunea pedagogică postmodernă implică salvarea sensului, chiar și atunci când percepem distrugerea (destruction) lui de către ambianța informațională postmodernă 100. Este evidentă, aici, aluzia la „destructivismul” lui Derrida. Dar Kincheloe și Steinberg (1993) văd în „destructivismul” însuși o energie care
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Evanghelii, arătându‑le aceeași venerație, deoarece așa cum 91 Ibidem. 92 Cf. B. fiori, Iconografia bizantină, 87. 93 n. ozolin, Chipul lui Dumnezeu, Chipul omului, Ed. Anastasia, București 1998, 49. CaP. i. arTa CreșTină: imaginea și iCoana 48 obținem un bine mântuitor prin intermediul silabelor, la fel se întâmplă și cu imaginile pictate cu artă și culori 94. Rostul liturgiei este comuniunea, experiența cu Dumnezeu, cunoașterea existențială în rugăciune. De aceea cuvântul liturgie trebuie înțeles aici în‑ tr‑un sens mai larg decât
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
ei, aceștia ilustrează un antropocentrism patetic, articulat spre "anarhie" (Gross: "Nimic nu e mai presus de om"... "Statul ... ucide"; "Omul e Dumnezeu"; O crimă monstruoasă trebuie să nască o pornire uriașă de răzvrătire universală"), pacifismul "disprețuitor de moarte", în numele suferinței mîntuitoare, al iubirii (Cervenco, "inimă îngerească", "mergea la lupte numai cu un băț de trestie și cîntînd cîntece bisericești": "Patria noastră e moartea...pretutindeni și mereu moartea..."), supunerea la rigorile statale, oficiale (Varga: " Noi apărăm patria"), dar și lașitatea asumată, recunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de a fi mutat pe altă linie a frontului decît aceea preconizată a se afla pe teritoriul românesc. Se explică schimbarea de dispoziție a combatantului, cum și, subit, grija ca nu cumva, "tocmai în noaptea aceasta, să lipsească iarăși reflectorul mîntuitor." (s. n.) Momentul culminant al înfruntării se situează așadar într-o noapte ploioasă, care ascunde personajului semnele sumbre: "Ploua rece, leneș, monoton. Săgețile de apă se încovoiau, în văzduhul negru, cu luciri de oțel. Lutul ud, frămîntat de ploile toamnei, se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
strîngînd pe lîngă ea plapoma ca pe un giulgiu, și închidea ochii privind în întunericul pleoapelor ceva spăimîntător." Pentru alt context, metafora arhitectonică a subteranei este "decodată", explicită, în chiar discursul naratorial: "Scoborînd astfel în subteranele conștiinței, (Rim) găsise gîndul mîntuitor de a se sluji de minciună." Obsesia arhitecturală își urmează cursul. Nu este de mirare, așadar, să o regăsim în formula specifică, (semi)explicită, intens conotată evaluativ, în desemnarea unor personaje conduse de porniri "subterane", precum gemenii Hallipa. Scriind despre
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de catharsis existențial se face simțită, chiar dacă numai cititorului de semne, iar nu protagonistului. Condiția lui de ignorant, rebel străbătut de furie zgomotoasă, ni-l arată în plină tulburare, corespunzînd fazei acute a negării și a respingerii. Închis oricărui înțeles mîntuitor, orbul este expresia dramatică a stării elementare, animalice, a vieții, pe care un sens de dincolo o guvernează și o modelează. De altfel, acestei supuneri treptate în umilitatea condiției îi datorează personajul întredeschiderea căii spre dincolo. Etapa revoltei este o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
părea a fi de inspirație rusească: „Până când veți dormita în letargia unei nesemțiri nevrednice originului vostru? Până când veți purta lanțul unei tiranii a Domnitorului Mihail Sturdza nevrednic sângelui străin [rusesc - n. ns„ R. R.] vărsat pentru voi ca să vă lase mântuitoare instituții vrednice de toată însemnarea?” Tinerii moldoveni au dorit să dea mișcării lor o formă cu totul legală. Aflând despre întrunirile lor în taină, „stăpânirea i-a întrebat pe domnii C. Rolla, L. Rosetti, M. Epureanu, P. Cazimir, N. Ghica
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]