1,032 matches
-
mic și sărac toți oamenii din bloc ieșeau afară, făceau grătar, se invitau unul pe altul să guste, copiii erau ca și cum ar fi fost ai tuturor, pentru că toți aveam grijă de ei și le puneam câte un ou colorat în mânuță. Aici nu văd nimic. Paștele e aproape transformat într-o distracție pentru copii, pentru că unica preocupare este cum să cumperi ouă de ciocolată cu jucării ascunse în ele. Sunt încă o dată mândră că sunt româncă. Dumnezeu e la masă alături de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cea ruptă și veche cu care venisem. Aveam inima cât un purice. Mi s-a prezentat casa, două apartamente unite între ele, două terase enorme, în total șapte camere și trei băi. La un moment dat Chiara mi-a dat mânuța și m-a tras după ea: — Vino, vino după mine! M-a dus în camera lor plină de păpuși și jocuri, mi-a spus să mă așez pe pat, apoi a declarat: — Toți oamenii pe care-i întâlnim în viață
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Nimeni nu povestea și nu formula mai bine decât el. Nimic greoi și nimic prea impetuos. O oră a trecut ca un minut; și și-a luat rămas-bun fără zgomot, ca oamenii din secolul al optsprezecelea. Contesa se uita la mânuța ei și o scutura ușor. „Sărmanul marchiz - mi-a spus - este fermecător. Dar nu pot să-l ating, mâna lui îmi face silă. — De ce? Nu strânge, este lipicioasă. — Are o conversație minunată. Vorbirea lui este un foc de artificii. — Scos
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
vezi? Minune, de trei ori minune! Babei Iova mâinile sângerânde i se lipiră la loc și din palmele ei ieșeau raze mai strălucitoare decât soarele. Ea a îngenuncheat cu cuvioșie înaintea fiului Mariei și i s-a închinat, sărutându-i mânuțele cu lacrimi de bucurie. Iute ca fulgerul, baba Iova alergă în casă la Crăciun și i-a spus, plesnind din palme, de minunea întâmplată: - Iată, Crăciune, că locul păcătoaselor mele mâini, pe care tu mi le-ai tăiat, fiul Mariei
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
intenționat. Dar în realitate am aruncat-o de pământ de mânie”. “Adu-mi mereu tot ceea ce este rău, mincinos și urât în viața ta, îi spuse pruncul Isus. De aceea am venit în lume, ca să iert, să te iau de mânuță și ca să-ți arăt drumul...”. Pruncul Isus îi zâmbi din nou băiețelului, iar acesta îl privi și-l ascultă. Lupul la iesle Era odata un lup care trăia în ținuturile Betleemului. Păstorii știau că era periculos, de aceea în fiecare
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
vezi? Minune, de trei ori minune! Babei Iova mâinile sângerânde i se lipiră la loc și din palmele ei ieșeau raze mai strălucitoare decât soarele. Ea a îngenuncheat cu cuvioșie înaintea fiului Mariei și i s-a închinat, sărutându-i mânuțele cu lacrimi de bucurie. Iute ca fulgerul, baba Iova alergă în casă la Crăciun și i-a spus, plesnind din palme, de minunea întâmplată: - Iată, Crăciune, că locul păcătoaselor mele mâini, pe care tu mi le-ai tăiat, fiul Mariei
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
intenționat. Dar în realitate am aruncat-o de pământ de mânie”. “Adu-mi mereu tot ceea ce este rău, mincinos și urât în viața ta, îi spuse pruncul Isus. De aceea am venit în lume, ca să iert, să te iau de mânuță și ca să-ți arăt drumul...”. Pruncul Isus îi zâmbi din nou băiețelului, iar acesta îl privi și-l ascultă. Lupul la iesle Era odata un lup care trăia în ținuturile Betleemului. Păstorii știau că era periculos, de aceea în fiecare
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
celei mai fragile ființe, copilul, cu dragostea primită prin harul Sfintelor Taine și luminată de însăși învierea Domnului. Pentru noi, creștinii, mama este și primul îndrumător spre Hristos, primul dascăl și preot al copilului ei. Ea este aceea care duce mânuța copilului la frunte ca să-l învețe semnul Sfintei și de viață dătătoarei Cruci. Apoi, tot ea este aceea care îi ridică mâinile împreunate pentru rugăciune. Mama este primul însoțitor al copilului la biserică și în fața sfântului altar, pentru a primi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ei zâmbet, care o face și mai frumoasă, și mai deschisă comunicării. Bucuroasă de întâlnire, ne sărută din prag și ne poftește în casa deosebit de ospitalieră, ca și stăpâna. După ce schimbă câteva cuvinte cu Andreea, văd că o ia de mânuță, o plimbă prin toate camerele, iar într-una Andreea zărește agățată pe perete o chitară. Chitara lui Ema, fiica lui Tanța, atunci studentă în anul IV la Facultatea de medicină. În timpul ei liber se mai îndeletnicea exersând la chitară. Urmărindu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Nemaipomenit! Uluitor! Complimentele sfârșiră în ironii, zeflemele și râs general. "Acum poți să-ți scoți echipamentul alpin, zise Constantin, doar n-o să stai la masă cu toate astea pe tine." Ba nu! Mă simt bine în căldura pe care aceste mânuțe încântătoare mi-au dăruit-o, spuse învățătorul, cuprins de euforia ușoară a primului pahar care, pe deasupra, era și primul lui pahar de șampanie. Dragii mei, îmi doresc ca nimic să nu ne despartă vreodată! Și să îmbătrânim împreună la Bugaz
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
secret (ca pentru copii, surpriza trebuia să fie totală). Filip primi personal un colet mare, trimis de bunica lui, în urma telegramei. Îi răspunse pe loc în termeni exaltați: "Incomparabila mea mami iubită, îți sărut umil mâinile de zână, nobilele tale mânuțe, care au muzica în vârful degetelor: cu ce instinct ai ales cadourile!..." Într-adevăr, bătrâna doamnă, care nu era prea bătrână, dar, pe vremea aceea, orice femeie trecută de cincizeci de ani era considerată retrasă la pensie din viață, rezolvase
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un slujitor bătrân, cu păr cărunt și fără degetul mic de la mâna stângă. Arată-i agrafa. El te va aduce la mine și am să te răsplătesc Împărătește, așa cum meriți. — Domniță, spuse Simeon punând iarăși genunchiul În pământ și sărutând mânuța albă care-i dădea agrafa. Domniță, sunt mai răsplătit decât am fost vreodată. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a adus tocmai la locul potrivit, la vremea potrivită. și am să mă rog Lui să te ocrotească și să te
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu pot decât să mulțumesc cu recunoștință Celui de Sus, care mi-a dăruit aceste clipe minunate! Uitând pentru o clipă rezerva pe care și-o impusese de atâta vreme, de când era Îndrăgostit În taină, tânărul Își apăsă buzele pe mânuța albă care o strângea pe a lui. Cerul și pământul se Învârteau În jurul tinerei prințese. Fără să-și dea seama, se aplecă și sărută ușor buclele Întunecate aplecate asupra mâinii ei. Apoi, cu o voce pe care nu și-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
copii și chiar păpuși. Totul era călcat în picioare, strivit și înecat în noroi. Vuietul avioanelor era tot mai puternic. Silvia m-a ținut tot timpul de mână, tot timpul, de acasă și până la tranșee. Hai, Titi, să coborâm. Dă mânuțele la mine. Așa. Ținându-mă strâns de mâini, mi-a dat drumul, ușor, pe marginea șanțului, până jos. Mama și bapțea au procedat al fel cu frații mei și acum eram toți la baza tranșeei, rezemați cu spatele de malul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a blocat ușa și a sărit vioi pe scara vagonului. Garnitura se pusese în mișcare. Mama, cu Bebi în brațe, în fața ferestruicii cu gratii, a mai aruncat o ultimă privire, lungă, spre peronul de care ne îndepărtam din ce în ce mai mult, în timp ce mânuța copilului, ieșită spontan printre gratiile de fier, se unduia în semn de rămas bun spre cei de pe peron, într-o zvâcnire dezordonată, inconștientă și nevinovată, cu mișcări din ce în ce mai slabe și neputincioase, asemenea aripii unui porumbel lovită brutal de alica braconierului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lelea Anuța Timariu. După un timp, n-a mai putut suporta plânsul meu și-a venit să mă Întrebe "Ce am". Nu-l pot face pe ti, a fost răspunsul meu de copil nenorocit. Ia să vedem! Mi-a luat mânuța și mi-a purtat stilul pe fața lucioasă a tăbliței. Deodată m-am luminat. Treiul meu era la fel cu al Domnișoarei. Lelea Anuța care Își dorea un băiat și mă iubea foarte mult i-a certat pe Tata și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
copiilor le-a fost repartizat un apartament În cartierul Canta, apropiat de noi și găsind o altă femeie, din Botoșani, Irina a revenit În Iași după Împlinirea vârstei de doi ani. Bunul s-a reîntors În copilărie. Am Început mișcările mânuțelor pe cântec “Eu duc pumnii Înainte/ și apoi Îi las În jos./ Fac așa când sunt cuminte/ Căci e bine și frumos/ Pumnii’n sus, pumnii’n sus/ și apoi Îi las În jos/ căci așa ni s-a spus
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Erau acolo câteva rânduri de vie, destul de lungi, pe care bunicii le rostuiră, fiecare dintre copii știind apartenența fiecăruia. La intrare în imaș exista un nuc bătrân, imens, atât de mare ca și circumferință, că de-abia îl cuprindeam cu mânuțele noastre, eu și fratele meu. Când am rămas doar cu Maia, veneam destul de des la imaș pentru că cineva trebuia s-o facă; se așeza sub nuc și vreme de un sfert de oră, cel mult jumătate de oră, o lăsam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
șoptit, în picioare și cu ochii închiși. Spunea bunica faptul că astfel eram mai aproape de îngerași și nu cădeam pradă unor tentații în câmpul nostru vizual. Totul se finaliza cu semnul crucii, la noi cei mici trebuia să ne poarte mânuțele așa cum se cuvenea și cum cerea rânduiala creștină, dar o făcea cu atâta răbdare, evlavie și responsabilitate încât, uneori replica: Mae, faci crucea mare să-ți ungă corpul și ține ți minte, crucea și semnul său creștin ne-au ținut
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
naturală cu ajutorul căreia mama ieșise cu mine din impas. Bunica găsea leac la toate pentru cei dragi și în acest sens îmi lucrase o pereche de mănuși dintr-un material extrem de moale pentru a nu-mi expune fața la „atacul” mânuțelor rebele. Era pricepută bunica la toate, extrem de înțeleaptă, lucra manual toate tipurile de broderie, dantelă la croșet, tricota și făcea bucate excelente. Mi-am petrecut copilăria între „sulurile” de pergament ale bunicii, pe care mă punea din când în când
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și o grafică sugestivă. Așa am adus acasă „Prâslea cel voinic și merele de aur”, ce-mi captase atenția prin formula sa de prezentare, „Harap-Alb” și „Petre Ispirescu - Basmele românilor”. Ne erau atât de dragi, încât le-am ținut în mânuțe tot drumul până acasă, ce-i drept consumându-se și-un mic incident între noi copii, deoarece fiecare voia cartea cu Prâslea. Tata rezolva de fiecare dată orice stare ușor conflictuală între noi cu mare eleganță, numai că eu, fire
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
însă nu prea aveam răbdare și tata îmi cunoștea foarte bine neastâmpărul prin suita de elemente non-verbale cu care se obișnuise, dar pe care încerca să mi le direcționeze în mod constructiv și în beneficiul meu educațional. Îmi frecam episodic mânuțele, treceam apoi la picioare, cap, îmi mușcam buzele, mi-era sete, mi-era foame, dar un lucru se certificase în atitudinea mea și-n cerințele sumative ale tatălui, în sensul că prindeam ușor informația furnizată, în schimb o selectam preferențial
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
în care socoteam eu c-a ieșit de pe strada noastră teleguța lui Păcurel. Un pic mai târziu am înțeles ușor cum stau lucrurile și tata m-a ajutat să-mi depășesc această frică, prezentându-mi-l. M-a luat de mânuță și-am ieșit pe stradă la momentul apariției teleguței. Tata era prieten cu toată lumea, extrem de respectat, știa și avea nativ diplomația necesară să înjghebe dialoguri pe orice palier social: Păcurel, ți-o prezint pe fii-mea, Mariana. Frica parcă-mi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Caloian se producea în a treia zi de marți de după Paști, când noi copiii de pe stradă și din împrejurimi ne adunam în curtea celui ce organiza acest obicei. Aici, de obicei în imediata vecinătate a canalului din curte, modelam cu mânuțele noastre dibace, din lut și apă, o păpușă denumită „Caloian” pe care o împodobeam cu flori proaspete și coji de ouă strânse de fiecare dintre noi. Formam apoi cortegiul funerar la care participam toți copii, mămicile noastre așezându-ne doi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și am ciocănit toți pereții bisericii în căutarea lemnului, dar nu găseam decât cărămidă zgrunțuroasă. Bătrânul preot mi-a explicat apoi că biserica a fost reconstruită în 1880, pufnind de râs pe sub barba sa stufoasă. După care mi-a luat mânuță și m-a dus în fața unei icoane vechi, pictată în ulei, cu Maica Domnului. Analizând-o cum știu eu mai bine, am găsit o mâzgălitură pe spatele acesteia. Nici pe aceea n-o înțelegeam. Părintele Ștefan îmi clarifica faptul că
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]