2,090 matches
-
a decretat mobilizare parțială... Ne-a chemat să i apărăm - în caz de nevoie - fruntariile și... ființa! Pentru aceasta, însă, este nevoie să fim pregătiți din toate punctele de vedere. În primul rând, să fim instruiți, încât să știm a mânui foarte bine și cu rapiditate armamentul. Să știm a folosi terenul și orice fel de fortificație. Să știm a fi camarazi adevărați și în caz de nevoie să mergem până la sacrificiul suprem! Toate astea nu le vom putea îndeplini dacă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Angeles și și-a găsit de lucru în industria cinematografiei - Paramount astăzi, Columbia mâine, magazia de uniforme de pe Gower Gulch când treaba mergea mai greu. Orice individ alb ce arăta cât de cât prezentabil și știia să călărească și să mânuiască un lasou se chema că era lucrător calificat în Hollywoodul din timpul Marii Crize. Dar în 1934 a trecut moda westernurilor și a venit cea a musicalurilor. Era greu să mai găsești de lucru. Turner a fost cât pe-aci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ochi asupra cadavrului pe care îl transportă. Deocamdată are o fisură în reconstrucție: teoria „momelii cu sânge” enunțată de doctorul Layman nu se potrivește. Niște câini răi, dresați zdravăn, nu se împacă cu scenariul. Ar fi fost prea dificil de mânuit, prea greu de controlat în momente de presiune psihică - o povară prea mare, un deranj, prea mult zgomot la locul crimei... Asta însemna că dinții ce s-au înfipt în torsul victimei trebuie să fi fost umani, deși amprenta mușcăturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
crimă și amintindu-și titlurile din ziare exact în locul unde cazul Brenda Allen provocase cele mai mari dezastre. O caricatură fixată pe panoul cu anunțuri spunea totul: Mickey Cohen purtând cipilica de ovrei, cu semnul dolarului lipit pe moț, și mânuind cu niște sfori doi polițiști în uniforma de la LASD ca pe niște marionete. Un balon îi completa gândurile: Băi, ce le-am tras-o la LAPD! Bine că-i am pe polițiștii de la comitat să mă șteargă la fund! Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să ți-o administrezi ca să te asiguri că nu visezi, iar el se pișcase deja de zece milioane de ori de când locotenentul Mal Considine îi făcuse oferta. Dudley Smith îl sunase acasă ieri după-amiază, întrerupând o zi lungă, în care mânuise multe pahare cu tărie îndoită cu apă în timp ce lucra la dosarul lui. Irlandezul îi spusese că trebuia să se întâlnească cu el și Considine la secția West Hollywood. Aranjamentul pe care și-l dorea se perfectase prin Ellis Loew, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
retragere! Nu lăsăm pe nimeni În viață! Cei cinci sute de Apărători rămași, Împreună cu cei trei sute de Apărători În rezervă, porniră În atac de linie, săriră peste flăcări și se prăvăliră asupra Cuceritorilor. Lupta fu Înverșunată. Săbii și iatagane erau mânuite cu iuțeală. Ambele grupuri stăpâneau la perfecție arta sabiei și a manevrelor de cavalerie. Dar loviturile de catapultă, focul și atacurile repetate ale Apărătorilor, răsăriți Întotdeauna din altă parte, făcuseră ca avantajul numeric să dispară. Nu mai rămăseseră În șei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Însemna că și aici se afla o strategie, dar una la limita nebuniei. Și nebunie fusese. Cosmin Oană luptase așa cum Alexandru nu-și imaginase că se poate lupta. Forma parcă un singur corp cu spada grea, spaniolă, pe care o mânuia cu două mâini, bloca loviturile mai iute decât privirea putea Înregistra mișcările, nu rămânea mai mult de trei secunde În același loc și, mai ales, nu se afla În defensivă. Ataca prin deplasări rapide, răsuciri, Întoarceri, surprindea mereu pozițiile nesigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și văzu sulița pe care o scăpase, dar se răzgândi și scoase sabia lungă și Încovoiată. Așteptă câteva clipe, Încordat. Amețeala se accentua, iar experiența de luptă Îi spunea că trebuie să-și ucidă adversarul repede. Făcu trei pași rapizi mânuind sabia pe ambele laturi, cu mișcări largi care nu lăsau nici un spațiu de contraatac. Călugărul făcu câteva mișcări de rotație a brațelor, eschivând sabia și intrând În ritmul adversarului. Odată ce simți ritmul, găsi soluția de rupere. Sări În dreapta, prinse Încheietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de prezența lui. Era, Într-adevăr, un final de an incredibil. - Am Încercat să intru În palat, Împreună cu alți trei războinici. Misiunea trebuia Îndeplinită. N-am reușit. Tovarășii mei au fost uciși de un luptător despre care nu știam nimic. Mânuia spada așa cum n-am văzut niciodată. Niciodată până azi, când i-ai ucis pe Cei Patru. Am scos iataganul, crezând că-l pot Învinge. N-am putut. Dintr-o singură lovitură m-a aruncat În apele canalului. Am fugit cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dă-mi un semn de bunăvoință. Oană văzu că unul din călăi aduce o tavă metalică pe care o așează sub palma mâinii lui drepte. Celălalt aduse un clește și două ciocane de dimensiuni diferite. Mâna dreaptă. Cea cu care mânuise spada o viață Întreagă. Ogodai așteptă o vreme. Apoi, cu o clătinare aproape tristă din cap, făcu semn călăilor să Înceapă. 21 ianuarie, Marea Adriatică, Laguna Venetă Prin cețurile albe ale iernii, țărmul se zărea ca o superbă inexistență. Ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
adunat În sine Însuși. Era un zgomot cunoscut, deși Îndepărtat. Un zgomot simplu, aproape elementar. Un fâșâit metalic. Brusc, Își dădu seama. Era șuieratul sabiei prin aer, Înainte de a aduce moartea. Dar, dacă sabie era aceea, atunci cel care o mânuia nu era un luptător de pe acele pământuri. Sabia nu lovea nici tăișul altei săbii, nici platoșa, nici scutul. Lovea direct dușmanul, În punctul În care e putea fi ucis fără vreun sunet. Tăia cu o precizie inumană. Mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
La douăzeci de pași, se dădea o luptă de neînțeles. Umbra Îl apăra cu o forță și o iuțeală care nu puteau fi omenești. Nimeni nu putea lupta așa. Nimeni nu putea ucide zeci de oameni fără să fie atins, mânuind cu două mâini o sabie ciudată, sărind din loc În loc, atacând În toate direcțiile, rotindu-se, aducând moartea cu fiecare mișcare. Și totuși, era un om. Avea cămașă albă. Pantaloni negri. Centură. Arme care luceau din când În când. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
București. încet, deschise în minte și suflet porțile Cetăței ca să o lase să intre, ca să o încorporeze noianului de oameni pe care trebuia să-i primească, să-i iubească pe toți, pentru că iubea Cetatea vie. Inima îi bătea greu ca și cum mânuise, în adevăr, lanțul și cheia uriașă a citadelei sacre. - Dar ziceai?. - Ce vrei! Să rămâie în spital? E un pension pe unde se trece în grabă. Asta e poveste de mai bine de zece zile și de cât timp înainte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mulțumim? mormăie mai mult pentru sine, decât pentru Pran. Cum crede papițoiul ăsta că poate conduce Fatehpurul? Odată întorși la zenana, Khwaja-sara se așază la o măsuță joasă, plină de recipiente și boluri închise. Degetele lui lungi ca de maimuță, mânuiesc pisălogul și mojarul, presărând un pic dintr-o cutie, apoi un pic din alta, strivind amestecul până se transformă într-o pulbere fină, roșie. Pran freamătă în sariul său și se mișcă nervos când pe un picior, când pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
jur cam nervos. Balansându-se în howdah, se simte expus. Se uită pe ferestre și scanează mulțimea care sporește și înaintează; toți vor să-și facă loc în față, cu toate că sunt ținuți la distanță din calea sa de polițaii care mânuiesc lathi-ul. Nababul a organizat bine ceremonia. Cel mai probabil cu biciul împletit cu trei funii. Ca toți șefii locali, nici acesta nu este străin de exercitarea forței. Dacă i-ar fi stat în puteri, sir Wyndham ar fi anulat evenimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
voi stropși cum stropșește pămîntul carul încărcat cu snopi, 14. așa că cel iute nu va putea să fugă, iar cel tare nu se va putea sluji de tăria lui, și omul viteaz nu-și va scăpa viața. 15. Cel ce mînuiește arcul nu va putea să țină piept, cel iute de picioare nu va scăpa, și călărețul nu-și va scăpa viața; 16. iar cel mai inimos dintre războinici, va fugi în pielea goală în ziua aceea, zice Domnul." $3 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
scris doar cu piciorul Nici a fi pantof nu pare. Iar de râd, ca tot poporul, De vreun banc lipsit de sare, Sincer, nu știu ce-i umorul, Dar nu cred că-i de mâncare. Nesimțindu-i deci fiorul Sincer, în continuare, Mânui-voi brav „toporul” Doar în critici literare, Fiindcă nu-nțeleg umorul. Rondelul iubirii cu flori Ce flori frumoase ți-am luat Dar și-au găsit, e sigur, rostul, Când dulce noi ne-am sărutat De le-am uitat, îți jur
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
asta de multe ori. După ce îmi aduc omagiul unei duzini de strămoși, mă simt obosită. Călugărul stă într-un colț, cu ochii închiși. Incantează, în timp ce mâna lui lovește instrumentul de incantație, un mooyu, adică un pește din lemn. Cealaltă mână mânuiește stângaci un șirag de mătănii. Incantația sa lipsită de ton îmi amintește de bocitoarele de profesie pe care le angajam în sat la înmormântări. În templu e foarte cald. Cum nu se uită nimeni, îmi permit ca plecăciunile mele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spate toată casa. Ca slujbaș, nea Manalache aducea banul de care nu se atingeau decît pentru scumpeturi. Mîncarea și alte marafeturi ieșeau din gospodărie. Un strat în grădină, cartofi pe folosință, vaca, doi rîmători, cinci oi și cîteva găini le mînuia lelea Ghența care, aprigă, dirija fără răgaz pe cei doi copii, un băiat mai răsărit și o fată de opt ani, care o ajutau la treabă. Gospodarului îi plăcea să mănînce bine, ziua dormea iar, cînd înnopta, pleca la slujbă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Ca să arate că au priceput comandamentul vremii, țăranii trebuiau să-și unească pămînturile într un singur trup. Numai astfel se putea ajunge la o agricultură controlată, științifică, ce urma să-i scoată din mizeria în care îi afundase burghezo moșierimea. Mînuite de Fărocoastă și de necunoscuții pe care Costică îi aducea la poarta oamenilor, formulele astea neobișnuite nu prețuiau în ochii țăranilor nici cît o ceapă degerată. Care „mizerie”? Sărăcia-i veche de cînd lumea iar cea de azi venea de la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
curăției și frumuseții. Valea Puțului se arăta destul de nelalocul ei: pornea cam din mijlocul satului, străbătea fundurile câtorva curți și, spre celălalt capăt, spărgea coasta dinspre Dunăre și se deschidea către Baltă. Valea părea făcută din lovituri scurte de topor mânuit de un nepriceput: era adâncă, Întortocheată, pârâiașul curgea Între două maluri abrupte și Înalte. Așa de Înalte, că soarele apuca să o vadă numai vreo oră, În timpul dimineții, după care se pierdea dincolo de culmea malului dinspre Miazăzi. Nici În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-o cui i-am dat și termometrul de pe pian, ca să și-o lumineze și să și-o vadă În oglindă.” Arbitrați de Ectoraș, Își trăseseră câte un șut, apoi se Întorseseră la microscop și la pâlpâielile lumânărilor. Vieru Îngenunchease și mânuia cu Încetineală rotița neagră de plastic. Nu zicea nimic, iar ceilalți Își țineau răsuflarea și nu-și găseau locul. „Da, nene”, răsuflase Într-un sfârșit omul de știință, „ia uite ce mai bălăceală aicea! Ai dracu’: ce de codițe mișcătoare-nfipte-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
va fi prea bătrân ori chiar mort, iar cel ce l-a asuprit o viață Întreagă ar fi putut scăpa nepedepsit. Mai bine să ducă la capăt ce avea de făcut acum, cât este Încă În putere și mai știe mânui ciomagul. N-am avut cum să răspund nobilei și curatei sale mânii... Nu ne rămâne decât să sperăm că se va face, Într-un fel sau altul, mult dorita dreptate. Până atunci, să dăm dovadă de răbdare și să nădăjduim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
muncii și ca să impună un ritm susținut - lucra Întotdeauna lângă ea. Își sufla mânecile, Își punea pe cap, ca să se apere de soare și de praf, o batistă Înnodată la cele patru colțuri. Avea un mod anume de a depănușa: mânuia cotolanul În așa fel, Încât acela ieșea la iveală cu nemaivăzută porcie, ca un falus nerușinat ce izbucnește, zâmbăreț, la lumină dintr-un prohab ce până atunci Îl ascunsese cu sfioșenie. Îl mângâia apoi, Îl trecea prin palmă și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În afară, aruncând cât colo mecanismele de blocare și de percutare, decalibrând țeava și azvârlind pucioasă fierbinte În ochii și obrajii trăgătorului. Așa ceva pățise și vărul lui Ectoraș, căruia - cu toate că era priceput și-și făcuse destule socoteli În clipele când mânuia, grijuliu, vergeaua - Îi explodase o capsă În ochi, pe când se străduia să ochească guguștiucii dintr-un cuib cocoțat În vârful unui stâlp de beton. Vreme de o săptămână vărul purtase peste ochiul drept un bandaj cu care se fălea, ferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]