1,063 matches
-
Siretul pînă să fie inventat, trec șinele pe gol, acoperit de noapte, uruitul metalic momentul podului de Siret, singurul lucru care se constituie permanent ca subiect este fragilitatea trupului feminin, adică a ta! am dat de mine, sînt mirat și mîrîi îngrozit, îngrozit ca un sex, da, îngrozit ca un sex! Halta Hălăucești, parfumat pe telefonul mobil, de partea cealaltă a spătarului, plec la muncă, ajung mîine seară! departe și aproape în anul 1978, adresa lui undeva pe aici, întîmplarea iluminării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Nu vrei să ne spui... Ce să vă spun, omule? Cum îi pe acolo, prin junglă? Dar, am mai spus, e o țară ca toate celelalte. Nu vrei să mai stai de vorbă cu noi, se supără moș Tudor. Ceilalți mîrîie a nemulțumire și unul chiar se răstește aproape furios. Adică nu umblă cu țîțele goale?! Ne crezi prea proști... Mai știm și noi cîte ceva. Sînt în încurcătură și nu vreau să-i supăr pe sătenii care încă se zbuciumă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
stă pe ușă. Este frumoasă și inofensivă. Spre seară trec pe la capcana de șobolani. Te-ai prins, nene? Era acolo, foarte agitat. Mă uit mai bine. Nu-i șobolan este o... nevăstuică. Ce blăniță, ce botuț! Vine și soția. Jivina mîrîie și se repede pufnind la mușcat. Nu-i nevăstuică, îmi spune specialista, este o... mangustă. Mergem în casă după scule, ca să deschidem capcana. Întîrziem cam o oră și cînd venim... mangusta plecase. Cu dinții a ros o gaură, exact cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cârmă În apă, eventual de măciucă. Ce dacă o veveriță are o coadă cât ea de lungă? E doar umflată de păr, fiind bună doar de stabilizator În aer, ceva de genul penelor de la săgeată. Cât despre concurentul care mă mârâie de sub gard, n’are ce face cu coada decât să țină În ea covrigi și, băgând-o Între picioare, să-și trădeze frica... Așadar, codița mea inteligentă execută un adevărat balet și când sar, și când mă plimb dezinvolt pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Teafăr! Iar lupul? Să rămână și de data asta cu labele pe bot. Și cum fugeam, Ursu abia se ținea după mine. Și-ncă uneori, mi se părea că lua fuga mea drept o joacă. Se oprea, câteodată, în fața mea, mârâia ușor și-ncerca să se ridice în două labe, ca atunci când ne hârjoneam, ca doi copii zburdalnici. Eu încercam să-l fac atent, să vadă, să priceapă, să înțeleagă primejdia, care ne păștea pe-amândoi; când mă răsuflam, încercam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și prostuț... Grivei, cățelușul, îmi era tare drag. Îmi petreceam clipe-n șir privindu-l, urmărindu-l. Când ieșeam din casă în ogradă, venea tot o fuguță la mine. Mi se împleticea printre picioare. Se rotea înjur, îmi aținea calea, mârâia ori mă prindea cu gurița de pantaloni, se oprea înaintea mea, lătra scurt și dădea din coadă și parcă-mi zicea: "Lasă dracului latina! Hai să ne jucăm oleacă! Numai oleacă!" Uneori legam o cârpă ori un ghemușor la capătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
care voia să pună stăpânire. Când intram în casă și-l urmăream adesea pe geam își căuta joacă cu găinile, gâștele, rațele, cu pisica ori de câte ori o-ntâlnea. Prindea câte-o găină ori rață de coadă; se oprea în fața ei și mârâia scurt și-i aținea calea, hup-țup când într-o parte, când într-alta. Numai cucoșul, când îl vedea, se oprea, își zburlea penele și se repezea la dânsul plin de mânie și de gelozie, încercând să-1 miruiască cu ciocul, în numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
într-alta. Numai cucoșul, când îl vedea, se oprea, își zburlea penele și se repezea la dânsul plin de mânie și de gelozie, încercând să-1 miruiască cu ciocul, în numele Tatălui. Dar și Grivei sărea sprinten ca o panteră, se ferea, mârâia ori bătea furios și-l păcălea încât aproape niciodată cucoșul nu-l ajungea și nimerea. Mai era într-un colț al ogrăzii, la umbră, la intrare într-o șandrama, lângă șură, o cloșcă cu puișori, care, de câte ori se-apropia, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
venea un suflu cu miros de cetină. „Gata..!”, se pomeni gândind cu voce tare.. Și, căsuța de sub Gorun, se arătă albă în bătaia lunii. Împinse încet portița, care scârțâi îndelung, ascuțit. Negruț, câinele uncheșului, mare și lățos ca un urs, mârâi.. dar, recunoscându-l scheună subțire ca un geamăt de copil în suferință. În deschizătura ușii, s-a ivit mai întâi capul , tușei Stanca, soața uncheșului, strâns până la frunte într-o basma neagră, legată sub bărbie, și, încet, încet, se arătă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca și cum ai fi introdus informații într-un calculator". Broy l-a introdus pe Collins în camera unde erau păstrate dosarele referitoare la mișcarea republicana realizate și actualizate de către ofițerii poliției regale britanice 76. Descoperindu-și propriul dosar, Collins ar fi mîrîit, introducîndu-l în servietă pe care o avea. Numele principalilor detectivi care îi hartuiau oamenii au fost reținute de Michael Collins, iar a doua zi aceștia au primit mesaje de avertizare. În cazul în care își continuau anchetele, erau amenințați că
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Tore Frangsmyr, Nobel Foundation, Stockholm, 1996. 210 Rezumatul unui referat prezentat în cadrul cursului Leș représentations littéraires et artistiques de l'Europe susținut de domnul profesor Pascal Dethurens, Institutul European al Universității din Geneva, 2002. 211 "Afurisiții ăștia de irlandezi mereu mîrîie dintr-un motiv sau altul, insă n-am auzit niciodată că vreunul să fi murit de foame", scria scriitoarea Gertrude Stein invidioasa, auzind de lipsurile materiale în care se zbătea Joyce. Într-adevăr, nu un singur irlandez a murit de
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
sigur, nu sunt nici eu, însă pot să-mi dau cu părerea că asemenea cu câinii comunitari, atinși de jigodie, care duc lipsa stăpânului, asemuit nu atât cu lanțul, cât cu mâncarea, cu ocrotirea, cu ciolanul la care poți să mârâi de bucurie, uitând că poți să latri. Dar chiar și așa, cu toți comunitarii trecuți în altă curte și altă cușcă, nu s-ar fi putut face nimic fără ajutorul dezinteresat dat de UDMR care, la douăzeci de ani de la
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
condus la dezastrul Țării. Cei care ar fi trebuit să se facă auziți, apărând interesele celor pe care-i reprezintă pe bani buni, vorbesc de liderii de sindicat, s-au transformat din dulăi de maidan în cățeluși de salon, au mârâit ceva la întâlnirea cu președintele, și au promis ceva proteste. Ce s-a întâmplat de fapt? Liderii s-au îmburghezit, au afaceri, au relații cu capitaliștii, au devenit aristocrați după avere și săraci după vorbe. Ceea ce nu s-a spus
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să văd alinierea la o cauză care nu e în interesul major al românilor. Cred că am obosit de atâtea semnături, de suspendări, de vorbe multe, de moțiuni, de ieșitul în stradă, de joaca opoziției de-a “lupii tineri” care mârâie la Masculul Alpha, de toate... Totdeauna e bine să înveți din greșelile altora. Și Dimitrie Cantemir credea că Imperiul Otoman e prea slab și Rusia lui Petru cel Mare prea puternică... și a urmat exilul. 11 octombrie 2010 Ziua scadenței
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Dacii” este pe jumătate românesc: caii noștri și artiștii lor. Toată floarea cea vestită dâmbovițeană, în frunte cu Liiceanu, care a ieșit cel mai șifonat din dialogul cu Herta, s-a arătat generoasă în aplauze atunci când ar fi trebuit să mârâie, ori să tacă cu înțeles, îndeosebi pentru observația justificată, de altfel, că intelectualitatea românească nu s-a remarcat prin opoziție și dizidență. Străfulgerați de profunzimea zicerilor nemțoaicei, niciunul dintre participanții aplaudaci nu i-a zis, în glumă măcar, că premiul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
au petrecut cu America de la 11 septembrie Încoace, În timpul administrației Bush, este că am trecut de la exportul de speranță la exportul de teamă. Am trecut de la a obține de la alții tot ce-i mai bun prin vorbă dulce la a mârâi la ei mult prea des. Și când exporți teamă, sfârșești prin a importa teama tuturor. Da, avem nevoie de oameni care să-și poată imagina ce-i mai rău, pentru că ce-i mai rău chiar s-a Întâmplat pe 11
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ar putea el face, chiar dacă ar afla? Va trebui să se prefacă mulțumit. N-ai de ce să te temi. Nu mă tem. Fusese un început prost, eram încurcat și orbecăiam și, chiar în timp ce-i vorbeam, îl auzeam parcă pe Ben mârâind la ușă. Titus răspunse îngândurat: — Într-un fel, mi-e milă de Ben. Cred că nici el nu a înțeles mare lucru din viață, ca să folosesc fraza dumneavoastră. — O viață e o viață, ca să folosesc fraza ta. Dacă ți-e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tocmai încercam o senzație de ușurare când, deodată, Bob Arkwright, patronul „Leului Negru“, s-a ivit de după colțul unei ulicioare. S-a apropiat de noi, cu expresia îndârjită a unui câine care-ți iese în cale tăcut, dar gata să mârâie și să muște. — Urâtă treabă, domnule Arrowby! — Da. — Eu te-am prevenit cu privire la mare, ții minte? — Da. — N-a putut să iasă, asta a fost. — Posibil. Eu l-am văzut, chiar cu o zi înainte, mă găseam pe lângă turn, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu colectivizarea. În ’62 se apropia terminarea colectivizării și ei forțau nota. Jumătate din deținuți eram așa-ziși intelectuali, și jumătate erau țărani și muncitori, dar mai ales foarte mulți țărani care nu vroiau să intre în colectivizare și care mârâiau... La un moment dat, la Jilava, eram câțiva tineri în celula aia, și a murit un bătrân, moș Ion, și noi, pentru că era semiîntuneric, nu l-am declarat, ca să-i luăm rația de mâncare când venea la număr... L-am
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
întâmpla etc. „Dumnezeu e vremea însăși cu tot ce se-ntâmplă-n ea.” (M. Eminescu) c. verbele personale al căror plan semantic se caracterizează prin trăsătura - uman sau prin trăsătura -animat: a bâzâi, a chițcăi, a fâsâi, a gâgii, a mârâi, a lătra, a mieuna, a vâjâi, a adia, a răsări, a apune etc. „Ne-om culca lângă izvorul / Ce răsare sub un tei.” (M. Eminescu) „În pod miaună motanii, la curcani vânătă-i creasta.” (M. Eminescu) Observații: Și aceste verbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbele a căror radăcină se termină în vocală, dacă nu au în structura temei de prezent unul din sufixele -EZ-, -ESC-, |SC-:a (se) apropia - (mă) apropi-I, a încuia - încu-I, a jupui - jupo-I, a îndoi - îndo-I, a măcăi - măcă-I, a mârâi - mârâ-I. La cele mai multe din aceste verbe, dezinența se suprapune ultimului fonem al rădăcinii, dominându-l. La persoana a II-a singular, în afara lui -¹, ultrascurt (asilabic), cu frecvența cea mai ridicată, cânțI, lucrezI, coborI, soseștI, parI, vinzI, prinzI, în funcție de structura fonetică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiectul vorbitor interlocutorului: „- La mulți ani, Costică! cu noroc, sănătate și veselie!...” (I.L. Caragiale) Sub aspect structural, enunțurile exclamative sunt cel mai adesea enunțuri autonome, sintetice, realizate prin interjecții afective, sau analitice: „- Eei! Asta-i prea tare.” (M. Eminescu), „- De!... mârâi.” (E. Barbu), „- Vai, aprinde-v-ar focul să vă aprindă, zise ea burzuluită grozav; dar cum se cheamă asta? În obrazul cui v-a învățat!” (I. Creangă); sau intră, în planul incidenței, în structura unor enunțuri complexe: „Știu eu, să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un sistem "democratic", care-i disprețuiește și-i umilește cu o consecvență demnă de o cauză mai bună, de mai bine de 25 de ani. Iar pe reprezentanții acestui sistem îi puteți cunoaște deschizând televizorul îi veți vedea hlizindu-se, mârâind sau hăhăindu-se pe toate posturile, la toate orele, la toate emisiunile. Sunt ca un gunoi ascuns sub mochetele groase întinse pe holurile, sălile, prin cabinetele și birourile "instituțiilor statului"" (25 septembrie 2015). Alăturăm și stigmatul, în versuri, pus cu puterea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lucrători care primesc câte 800000 de lei pe zi. Sâmbăta și duminica, lucrează cot la cot cu soția în locul angajaților. Moții aduc laptele și primesc 1500 de lei pe litru. «Privatu’» ne ia produsele și la sfârșitul lunii primim banii, mârâie ei. Noile normative descurajează orice inițiativă din zonele defavorizate. Satul bombăne Comuna Ponor are 920 de suflete. Majoritatea - bătrâni. Cresc animale, «dar nu se plătește». Turism nu există, deși zona depășește în măreție și frumusețe Valea Prahovei. Metalurgica din Aiud
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cameră de filmat. «Evocarea părintelui Argatu? Se supără Patriarhul Teoctist dacă acordăm interviuri...» Văd un călugăr bătrân pe terasă, pălindu-se la soare, cu picioarele învelite într-o blană de miel. Lângă blană, un motan bălțat, parcă la fel de bătrân, care mârâie și clănțăne ca un câine. După mai multe insistențe, îl scot din reverie pe stăpân. Nu înțelege. Îl caut pe părintele Ieronim!», strig eu la urechea moșului. Motanul dă să latre de-a binelea. «Ce vrei, măi? Piei de-aici
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]