2,168 matches
-
tablă pe cărămidă și am făcut foc, da’ nu mare, și am putut prăji mămăliga. Și o prăjeam în așa fel până ieșea toată apa din ea, da’ ușor, nu să se pripească dintr-o dată. Și așa am putut mânca mămăliga... Ați menționat că ați făcut o pleurezie? Cum s-a întâmplat, ați putea detalia? Nenorocire pe capul meu... de nu știu câte luni de zile n-am făcut baie, că la colonie nu era... Și o venit frigul, da’ cam de timpuriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
n-avea mai mult de 50 de grame, iar a doua zi luam ultimul... Cel care lua ultimul avea dreptul să ia și firimiturile... Duceam o foame cumplită... Seara ne dădea niște arpacaș cu marmeladă și cu o bucată de mămăligă... Cât ați stat acolo? La Strâmba am stat aproape trei ani și jumătate... Problema era că toate zilele erau la fel de grele și de monotone. În fiecare zi făceai aceleași lucruri, aveai același program infernal... O experiență neplăcută am avut aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
rău gardian din pușcării, ne-a adus un hârdău cu arpacaș. Cel mai bun arpacaș să știți c-a fost în Jilava... Era făcut cu subproduse de-ăstea: cu buze, cu urechi... era gustos... nemaipomenit. Așa... și cu bucata-aia de mămăligă, am mâncat de ne-am săturat... Pe la două noaptea a venit și ne-a luat hârdău’. Noi i-am mulțumit, el iar ne-a înjurat... Dar acum ne-a venit poftă și de fumat... Aveam țigări, da’ cum să facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
bă, parcă sunteți în cavernă? În loc de tavernă... Ce mă, aicea sunteți în Texai? Auzisă probabil și el de Texas, da’ nu reținusă complet... Și într-o duminică, tot ăsta... Zăgan, ne scoate afar’. Nu ne-a lăsat să mâncăm înăuntru. Mămăliga-aia care era și cu zeamă de varză sau ce era... Și partea proastă era că tot nisipu’ venea în gamele... Și io atuncea n-am vrut să mănânc, și n-au vrut după mine toată brigada noastră, 50 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fost iobagi"38, din care redau prima și ultima strofă: "Părinți mei au fost iobagi Coborâtori din sclavi din evul mediu Credeau în Dumnezeu, în magi Și așteptau un soare cald și pentru dânșii. Mâncau apoi o ceapă, usturoi, Cu mămăligă rece, de cu seară, Și adormeau cu toți, ca niște boi, Cu mugete și balele la gură". Probabil că statutul de coborâtori din sclavii evului mediu i-ar fi lăsat indiferenți pe părinții poetului, necunoscători de istorie, dar mari mâncători
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Erihon.. În acel an de foamete și groază, Seminarul „Veniamin Costache” și-a încheiat mulțumitor anul școlar.. și, cu admiterea din toamnă, a intrat într-un nou an școlar. Elevii au trăit doar cu fasole și cartofi, iar, dimineața, cu mămăligă cu marmeladă și ceai, dar, nimeni nu s-a ridicat de la masă flămând... în timp ce mulți români se hrăneau doar cu papură uscată. Școala a făcut toate eforturile cu putință, ca suferința și lipsurile de tot felul să fie cât mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
când cu banii obținuți din trei luni de muncă în fabrică, mi-am cumpărat primul meu ceas de mână, Pobeda. Doamne ajută. Badea Gheorghe Iarna În principal, iarna era formată din frig, zăpadă, zile scurte, colinde, brazi împodobiți, sarmale cu mămăligă, cu țuică și cu vin, sănii cu zurgălăi, plugușor cu buhai, luminițe pe la toate ferestrele și pe toate străzile, sate-târguri de Crăciun apărute peste noapte în toate orășelele, cu multe prăvălioare împodobite și luminate festiv, unde miroase a vin fiert
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ajunge la Universitate. La facultate mergeam aproape zilnic dimineața și uneori, în funcție de program, și după-amiaza. Nu puteam renunța la masa de la amiază pentru că ar fi trebuit să renunț la o ciorbă și o farfurie de fasole cu vestitul romb de mămăligă ... singura sursă de hrană (și aceea obținută de direcția școlii cu multe insistențe) în perioada cumplitei secete a anilor 1945-1946. Dar eram tânăr și obișnuit cu lipsurile. Au fost multe țări care ne-au sărit în ajutor cu alimente, haine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
au asigurate masa și dormitul în încăpătoarele sale camere ce vor fi aranjate de cameristă ... iar coana preoteasă a aranjat un foc în curte pe care a pus un ceaun cât o roată de camion în care să fie pregătită mămăliga pentru studenți. O forfoteală de nedescris deci, în vederea acestui "eveniment". Mie și drăgălașei învățătoare ne-a revenit obligația de a face mămăliga ... ea cu turnatul făinii în ceaun, eu la învârtit cu făcălețul. Vă pot asigura că nu "am pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
în curte pe care a pus un ceaun cât o roată de camion în care să fie pregătită mămăliga pentru studenți. O forfoteală de nedescris deci, în vederea acestui "eveniment". Mie și drăgălașei învățătoare ne-a revenit obligația de a face mămăliga ... ea cu turnatul făinii în ceaun, eu la învârtit cu făcălețul. Vă pot asigura că nu "am pus-o de mămăligă" ... ci că a ieșit cea mai mare și mai frumoasă "măligă" pe care am văzut-o vreodată, transportată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
O forfoteală de nedescris deci, în vederea acestui "eveniment". Mie și drăgălașei învățătoare ne-a revenit obligația de a face mămăliga ... ea cu turnatul făinii în ceaun, eu la învârtit cu făcălețul. Vă pot asigura că nu "am pus-o de mămăligă" ... ci că a ieșit cea mai mare și mai frumoasă "măligă" pe care am văzut-o vreodată, transportată la școală ... împreună cu 3 cași tot atât de mari ... oferiți de Sfinția-Sa pentru masa de noapte a studenților. Am spus "de noapte" întrucât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
producă amilază, enzima care permite folosirea ca hrană a amidonului. Eu n’am așa ceva, mai precis am prea puțină ca să-mi țin zilele cu pâine goală ca voi. De aceea nici nu mă dau În vânt după ea ori după mămăligă, precum colțatul cu care obișnuiți să mă comparați, vorbindu-mă de rău: cică aș fi năzuros. Dar acela produce amilază, c’așa l’a lăsat mama Natură. Pe legea mea, personal mă dau În vânt după balmuș, mulțumită amilazei de la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
taxe, descurajatoare, „bat șeaua să’nțeleagă iapa“ că potcoavele interne se potrivesc la caii mei. Dar mai rău e atunci când accept nu doar potcoava străină, ci adopt și modul de viață al potcovarului. De pildă, ajung să mănânc mai puțină mămăligă compensând, să spunem, prin carne, conform feleșagului potcovarului care aparține poate unei societăți de păstori. Ce se Întâmplă atunci cu tradiția mea, condiția vieții mele? Din agricultor sedentar devin păstor ambulant. Și atunci, cineva care râvnește la sursa mea de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sau bani ca să meargă în tabără: „Nu-i de nasul nostru“. Marinel se născuse într-o familie în care sărăcia era și o răzbunare. „Crapii e pentru ăia“, zicea bunicul când nu mâncau crapi, ci chitici plini de oase cu mămăligă. Iar grasa de tanti Sofița râdea și confirma ceea ce spune bătrânul: „Lasă viața așa, mă, Marinele, cu crapi să se îmbuibe ăia!“. Fiindcă toți o aprobau cu un surâs complice, Marinel a crescut cu credința că se ascundea un rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care face cursul la secțiile cu română secundar, a făcut cîte 4-6 ore despre D. Ralet, D. Gusti ș.a. și nici o oră despre Eminescu!!! Să nu am apoi motiv să am oroare de șefi poltroni și buni numai de tăiat mămăligă!? Mă mîngîi doar cu ideea că asemenea tipi au fost înfierați de Eminescu în articolele sale și cînd citesc unul sau altul dintre ele, nu trebuie să-mi obosesc mintea să mă gîndesc cum arăta și gîndea cutare lichea pusă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Neamț și Vorona, profesor de muzică orientală la Seminarul din Iași, părintele Teoctist avea trupul plin și fața limpede, ca și sentimentele lui. Îi plăcea să-și amintească. În verile copilăriei se urca într-un cireș, în sân cu o mămăligă, și cobora numai când era sătul. Se înduioșa gândindu-se la tinerețele sale de la mănăstirea Vorona unde mânca supă de raci și o plimba pe iaz cu barca pe dama de companie a principesei Sturza. Pentru frumusețea aceea a plecat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Andi avea și însușirile unei proverbiale distracții căreia îi datora risipirea obiectelor ce-i aparțineau: în expediții pierdea mereu șapca, peria de dinți, lingura și furculița sau prosopul care curgeau în urma sa într-un ritm crescendo; până și ceaunul de mămăligă se despărțea tot timpul de el. Ca la fotbal, a trebuit să introducem pentru dânsul un sistem de marcaj, nelăsându-l niciodată ultimul. Chestiunile practice chiar părinții săi le gândeau întrun fel curios. L-au trimis în expediție cu un
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
din nordul Germaniei, pentru prima oară a văzut roșii, un altul pepeni. Se consumau zarzavaturi, ouă de rață sălbatică, carne de pasăre și de porc. Se cultiva porumb pe grinduri. Foarte mirați au văzut cum populația consumă laptele crud cu mămăligă caldă. Mai târziu, În 1928, la expoziția de la Leipzig, se făcea mare propagandă pentru consumul laptelui crud. Iată câteva lucruri pe care germanii le vedeau În lumea de acolo. Un bavarez, Otto Schmiededer, a Împușcat Într-o zi un lup
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
box. Urmează apoi o serie de informații asupra țării noastre, scotând În relief ceea ce i s-a părut că e mai deosebit de viața lor. Astfel: viața țăranilor, alimentația, Îmbrăcămintea, Încălțămintea, credința, superstițiile; l-a interesat cultura porumbului și consumul de mămăligă. E bucuros că În România planta lor națională e atât de prețuită. Îi spun că aceasta se datorește bunului simț secular al minunatului țăran român. El a adoptat această cultură fără propagandă oficială, când nici nu exista un minister al
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Iunie, pe care până atunci păscuseră oile. Tablou al unei lumii care s-a dus. Străinii au fost profund impresionați, iar la masa de seară, contele Nicolai, mânca cu voluptate dintr-o strachină borș de berbec și o bucată de mămăligă, al cărui diametru era de un metru. Se vedea că cunoștea de aproape țara, pentru că el 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 149 a luptat În România În 1916, În luptele de pe Neajlov, În apărarea Bucureștiului. Ministrul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
în '87, pentru răsturnarea guvernului Ceaușescu, era necesară declanșarea simultană a revoltei în mai multe orașe industriale, culminând cu Bucureștiul. La Brașov, în noiembrie 1987, a ieșit la iveală și capacitatea de represiune a regimului dar, mai ales, faptul ca mămăligă poate exploda. Învățămintele din 15 noiembrie '87 vor fi aplicate doi ani mai tarziu, cănd spetznaz-ul sovietic va intra în acțiune. Declanșarea evenimentelor din decembrie '89 a fost precedată de un fapt ocultat sistematic de "emanați", în ultimii 10 ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
coltuc de mămăliguță, deasupra căreia turnasem o lingură de ulei de floarea-soarelui. De atunci, în fiecare seară, urmăream ca mama să nu fie în bucătărie, iar frații mei fie că se jucau ori erau în dormitor, luam o bucată de mămăligă cu ulei și o duceam acolo, sub prispă, unde bolnavul mă aștepta. După un timp s-a întremat, a ieșit din etapa de convalescență și, firesc, și-a reluat postul de gardian. Dar de data aceasta nu mai era animalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-mi pot da seama. Ceea ce știu cu siguranță e faptul că dezlănțuirea de urlete înfiorătoare îi deranjau și pe vecini, care se întrebau dacă nu cumva câinele a turbat dar mai ales o supărau pe stăpâna lui. Cu excepția bucății de mămăligă unsă cu ulei, Haiduc nu mai primea nimic. Absolut nimic. Seara îi dădeam porția de mămăligă drastic raționalizată! O mânca în prezența mea cu o repeziciune de prestidigitator, apoi căuta cu limba eventualele firimituri de pe pământ și ridica jenat ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
deranjau și pe vecini, care se întrebau dacă nu cumva câinele a turbat dar mai ales o supărau pe stăpâna lui. Cu excepția bucății de mămăligă unsă cu ulei, Haiduc nu mai primea nimic. Absolut nimic. Seara îi dădeam porția de mămăligă drastic raționalizată! O mânca în prezența mea cu o repeziciune de prestidigitator, apoi căuta cu limba eventualele firimituri de pe pământ și ridica jenat ochii spre mine, cerându-și scuze, parcă, pentru graba și modul prea puțin aristocratic pe care-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rușinoasă și crâncenă?? De ce, Doamne, m-ai lăsat să fiu bătut, schingiuit și omorât atât de crunt, după ce am muncit o viață întreagă cinstit și cu devotament?? N-am cerut nimic deosebit: o crăticioară de apă și un rest de mămăligă. Atât. Și atunci?? Bunica se ridicase de pe dâmbul pe care se odihnise și, înșfăcându-l iar de coadă, continua să-l târască pe Haiduc spre mormântul lui canin, care se deosebea de al nostru, al oamenilor, doar prin formă: al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]