1,012 matches
-
1606 este ales episcop de Roman, iar în primăvara lui 1608 mitropolit al Moldovei, cu reședința în Suceava, păstorind până la moarte (cu o întrerupere în anii 1617 - 1619). În calitate de mitropolit a luat măsuri pentru o mai bună desfășurare a vieții mănăstirești și pentru scutirea slujitorilor Bisericii de dări; a avut o atitudine potrivnică închinării lăcașurilor așezămintelor din afara țării și împotriva călugărilor străini aflați în mănăstirile moldovene (în marea lor majoritate greci). A îndeplinit două misiuni diplomatice în Polonia, din încredințarea domnilor
Anastasie Crimca () [Corola-website/Science/316290_a_317619]
-
au slujit la această biserică se află preotul-duhovnic Gheorghe Pascu (1771 - 5 aprilie 1836), al cărui mormânt este situat lângă absida altarului. Biserica de lemn din Cârlig a aparținut o lungă perioadă de timp de Parohia Podgoria Copou, fosta biserică mănăstirească construită de domnitorul Vasile Lupu și care se află astăzi în perimetrul Grădinii Botanice din Iași. Aici se slujea sporadic de către parohul de la Podgoria Copou, cu prilejul hramului sau al evenimentelor religioase (botez, cununie sau înmormântare) din viața comunității rurale
Biserica de lemn din Cârlig () [Corola-website/Science/320190_a_321519]
-
sa atestare documentară datează dintr-un uric din 1365 al domnitorului Bogdan I al Moldovei (1359-1365), prin care satul Lămășeni este dat boierului Rotopan. În secolele următoare satul a fost, pe rând, sat răzeșesc, sat boieresc, sat domnesc și sat mănăstiresc. Conform cronicii parohiale redactate de preotul Petru Rusu, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) a fost construită o biserică de lemn în imediata apropiere a actualei biserici. Tradiția menționează că din vechea biserică s-ar mai păstra încastrat deasupra
Biserica de lemn din Lămășeni () [Corola-website/Science/320340_a_321669]
-
pomenire sfinților întru tot lăudaților apostoli de frunte întâi șăzători Petru și Pavel și altor sfinți apostoli"". Documentele și cronicile aduc precizarea că evenimentele de la sfârșitul primei domnii a lui Tomșa nu i-au permis domnitorului să finalizeze întreg complexul mănăstiresc. În cea de-a doua sa domnie (1621-1623), Ștefan Tomșa al II-lea a construit zidurile împrejmuitoare cu cele patru turnuri de sprijin din fiecare colț, stăreția și chiliile pentru călugări. Într-un document din aprilie - iulie 1623, se menționează
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
Mănăstirii Solca, după care a revenit la Putna, unde a condus o “școală duhovnicească" pentru pregătirea preoților. În perioada cât a fost egumen la Solca, Vartolomei Măzăreanul a continuat munca unui alt ieromonah, Teodor Scânteie, care se ocupase de școala mănăstirească de aici. Între anii 1769-1770, la dorința expresă a generalului rus Elem, el a făcut parte din delegația diplomatică moldovenească condusă de episcopul Inochentie al Hușilor. Din această călătorie, Vartolomei a adus la Mănăstirea Solca numeroase cărți și veșminte. Sunt
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
colecția Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava se află un "Apostol" în limba slavonă, din secolul al XVII-lea. Majoritatea cărților, veșmintelor și obiectelor de cult de la Mănăstirea Solca s-au pierdut. Desființarea mănăstirii a dus la decăderea complexului mănăstiresc. În anul 1785, paraclisul "Sf. Gheorghe" din turnul de poartă a fost transformat pentru o perioadă în închisoare. Chiliile de lemn au devenit locuințe pentru funcționarii depozitului de sare. Pe lângă majoritatea odoarelor care au luat calea altor mănăstiri sau au
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
km la sud de Soroca, pe o stâncă de piatră din apropierea Nistrului, ea a avut de la început un stabiliment rupestru. În anul 1693 are un donator de moșie, Ioan Turbă, consemnat într-o judecată din secolul al XVIII-lea. Tradiția mănăstirească și unele izvoare îl consideră drept prim întemeietor al mănăstirii rupestre pe călugărul Jezechil, care a venit de la schitul Deleni, din dreapta Prutului, pe la sfârșitul secolului al XVII-lea. Ulterior (pe la 1770), egumenul Feodosie a construit o biserică de lemn la
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
compartimentul lipsă - al cincilea al bisericii, care încheia planimetric lăcașele sacre și anume pridvorul. Acesta a apărut pentru prima oară la Putna, fiind adăugat bisericii de aici înainte de anul 1484. Mai apoi acest element a fost reluat în toate bisericile mănăstirești pe întreg parcursul al secolului XVI-lea și mai târziu. Deci, biserica rupestră de la Japca, implicit perioada de început a mănăstirii, se trage de pe timpul lui Ștefan cel Mare, înainte de anul 1484, sau din timpul lui Alexandru cel Bun. La
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
pronaosul are un plan aproape pătrat și numai o singură fereastră pe latura. În concluzie, întru completarea izvoarelor scrise, pe baza analizei arhitecturale putem accepta ideea că fondarea mănăstirii Japca în perioada de evoluție de la statornicirea camerei mormintelor în bisericile mănăstirești, până la apariția pridvorului, adică din perioada lui Alexandru cel Bun sau cea a lui Ștefan cel Mare, înainte de anul 1484. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea biserica "Înălțarea Sf. Cruci" a suferit unele modificări în partea sudică a naosului, iar ușile
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
9 viețuitori în anul 2012. Ea se găsește la o distanță de aproximativ 40,50 km de capitala țării, Chișinău, și este amplasată pe un mal abrupt la o înălțime de 100 de metri față de nivelul apei râului Nistru. Complexul mănăstiresc se întinde pe trei nivele numărând mai multe încăperi și trei biserici (Sfânta Cruce - secolele XI-XII; Sfântul Nicolae - secolul XIV și Adormirea Maicii Domnului - secolele XVI-XVIII). Clopotnița, chiliile și celelalte încăperi sunt mai noi datând din secolul al XIX-lea
Mănăstirea Țipova () [Corola-website/Science/315312_a_316641]
-
Domnului - secolele XVI-XVIII). Clopotnița, chiliile și celelalte încăperi sunt mai noi datând din secolul al XIX-lea. Cele peste 20 de încăperi comunică între ele prin tuneluri, galerii și scări, încăperea cea mai mare fiind biserica Adormirii Maicii Domnului. Complexul mănăstiresc este săpat în calcar și nimic altceva. este înconjurată de apele râului Nistru și de pârâul Țipova care trecând prin stâncile de calcar formează frumoase cascade, unele dintre acestea ajungând la o înălțime de până la 16,05 metri. Pe una
Mănăstirea Țipova () [Corola-website/Science/315312_a_316641]
-
în frunte cu arhimandritul (pe atunci - egumenul) Damian, numit încă de la început stareț al acestei mănăstiri. Cu străduința starețului și a fraților din mănăstire, în scurt timp s-a amenajat un paraclis, chilii, trapeza și alte edificii absolut necesare vieții mănăstirești. Cu timpul acestea au fost aduse la condiții mai bune, iar obștea mănăstirii s-a mărit, numărând în prezent 14 viețuitori, dintre care 6 sunt slujitori ai altarului. Încă de la început, Mănăstirii i s-a dat hramul general „Nașterea Domnului
Mănăstirea Zăbriceni () [Corola-website/Science/315309_a_316638]
-
de la Sf. Ilie a fost mutată la Cernăuți. Preotul profesor Ioan Zugrav contrazice această ipoteză, susținând că școala cliricească a început a funcționa în clădirile Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. După desființarea mănăstirii și a școlii clericale, ansamblul mănăstiresc de la Sf. Ilie a fost lăsat în paragină. Chiliile au fost demolate, rămânând numai biserica, turnul clopotniță și zidul de incintă. Biserica a continuat să funcționeze ca biserică parohială. Printre preoții-parohi care au slujit aici sunt următorii: Constantin Popovici (a
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
un etaj, cu un balcon cu un glasvand de lemn traforat. La parter se afla o sală ax care străbătea clădirea de la un capăt la altul, de unde se făcea accesul în camerele destul de mici ca dimensiuni și acoperite cu bolți mănăstirești sau simpli cupole de formă semicilindrică. În prezent, găzduiește o unitate de învățământ pentru copiii cu deficiențe fizice și se învecinează cu Școala de arte și meserii din sat.
Conacul Cantacuzino din Șerbești () [Corola-website/Science/321890_a_323219]
-
greci de a se supune acestuia. Chestiunea nu putea fi reglementată datorită sprijinului pe care Imperiul Rus și Imperiul Otoman îl acordau Patriarhiei de la Constantinopol. Încă de la începutul domniei sale, Alexandru Ioan Cuza avea în programul său de reforme secularizarea averilor mănăstirești. În 1859, când Poarta a decis printr-un decret să le scutească de la plata contribuțiilor către stat, guvernul român și-a manifestat autoritatea sechestrându-le veniturile. În martie 1863, consiliul de miniștri a hotărât ca limba de oficiere a slujbelor
Secularizarea averilor mănăstirești () [Corola-website/Science/321442_a_322771]
-
adunare datorită sistemului electoral restrictiv. Reorganizarea departamentelor guvernului, legile pentru construirea căilor ferate, constituirea Consiliului superior al instrucțiunii publice, adoptarea unui regulament de navigație, organizarea corpului inginerilor civili, reorganizarea Școlii de silvicultură și o serie de măsuri premergătoare secularizării averilor mănăstirești au reprezentat, în această perioadă, concretizările planului de reforme. Din momentul în care conducerea guvernului a fost preluată de Mihail Kogălniceanu, aducerea din nou în dezbatere a reformei agrare a dus la izbucnirea unui violent conflict între guvern și majoritatea
Reforma agrară din 1864 () [Corola-website/Science/321455_a_322784]
-
încheiat în linii mari în 1865, a satisfăcut în parte dorința de pământ a țăranilor, a desființat servituțile și relațiile feudale, dând un impuls însemnat dezvoltării capitalismului. O bună parte din loturile necesare proveneau din moșiile obținute prin secularizarea averilor mănăstirești. După reformă, țăranii au ajuns să dețină 30% din terenul agricol, restul de 70% fiind deținut de moșierime sau de stat. Ea a reprezentat unul din cele mai însemnate evenimente ale istoriei României din secolul al XIX-lea. Motivația principală
Reforma agrară din 1864 () [Corola-website/Science/321455_a_322784]
-
ultim stăpân, în curtea boierească de la Slobozia, se mai vede și astăzi. Cealaltă parte a satului, numită Cordărenii Vechi sau Cordărenii Mănăstirii, a rămas, după cum indică și unul dintre nume, în stăpânirea Mănăstirii Doljești din ținutul Roman până la secularizarea averilor mănăstirești. După războiul de independență, urmare a împroprietăririlor cu pământ, va mai apărea, în două etape, un nou sat, Grivița, aici fiind așezați, în apropierea vechiului iaz al Cordărenilor, țărani din preajma Dorohoiului. Aceasta este o scurtă istorie a Cordărenilor prin stăpânii
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
a existat o altă biserică imediat anterioară, lipsind din catagrafiile din 1810, 1831 și din harta rusească din 1835, Nu se știe de ce a fost adusă de la o asemenea depărtare, circa 120 km, dar se știe că înainte de secularizarea averilor mănăstirești din 1863 și de reforma agrară din 1864, fostul sat Călugărița, astăzi satul Merișani, era propietatea schitului de călugărițe Nămăești iar drumul dintre schit și moșie trecea prin satul Vultureștii de Jos. Odată cu remontarea bisericii în Merișani a fost probabil
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
fost publicat de Kogălniceanu sub titlul „Dorințele partidei naționale din Moldova”. Acest program se deosebea radical de petiția din martie, fiind împotriva "Regulamentului Organic" și a protectoratului țarist. Se cereau, printre altele, egalitate politică și civilă, instrucțiune gratuită, secularizarea averilor mănăstirești închinate, desființarea rangurilor și privilegiilor, împroprietărirea țăranilor, eliberarea robilor țigani particulari și unirea Moldovei cu Muntenia. La 28 iunie/9 iulie trupele rusești au intrat în Iași instaurând „ordinea” în principat. Prin Convenția ruso-turcă de la Balta-Liman din 19 aprilie/1
Revoluția de la 1848 din Moldova () [Corola-website/Science/323355_a_324684]
-
restaurând integral Mănăstirile Pasărea (unde figurează pe placa votivă de la intrare) și Suzan, Mănăstirile Zamfira și Cernica (parțial ); restaurează cu succes deosebit Biserica Sfântul Gheorghe Grivița, bombardată în anii 1942-1943; instalează monumentul de piatră de la Mănăstirea Peștera Ialomicioarei, proiectând ansamblul mănăstiresc. În 1971 - 1972 aprilie lucrează în R.F.G la firma Iohann -Liess. Realizează mai multe proiecte: "Sport Hotel" din Bissendorf, în apropiere de aeroportul din Hannover, "Terssenhauser" pentru Ronnenberg Langehagen, un bloc de 5 etaje în centrul orașului Mellendo. În
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
înlocuită cu ajutorul intervențiilor voievodale într-una cenobitică, transformând viața pustnicilor. Au fost înființate aici mănăstiri cu rol coordonator, unele dintre acestea fiind succesoare ale unora dintre schituri. Acest din urmă fapt a contribuit la dispariția lor, deoarece odată cu secularizarea averilor mănăstirești în 1864, comunitățile monahale s-au dizolvat. Acestea au lăsat în urmă mici cătune, care au intrat odată cu extincția vieții monahale în declin și, au supraviețuit cel mai mult până în primele două decenii ale secolului XX. Deși pentru zona în
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
9 viețuitori în anul 2012. Ea se găsește la o distanță de aproximativ 40 km de capitala țării, Chișinău, și se află plasată pe un mal abrupt la o înălțime de 100 de metri față de nivelul apei râului Nistru. Complexul mănăstiresc se întinde pe trei nivele numărând mai multe încăperi și trei biserici (Sfânta Cruce, secolele XI-XII; Sfântul Nicolae, secolul al XIV-lea și Adormirea Maicii Domnului, secolele XVI-XVIII). Clopotnița, chiliile și celelalte încăperi sunt mai noi datând din secolul al
Rezervația peisagistică Țipova () [Corola-website/Science/329712_a_331041]
-
mare parte, aceste reforme au condus la creșterea spirituală și economică și o creștere numerică a membrilor comunității, ceea ce a necesitat construirea de noi clădiri. Manifestarea energică a Contrareformei și-a găsit expresia de durată în construirea unui enorm complex mănăstiresc în stil baroc între anii 1696 și 1726, comandat de către abatele Gerhard Oberleitner (1696-1714), care și astăzi, împreună cu castelul ("Hohe Schloss"), caracterizează orașul Füssen. Arhitectul Johann Jakob Herkomer (1652-1717) a reușit să transforme sediul neregulat al abației medievale într-un
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
anului 1672, Șerban Cantacuzino, viitorul domn al Țării Românești (1678-1688), a fugit în Moldova și s-a ascuns la mănăstirea Hangu după revenirea pe tron a lui Grigore I Ghica (1660-1664, 1672-1673). De acolo el a trecut în Transilvania. Chiliile mănăstirești au ars într-un incendiu, iar peste ruinele lor Alexandru Ruset, fiul domnitorului Antonie Vodă Ruset (1675-1678) și ginerele hatmanului Gheorghe Coci, a construit pe la anul 1676 un zid de incintă. Deasupra porții de intrare în incintă a fost amplasată
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]