5,747 matches
-
Bine, bine, bine..., reluă, brusc înveselit, lăsându-și trupul masiv pe scăunelul său exotic, pe care-l pusese chiar în fața portiței ce dădea spre parcul Castelului. Și rămase acolo o vreme, înghețând, în timp ce jandarmii își loveau călcâiele și suflau în mănuși, tânărul Brăchut nu-și mai simțea nasul, iar Ciupitu se făcea gri-violet. III Trebuie totuși să o spunem, Castelul nu este o nimica toată. El impune și celor mai greu de impresionat cu zidurile sale din cărămidă ce alcătuiesc, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îl dezmierda din priviri în timpul predicilor de parcă ar fi fost un cardinal sau un complice. Apoi la sfârșit, după ce mulțimea de șepci și de batice brodate ieșise din bârlog, îl conducea până în piață. Sub salvele clopotelor, în timp ce Destinat își punea mănușile din piele de ied - avea mâini delicate ca ale unei femei și degete subțiri ca niște portțigarete - își spuneau tot felul de nimicuri, dar pe un ton de oameni versați, unul cunoscând sufletele, celălalt fiind trecut prin cele lumești. Baletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
crezi urechilor, Fracasse. Nu era de-al locului. I s-a organizat o ceremonie. Copiii compuseseră un cântecel, foarte mișcător și naiv, care i-a smuls lacrimi. Consiliul municipal i-a dăruit o punguță pentru tutun și o pereche de mănuși de oraș. Mă întreb ce-o fi făcut cu acele mănuși de culoarea somonului, dintr-o țesătură delicată, pe care le-a scos dintr-o cutie de piele și dintr-o învelitoare de mătase, înainte de a se uita la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
organizat o ceremonie. Copiii compuseseră un cântecel, foarte mișcător și naiv, care i-a smuls lacrimi. Consiliul municipal i-a dăruit o punguță pentru tutun și o pereche de mănuși de oraș. Mă întreb ce-o fi făcut cu acele mănuși de culoarea somonului, dintr-o țesătură delicată, pe care le-a scos dintr-o cutie de piele și dintr-o învelitoare de mătase, înainte de a se uita la ele fără să-i vină a crede. Nu știu ce s-a ales de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mod obișnuit. Am fi putut rămâne mult și bine așa, jandarmul cu ouăle, Ciupitu, Brăchut, Grosspeil, Berfuche și cu mine - mie judecătorul nu-mi adresase nici un cuvânt -, nu se schimbase nimic. Medicul plecase la un moment dat, cu geanta și mănușile lui de piele. O lăsase pe Belle de jour, sau mai curând forma trupului ei de fetiță, sub pătura udă. Pe canal apa continua să curgă cu repeziciune. Mi-am amintit atunci o formulă grecească, fără să mi-o aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
galbenă ca aurul și pe care o observai de departe, ea i-o făcuse, din catifea și cu căptușeală din blană de iepure, dăruindu-i-o când împlinise șapte ani. Belle de jour își strânsese cordonul de la haină, își pusese mănușile și apoi dispăruse iute țopăind. Amărăciunea te ucide. Foarte repede. La fel și vinovăția, pe cei care sunt morali. Adălaïde Siffert a urmat-o pe fina ei la cimitir. Douăzeci și două de zile au fost între înmormântările lor. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că ar putea fi beat, că poate delirează. Avea o percepție vie a realității, pe care obiectele materiale nu i-ar fi putut-o inspira. Conținutul său intelectual părea că se supune necondiționat acestui simț, care se potrivea ca o mănușă cu tot ce i se Întâmplase până acum În viață. Nu-l zăpăcea. Era ca o problemă al cărei răspuns Îl vedea pe hârtie, dar pe care n-o putea rezolva. Depășise cu mult granița groazei. Se scufundase prin stratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fiind, În linii mari, de acord cu Burne. Celor doi colegi de cameră nu li s-a părut că subiectul mai avea importanța vitală de acum doi ani, dar logica obiecțiilor aduse de Burne sistemului social se potrivea ca o mănușă cu toate gândurile lor, astfel Încât n-au oferit contraargumente, ci s-au mărginit să pună Întrebări, amândoi invidiind mintea sănătoasă a celuilalt, care-i dădea curajul să se ridice astfel Împotriva tradiției. Pe urmă Amory a produs o cotitură În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
centre excluse, Răspunsuri rimate pentru viață, Chei ale temnicerului Și străvechi clopote de bătut, Timpul era sfârșitul ghicitorilor Noi eram sfârșitul timpului... Erau aici domestice oceane Și-un cer pe care l-am fi putut atinge, Tunuri și granițe păzite, Mănuși - dar nu de aruncat, Mii de emoții vechi. O platitudine pentru fiecare, Cântece În vremuri de ordine, Și limbi, ca să le cântăm .“ SFÂRȘITUL MULTOR LUCRURI Prima jumătate a lui aprilie a lunecat pe lângă ei ca o pâclă - o pâclă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
totul, cum s-a întâmplat, și dup-aia cercetăm. - Și cu amprentele? - Vreți să vă luăm amprentele? - Amprentele răpitorului. Domnul Popa simțea el că ăsta cam face mișto, dar era prea important să rezolve problema. Scoase meticulos o pereche de mănuși de cauciuc galben. O băbuță cu poșeta tăiată ca o gură mare, din care ieșeau câteva pungi de plastic, se uită cu respect la el. Cu yo-yo-ul în mână, de un roșu frumos în mănușile galbene, domnul Popa fu purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Scoase meticulos o pereche de mănuși de cauciuc galben. O băbuță cu poșeta tăiată ca o gură mare, din care ieșeau câteva pungi de plastic, se uită cu respect la el. Cu yo-yo-ul în mână, de un roșu frumos în mănușile galbene, domnul Popa fu purtat pe la toate birourile. Cel puțin îi înveselise pe polițiști. Doamna de la poză l-a rugat chiar s-o lase să-i facă mai multe clișee, cu număr fictiv și autograf, în care domnul Popa ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
because of them din vina whisky-ului and a whisky-ului. Cumplitul nume îi arătă Marianei ce gust cumplit are trădarea: totul este și va fi din cauza cochetăriei ei. Horațiu alias Romeo alias Nexus, cu ghiveciul în brațe, aștepta ridicarea mănușii. - Ce... ce... ce comunicat? încercă Mișu să mai tragă de timp. - Comunicatul pe care ți l-am trimis! - Nu cunosc nici un comunicat, nu te cunosc! - Nu mă cunoști? Mariana, trăgându-și în jos bluzița decoltată Dolce&Gabanna și în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
jos voit inofensiv. Rainer o ia la braț pe Sophie care caută să‑și aranjeze frizura în vitrinele întunecate. Pare să fie cea mai puțin afectată dintre toți, și chiar așa și este. Sophie arată întotdeauna de parcă ar purta permanent mănuși albe. Acest lucru îi ațâță pe bărbați, dar nu‑i satisface niciodată. De aceea trebuie să pui la cale asemenea tâlhării, fiindcă Sophie nu te satisface. Dar mai sunt și multe alte motive. Rainer este creierul bandei, Hans mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unor muncitori. Și care nu‑și dau seama că micuțul astfel mângâiat poartă deja în inimă otrava individualismului pe care e gata s‑o împroaște. O dată Anni a făcut efectiv pe ea la atingerea unei asemenea mâini îmbrăcate într‑o mănușă cu un singur deget, în timp ce deasupra ei plutea un damf de usturoi împuțit, iar persoana îi vorbea ca și cum ar fi fost un copil obișnuit, ceea ce ea nu mai era încă de pe atunci. Nici obișnuită, nici copil. Urina i se prelingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
probabil așa se simțea și o femeie care primea În ea un penis nedorit, Închizând ochii cu prudență. Mă simțeam aspirat de picioarele fotoliului cu toate că eram sigur că ele pătrunseseră În mine, Îmi simțeam pielea Întoarsă pe dos ca o mănușă, cu măruntaiele eviscerate. Eram conștient că era ceva extrem de periculos, dar nu aveam puterea să mă opun. Eram Într-o stare În care sinele meu dispăruse, ca atunci când era să mă Înec În apă. Pe vremea când eram În școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spus. Nu-i așa, Inspektor Deubel? Deubel se foi încurcat în scaun. Era un tip mare, blond, cu ochi cenușii, neliniștiți, care priveau ca și cum ar fi petrecut prea multe schimburi de noapte în poliție, din acelea care necesită să porți mănuși de protecție din piele groasă. — Da, domnule, zise el. Numele ei este Irma Hanke. — Păi, de vreme ce dumneata ești ofițerul ce anchetează cazul, poate ne vei spune câte ceva despre ea. El ridică din umeri: — E dintr-o familie germană cumsecade. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu patru goluri marcate. — Cum te pot ajuta eu? Conduc un bordel, nu o agenție de detectivi particulari. Nu e ceva neobișnuit ca un bărbat să-ți folosească vreuna din fete în mod violent. Nu e nici unul care să poarte mănuși de catifea, Bernhard, atâta pot să-ți spun. Foarte mulți dintre ei își imaginează că doar pentru că au plătit pentru acest privilegiu, asta le dă dreptul să rupă lenjeria unei fete. — Atunci, cineva care a mers mai departe decât ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ridicându-se în picioare. Nici noi nu suntem de mult aici și am știut eu că o să vrei să te așteptăm. Cina e un pic cam prea bine făcută, așa că vei avea nevoie de astea. Îmi dădu o pereche de mănuși din cauciuc și apoi se uită la Deubel țâfnos: — Te așezi cu noi la masă, inspectore? Deubel se strâmbă: — Aș prefera să nu, dacă nu vă supărați, domnule. În mod normal aș sta, dar am eu însumi o fiică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sine o să fie dacă noi tot nu suntem în stare să-l prindem. Illmann îi mai dictă sergentului niște observații și apoi declară că a terminat cu ancheta preliminară de la locul faptei și că acum era rândul fotografului. Scoțându-ne mănușile, am plecat de lângă cufăr și am văzut că șeful stației adusese cafea. Era fierbinte și tare și aveam nevoie de ea ca să îndepărtez gustul de moarte care îmi acoperea limba. Illmann rulă două țigări de foi și îmi întinse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de detașare cu ajutorul unei străchini scoase din sac și aruncate apoi la lada de gunoi a istoriei, să recurgă la coarne și la silogism pentru a-și bate joc de practicile logiciene ale Marelui Dușman, să-și pună în picioare mănuși de box sau să iasă cu spatele din palestră pentru a demonstra excelența unei poziții filosofice, dar, pentru cinici, ca și pentru frații lor cirenaici, contextele ne lipsesc uneori și rămânem atunci doar cu spuma anecdotei. Or, toate acestea au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ar fi incompletă dacă nu am pomeni și un episod din perioada Revoluției din anul 1989, când preoteasa din Botiza, împreună cu doi credincioși din sat, a dus pe 28 decembrie 1989 militarilor de la Otopeni sute de perechi de ciorapi și mănuși confecționate de botizence, eveniment despre care "România liberă" din 31 decembrie scria că sunt "Ciorapi de la Botiza - Maramureș, pentru cei care au călcat în picioare dictatura". În altă ordine de idei, familia Părintelui Isidor Berbecar trăiește în localitatea Botiza din
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
mi vorghești că o tați. mândruța me di az mă lași, dar o iubesc, inci, mă giur se daci îi oleacî grași, s-o las și eu? nu mă îndur. acuma, de, is ginovat, ci m-am purtat pre cu mănuși; di aș și fost eu mai bărbat, ai!, si o mai chișcam di buși!... di mani o și mă-nvăț minți, nu o și mai frec țâparu; i-o pun, din prima, dinainti, ș-apoi, pupi e,... altaru! Referință Bibliografica
MÂNDRUŢA ME DI AZ MĂ LASÎ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364416_a_365745]
-
Bine că s-a făcut grâul! De colivă pentru cei peste 200.000 de români anticomuniști uciși tot de români! La care și Nicolae Ceaușescu a fost complice și executant fidel. Ca și Iliescu. Disidentul! Apoi a preluat conducerea cu mănuși de catifea. Democrat-feseniste. Ce-a mai contat o mie de morți în plus. Și crimele din Piața Universității! Justiția? Care Justiție? Să mai vindem grâu străinătății, pentru a avea bani să plătim „drepturile” torționarilor, securiștilor și foștilor decidenți comuniști. Unii
TABLETA DE WEEKEND (45): JUSTIŢIA-I MOARTĂ-N COTEŢ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364421_a_365750]
-
este chiar prietenia dintre David și Ionatan. „Mark mergea spre casă când a observat că un băiat s-a împiedicat și a scăpat pe trotuar un braț de cărți pe care le căra, două pulovere, o bâtă de baseball, o mănușă și un mic casetofon. A îngenuncheat alături de băiatul acela și l-a ajutat să adune lucrurile. Pentru că și așa mergeau în aceeași direcție, l-a ajutat să care unele din lucruri. A aflat că pe băiat îl chema Bill, că
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
oarecare se poartă mai ușor. Vorba aia, ca între bărbați, la o adică, chiar dacă mă tratează el cu indiferență și răuvoitor. Dacă intru acum, mă recunoaște piranda și cine știe ce dracului zice... Nu! Deocamdată, cu „șefa” trebuie să mă port cu mănuși. Să-mi văd de celelalte treburi.”, a hotărât Mișu și s-a îndepărtat cu pași rari, fără să mai privească înapoi. În mașină a aprins țigara, a deschis aparatul de radio și s-a liniștit. De altfel, nu era el
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]