18,730 matches
-
la această întrebare pe Blogul meu ce l-a făcut fiica mea, Clara Aruștei, după plecarea mea Dincolo: http://cezar-ivanescu.blogspot.com/2009/03/cezar-ivanescu-aprilie-2008-scurta.html Oare, istoria se repetă ca în „Timpul asasinilor”? Această carte „Timpul asasinilor, Documente și mărturii despre viața, moartea și transfigurarea lui Nicolae Labiș”..., explică unele lucruri prezente... Amintiți-vă noaptea de 14 spre 15 iunie 1990 când stăteam cu luminile aprinse și priveam din spatele ușilor, din spatele geamurilor, să apară minerii beznei să ne omoare soțiile
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
din acești poeți în anii șaptezeci-optzeci (Omar Khayyam, Saadi, Hafez, Catrene persane, Albatros, 1974; Hafez, O sută de gazeluri, Univers, 1977; Saadi, Bustan, Albatros, 1978; Trei poeți persani: Omar Khayyam, Saadi, Hafez, Ed. Științifică și enciclopedică, 1982) și pot depune mărturie că nu numai în aceste cărți, dar și în nesfîrșitele noastre turniruri ca susținători ai perfecțiunii poeziei persane, respectiv, arabe vechi, elocința, lirismul și toate celelalte înzestrări ale îndrăgostitului erau indiscutabil de partea sa. Mioara Cremene știe că Otto Starck
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
Luminița Marcu Sublinierea îmi aparține e o carte autobiografică, un "document" așa cum apare menționată și în titulatura Premiul Gutenberg pe care l-a primit la Paris: "cel mai bun document al anului 1989". E o colecție de mărturii zguduitoare așa cum mai apăruseră în Occident despre ororile comunismului și așa cum urmau să apară nestăvilit în chiar țările revenite la libertate printr-o coincidență tulburătoare tocmai în anul 1989. au fost scrise la Chicago, a treia și ultima etapă a
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
fondată de Verdi în 1896 - pentru "cei ce au avut mai puțină șansă decât mine și care este cea mai frumoasă operă a mea" - după cum a lăsat scris maestrul italian; "Hors Saison" (1992) - un "reportaj" imaginar despre un vechi hotel - mărturii despre vieți și oameni, amintiri din copilărie, nostalgii din tinerețe, presimțiri ale morții, "Beresina sau ultimele zile ale Elveției" (1999) - comedia-pamflet cunoscută, toamna trecută, și publicului nostru-. Sufletul, dar și creierul, acestei societăți de producție cinematografică este Marcel Hoehn, născut
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și mult mai preocupat să depună mărturie asupra faptului ca atare. Altfel spus, dimensiunea imanentă, denotativă și descriptivă a formelor sale, depășește grija pentru execuție și necesitatea de a căuta soluții măcar imprevizibile dacă nu cu totul noi. Dar în această categorie de lucrări, indiferent dacă sursele
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
26. La același sinod, după citirea epistolei lui Leon cel Mare către Flavian al Constantinopolului, cei prezenți au exclamat: (...) Aceasta este credința Părinților, aceasta este credința Apostolilor. Noi toți așa credem, așa cred toți ortodocșii (...)27. Dintre nenumărate astfel de mărturii sinodale, o mai redăm pe aceea a episcopilor adunați la sinodul de la Rimini, care au alcătuit o scrisoare și au trimis-o împăratului Constanțiu, în care, printre altele, precizau: (...) rugăm stăruitor bunătatea ta să primești cu auzul ascuțit (atenție) și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
atribuie valoarea de martori ai tradiției bisericești, apreciatori ai Ortodoxiei 31. Învățătura Sfinților Părinți care se află fie în operele lor teologice, fie în deciziile sinoadelor la care au luat parte, formează Sfânta Tradiție, care împreună cu Sfânta Scriptură dă adevărata mărturie despre Izvorul Revelației: Iisus Hristos. Sfinții Părinți sunt, deci, autorități în materie de doctrină, iar opiniile și scrierile lor constituie temei al argumentelor teologice. Vincențiu de Lerin (mort înainte de anul 450) este însă acela care va da definiția clasică a
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
poate spune și despre judecata aplicată contribuției lor la istoria mondială 35. Părinții Bisericii nu se mai simt martori direcți ai revelației lui Hristos, ca generațiile epocii apostolice și imediat postapostolice. Mai mult, ei pornesc în toate operele lor de la mărturia fermă și desăvârșită a apostolilor. Nu scriu Evanghelii, Apocalipse și Epistole apostolice, ci compun comentarii și disertații, tratate polemice și apologetice cu caracter edificator, sistematic, uneori și istoric (...) Vor să își pună întregul talent personal și toate însușirile în slujba
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
a adevărurilor raționale cu revelația 72. Și Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază uneori laudativ rezultatele filosofiei naturale: evitarea celor de prisos, mulțumirea cu cele necesare, stăpânirea de sine, răbdarea, liniștea sufletească, rezolvarea tuturor situațiilor pe calea 69 Radu Preda, Mărturia patristică, în rev. Studii Teologice, Seria II-a, XLV (1993), nr. 5-6, p. 88. 70 Omul era considerat stăpânul lumii, regele ei, iar idealul era o îmbinare perfectă între frumosul fizic și binele moral (καλοκαγθια) - B. Pouderon, J. Dore ed.
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
gândirii proprii, ci la ceea ce li se descoperă. Aceasta nu înseamnă că personalitatea lor e subordonată, anulată, ci ea primește valența de purtătoare a unui adevăr care o depășește. Neîncadrându-se în categoria auctorială, a operei, ci în cea a mărturiei, textul patristic e cel mai puțin susceptibil de falsitate; el nu vine să alimenteze orgolii sau dorințe ascunse, ci se face oglindă a unor experiențe creștine care, în cele din urmă, sunt compatibile cu traiectoria oricărui creștin 108. Părinții se
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
câștiga fără strictețea și armele ascezei 112. Această viață jertfelnică și de renunțare totală la tot ce e lumesc este o moarte mai degrabă, acceptată prin devotamentul față de strictețea credinței creștine și având, ca și cea a martirilor, valoare de mărturie. Fără îndoială, este cuprinsă de seninătate și bucurie: în apropierea de Dumnezeu, cugetarea este mai obișnuită și se iluminează de trăiri sublime; dar această tactică strictă cere o putere excepțională, dobândită prin trezvie și înțelepciune 113. Această moarte înalță sufletul
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și mult mai preocupat să depună mărturie asupra faptului ca atare. Altfel spus, dimensiunea imanentă, denotativă și descriptivă a formelor sale, depășește grija pentru execuție și necesitatea de a căuta soluții măcar imprevizibile dacă nu cu totul noi. Dar în această categorie de lucrări, indiferent dacă sursele
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
schimbăm atît? E același efect paradoxal pe care îl creează, de exemplu, lectura jurnalului lui Mihail Sebastian: o carte plină de atrocități morale, sociale, politice, în spatele cărora rezidă însă o noblețe și o europenitate de fond imposibil de găsit în mărturiile de după fatidicul 1947. Waldeck nu se înșală în privința sărăcimii rurale, vede foarte bine breșele societății românești prin care se insinuează extremismele, și cu toate astea echilibrul fundamental nu pare să fie în primejdie. înaintea tragicului Tratat de la Viena, oficialitățile române
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
Dan Lungu Numeroase mărturii ale intelectualilor sau oamenilor simpli asupra perioadei instalării comunismului în România descriu situația în termenii instaurării unei "alte lumi", total diferită de cea în care trăiseră pînă atunci, indiferent de valorizarea noii societăți. Tema schimbării radicale este, altminteri, consacrată și
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
de istorie, o istorie subtilă, profundă, atît de precisă încît nu se poate ridica la un grad de generalitate care să-i permită observarea polemică a unei realități politice sau sociale. Viața "impusă" la țară din Ocheanul întors este o mărturie cutremurătoare mult mai autentică decît subversiunile curajoase ale romancierilor epocii. Discreția lui Radu Petrescu nu trebuie să înșele - la o lectură atentă, fără căutarea extraordinarului, a surprizei, cititorul poate descoperi laturi profunde ale epocii comuniste. Radu Petrescu nu agreează "evenimentul
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
joasă și îndepărtată, și prin ea cititorul rătăcește ca printr-o ceață groasă, din cînd în cînd străpunsă de fulgerul unei lumini inexplicabile. Putîndu-se termina oriunde și pregătite să ofere orice vers drept început, densele lui poeme sînt visuri epopeice, mărturii ale fragilității, semne ale unei mari timidități care-și amînă mereu lovitura decisivă și care întîrzie voluptuos momentul retragerii, dar și argument al unei copleșitoare generozități. înspăimîntat de singurătate și avînd un adevărat cult al prieteniei, Ștefan Drăghici își absoarbe
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
precum celebrul Procopius din Cezareea, a dat în vileag, după ceasul al doisprezecelea, nevrednicia, impostura, turpitudinea unei cîrmuiri alături de care s-a situat din interes material. Calificarea sa de prozator, cu observația ageră și verbul alert și caustic, dau acestei mărturii secunde un preț în sine. Ea nu-l absolvă de păcate pe autorul său (pentru care frîngerea destinului scriitoricesc e o pedeapsă), dar e... mai mult decît nimic. Spre deosebire de alți memorialiști din rîndul nomenclaturii literare (Mihai Beniuc, Maria Banuș), autorul
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
ani! Există însă și un alt fel de-a fugi din această realitate: să o privești prin prisma propriei răspunderi. Dar e prea tîrziu". Ultimele cuvinte sînt cele mai concludente. În schimb predomină cinismele, să le zicem involuntare. Adică acele mărturii, sub intenția de obiectivitate, prin care transpare ipostaza de complice a autorului la marasmul pe care-l descrie și de care, prin forța lucrurilor, nu era capabil a se detașa decît în mod nesemnificativ. Scriitorul se declară a fi, de la
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
Constantin Țoiu Despre împlinirea mileniului unu avem mărturii înfricoșate, apocaliptice, hilare astăzi. Ce se va spune în viitorul îndepărtat despre încheierea mileniului pe care îl părăsim? Mă tem că oamenii veacurilor 24-25 ne vor pizmui pentru simplitatea existenței noastre din prezent. La fel cum ni se par nouă
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
τελειότης) însăși este de a fi într-un continuu progres (προκοπή)79. Desăvârșirea dorinței sau epectaza continuă Când marele Apostol Pavel prezintă corintenilor viziunea sa măreață, pune sub semnul întrebării faptul dacă se afla în trup sau nu. El depune mărturie când susține că el nu și-a atins (țelul), dar se întinde (tânjește) (ἐπέκτεινωμια) spre ceea ce se află în fața lui, uitând ce a trecut pe lângă el (Filip. 3, 13). Este clar că Sfântul Pavel singur știa ce se află dincolo de
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
din bodegile aglomerate/ scriu despre puii de pisică pe care îi aruncați în baltă/ scriu în așa fel încît poezia să fie pusă sub semnul întrebării// scriu și scriu/ ca să-mi distrug posibilitatea de a primi o cunună de lauri" (Mărturie, pp. 184-185). Prin tonul său vag nostalgic, melancolic și prin valoarea pe care o acordă obiectelor care compun universul casnic, cotidian, scrisul lui Petre Stoica seamănă cu cel al prozatorului Daniel Vighi. Aceeași fascinație în fața banalității existenței, același efort al
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
mincinoasă din comunism a scriitorului, de duplicitatea la care a consimțit și el ca atâția alții. De aici intenția naratorului scriitor de a da un sens mai înalt literaturii sale, de a recupera propriile lașități și, mai ales, deficitul de mărturie al scrisului. Între două tendințe ale scriitorului narator se naște și tensiunea acestui roman: "Datoria morală...Tot mai mult cred că aceasta-i menirea și îndreptățirea scriitorului: a depune mărturie... Subiecte felurite - un accident, un furt, un incident sau un
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
de a recupera propriile lașități și, mai ales, deficitul de mărturie al scrisului. Între două tendințe ale scriitorului narator se naște și tensiunea acestui roman: "Datoria morală...Tot mai mult cred că aceasta-i menirea și îndreptățirea scriitorului: a depune mărturie... Subiecte felurite - un accident, un furt, un incident sau un conflict. Ceva în genul acesta, de fapte minore privite din unghiul unui martor" dar "...mi-am dat seama că pornirea spre fabulație mă împiedică... Mă lăsam ușor furat spre improvizații
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
Încheie, paginile despre " Tata", cu vorbele, emoționante, ale unui "prieten", Thornton Wilder: "Există o țară a celor vii și o țară a celor morți, iar singura care le leagă este iubirea, singura care supraviețuiește, singura care mai are înțeles." Este, mărturia fiicei lui Blaga, o misa solemnis. Ca ea, mai sînt în carte destule. De pildă, cea a Ruxandrei Cesereanu, Tatăl meu, împăratul Domițian, ori cea a lui Daniel Cristea-Enache, Doi tați minunați. Sînt, amîndouă, cu diferențe de nuanță și de
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
În mod evident ea este adresată unui public american, multe dintre referințele la istoria mai veche sau mai nouă a României sau la anumite persoane fiind perfect inutile cititorului român cît de cît informat. Dincolo de aceasta însă ea este o mărturie a trecerii lui Ioan Petru Culianu prin această lume. De fapt, în Eros, magie și asasinarea profesorului Culianu coexistă două cărți. Un roman non-fictiv al asasinării savantului, al ipotezelor de lucru și al concluziilor (parțiale, firește) anchetatorilor și o monografie
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]