7,749 matches
-
ce-i face; se pare că posed și eu o chestie gen cod al onoarei sau bun-simț sau altă aiureală d-asta) să vă previn că scărpinatul pe dinăuntru se lasă mai întotdeauna cu mărturisiri și că, în fine, cu mărturisirile ar mai fi cum ar mai fi dacă n-ar atrage după ele tot soiul de epitete dubioase, de genul „tulburător“, „șocant“, „vicios“, „violent“ și câte și mai câte, care, după ce că se acordă cu substantivul „mărturisire“ în gen, număr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că, în fine, cu mărturisirile ar mai fi cum ar mai fi dacă n-ar atrage după ele tot soiul de epitete dubioase, de genul „tulburător“, „șocant“, „vicios“, „violent“ și câte și mai câte, care, după ce că se acordă cu substantivul „mărturisire“ în gen, număr și caz, îți mai oferă și o cantitate nemăsurată de fiori reci pe spinare de-ți vine să-ți iei câmpii, să lași totul baltă cât ai zice pește și să fugi definitiv din cartea asta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu se explică prin atracția aproape magnetică pe care o resimțeam în preajma soldățeilor lui nemaivăzuți, nici prin argumentul meschin că eram lăsat să trag cu arcul prin apartamentul lui de la etajul 1 scara B, ci doar pentru că o astfel de mărturisire aducea în ochii lui cu un act de trădare, iar ochii lui, pentru asta depun mărturie, s-ar fi umplut de furie și de lacrimi, iar ăsta era ultimul lucru pe care-l doream. Dincolo de gusturile lui fine în materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ar avea curiozitatea să revadă caseta cu procesul lui Ceaușescu s-ar convinge că, în câteva rânduri, Ceaușescu a fost întrerupt și, practic, să schimbe vorba; probabil, pentru a nu face dezvăluiri nedorite. Dar încă și mai izbitor e că mărturisirile unor protagoniști ai evenimentelor din decembrie ’89, ca generalii Militaru și Stănculescu, s-au contrazis, nu o dată. Cine a spus adevărul? Ion Iliescu ne-a atras, din nou, atenția să nu «denigrăm» deceniile regimului comunist deoarece și atunci «s-a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de sensul spiritual al renunțării. Ne lipsește pasiunea distructivă pentru un ideal;” „Românul este consecvent numai în luciditatea față de condiția românească. El știe că nici unul dintre semenii lui naționali nu este entuziasmat de soarta lui de român. Și atunci, începe mărturisirea deficiențelor proprii, interpretate și scuzate prin viciile substanțiale ale României. Nici un român nu se simte personal vinovat. Toate ratările și golurile și le explică prin vidurile României, dezertând astfel de la responsabilitatea individuală. Este drept că schimbarea la față a țării
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Ramotswe descoperise că secretara sa refuza să le spună oamenilor până și unde lucrează, referindu-se doar la un birou „undeva pe lângă Kgale Hill“. Treaba asta era ușor inutilă, dar, cel puțin, era un semn că va păstra secretul în legătură cu mărturisirile clienților. Ceaiul băut dis-de-dimineață cu Mma Makutsi era un ritual plăcut, dar era folositor și din punct de vedere profesional. Mma Makutsi avea un dezvoltat simț al observației și ciulea urechea la orice fărâmă de bârfă care le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ce naiba s-a mai întîmplat în magazia aia?" Șerban Pangratty simți că i se usucă gura, că tot sîngele coboară undeva în stomac și că pierde contactul cu realitatea. Pentru acest moment venise de fapt la Mihai Mihail, Era o mărturisire grea, o amînase cît putuse de mult, dar la urma-urmelor trebuia făcută. Cu atît mai mult, cu cît nimeni altcineva decît el n-ar fi fost în stare să-i spună directorului Serviciului adevărul adevărat. "După aceea, domnule Mihail, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu mâinile sub cap, cu ochii ațintiți la cer, „la grozăvia cerului“. Lângă el, Prostituata, „cu picioarele rășchirate precum o vacă gestantă“, după cum avea să consemneze un polemist creștin (despre care Însă nu suntem siguri dacă și‑a tălmăcit propria mărturisire, ori a citat opinia unui martor al scenei. Dacă nu era cumva pură invenție. De bună seamă că măslinul cu umbra sa deasă rămânea singurul fapt de netăgăduit al acestei istorioare neobișnuite despre minunea lui Simon). Deci Întâmplarea a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
femeia lui Lot, În care se recunoștea nemțoaica roșcovană din crâșma „Corona“ (care nemțoaică roșcovană avea o tainică legătură cu Lot prin pata albă de nădușeală care i se Întindea la subraț și pe care Jeshua Krohal, după propria‑i mărturisire, „o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinând acele paragrafe În care se Întrezărea sămânța mitică, sămânță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
moartea sa trecuseră aproape patruzeci și cinci de ani. Maurice Joly, fiul unui consilier municipal și al unei italience pe nume Florentina Corbarra, se va Înscrie În baroul avocaților În anul 1859. În succinta sa biografie Joly venea cu o mărturisire privind geneza Dialogului: „Opt ani m‑am gândit la o carte În care aș putea Înfățișa teribilul dezastru provocat de legislația imperială În toate domeniile administrației, care va nărui libertatea politică de sus până jos. Mi‑am zis că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din timpul liceului, pe care le adresa profesorilor, colegilor și chiar sieși. Ajuns În acea funcție Își va aminti de efectele nefaste ale jocului său juvenil. Având la dispoziție bani și presă va Începe să publice pamflete sub forma unor mărturisiri făcute unor foști revoluționari care aflaseră sămânța dezamăgirilor. Cu astfel de pamflete le răspundea el sub un alt nume... Deruta provocată va fi infernală. Într‑un pamflet semnat „P. Ivanov“, Racikovski Îi va expune colaboratorului său, nesortit cunoașterii, mecanismul calomniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În exil. Confesându‑se unui ziarist, va pretinde o parte din gloria care Îi revenea lui. Dar cum cu acea ocazie ea va afirma că ține legătura cu lumea cealaltă, comunicând cu membrii răposați ai familiei țariste, ziaristul va primi mărturisirile ei cu oarecare scepticism. Rămânea Însă faptul că tocmai doamna Glinka Îi trimisese exemplarul ei lui Krușevan (cel care Îl va publica primul În ziarul său). De aici, cum am văzut, va ajunge Îi mâinile lui Nilus. Zvonurile care vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
momentul să le lase pe cele două surori singure, să poată sporovăi în voie, de-ale lor. Constatară, jenate, că nu prea aveau ce să-și spună. Elena întrebă de cutare și cutare colegă de școală, ea abandonase liceul, după mărturisirea ei și așa nu se prea prăpădea ea după învățătură. Pe urmă pauzele în conversație interveneau tot mai des, se crease un gol ce nu se mai putea umple, în zadar se străduiau amândouă să ascundă realitatea. La plecare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lumii se risipea ca prin farmec era atât de pricepută să facă și să desfacă, să genereze tensiune și apoi să producă destindere. Numai așa, credea ea poți merge înainte, doar prin contrast poți să sesizezi realitatea. După propriile ei mărturisiri avusese o căsnicie total nereușită, suportată cu stoicism ani și ani, din pricina copiilor care trebuiau să aibă un tată. Felul ei sublim de resemnare, forța de a accepta viața așa cum este dovedeau din plin vocația ei de eroină. Dar tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reale, biologice, credea că acei bărbați s-au obișnuit cu ideea și că vor fi încântați, după destăinuirile făcute, să pătrundă către sfera plină, nealterată de arderile celulare ale sufletului ei. De altfel, ea își pregătea minuțios prietenii pentru momentul mărturisirilor. Îi alegea mai mereu pe cei blazați, care dintr-un motiv sau altul renunțaseră să-și ducă la bun sfârșit proiectele făurite cândva, ea purta cu adevărat o luptă pentru a le putea reda încrederea în propriile puteri, îi îndemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fel de plăcere nemărturisita? Vreau adevărul. „Fără măști, fără ipocrizie.“ Se aplecă înainte, sfredelindu-l cu privirea, și îl sili s-o privească în ochi. — Bine! Fie! Recunosc că da. Fanny se destinse și ofta satisfăcută. — Mulțumesc. — Dar ce cumplită mărturisire mi-ai cerut, zise Adrian. Tare te mai urăsc pentru că m-ai făcut să mă bucur de suferință prietenului meu. — „Suferință“ e un pic cam mult spus, nu-i așa, în legătură cu eul sifonat al lui Șam Sharp? îl tachina Fanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-și pe furiș câteva lacrimi. Terminase de tăiat cozonacul cu stafide dar rămase În picioare lângă soba Înaltă de teracotă, mai aproape astfel de nufărul stacojiu al arzătorului de „o mie”, zgribulită de frig sau speriată pur și simplu de mărturisirea lui neașteptată. Domnul Moduna Își privea mulțumit soția din scaunul său de stejar cu spătar Înalt și brațe viguroase. Harnică, modestă și Încă frumoasă cât mai putea ea fi la vârsta ei, merita acest moment de reculegere de dinaintea „festivalului culinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de atunci, șopti Brândușă. Să mă dezleg de un trecut glorios? Havelul comerțului nostru, gânguri clientul-perspicace cu ochii umezi de emoție. Cam așa ceva, recunoscu Brândușă fără pic de emfază și fără să clipească, chit că nu auzise niciodată de Havel. Mărturisirea aceasta de o excepțională Însemnătate a fost urmată de o tăcere apăsătoare, atât de apăsătoare, susține clientul-perspicace, Încât obiectele din jur au Început să-și modifice forma, În sensul că s-au turtit pur și simplu. Ca să scape ele, Brândușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
simțea trupul moleșit de căldura din Încăpere În care ea Însăși plutea ca o amoeba uriașă În care tânărul intra cu vioară cu tot. Reală sau născocită, Îi plăcuse toată povestea asta. Nu era nici vulgară, nici dulceagă. Fusese o mărturisire simplă, fără efecte speciale și fără subtexte obositoare... Deși, la o adică... Câți morți am vegheat? Își privi musafirul ca să se asigure că răspunsul Își mai avea rost. Bărbatul Întreținea prin atitudine o așteptare curioasă. O Încuraja să vorbească. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
n-a suferit-o niciodată. Cei de la mate-fizică erau siguri că puteau reuși peste tot. Unii chiar reușeau. Doamnelor și domnilor... Înainte de a vă citi Însemnările Violetei Rancea, scrise În 85' În vacanța de vară, trebuie să vă fac o mărturisire. Nu știu cum arăta Violeta când a scris aceste câteva pagini, nu știu cum arată astăzi și, până astăzi nu am văzut nici măcar În reproduceri tablourile. Despre Școală de pictură de la Baia Mare am informații puține și contradictorii, unii o socotesc de un interes local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Repede "orientată" și "limpezită" după îndrumarea dascălului A. Toma, Veronicăi i se încingea condeiul: "O, Europă, te simt în vine,/ Te simt în mine". Ghidușul epigramist a consemnat evenimentul așa: "Domnișoară Veronică, Eu credeam c-o ai mai mică. Dar mărturisirea-ți clară Din "Gazeta literară" Demonstrează elocvent Că-n conștiința dumitale De-adîncimi fenomenale Intră-ntregul continent". Blasfemie! Pe "antisemitul" Păstorel Teodoreanu, gluma contra tovarășei noastre, Veronica Porumbacu-Tauber, l-a costat ceva Jilavă. Sonată de noiembrie (I) "Dumnezeu să-i binecuvînteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și...". Noroc de pana de curent. Condiția de mulier vacua, de femeie fără bărbat, mi-a impus să-mi repar singură siguranțele. După ce fac lumină, revin la civilizația scriptică. Îl aleg din romanul de cărți necitite pe N. Steinhardt, Primejdia mărturisirii. Adorm, în fine, ca să nu mai spun tot ce mi se-ntîmplă. "Dar astăzi e ultima oară..." "... căci mîine n-are cum fi nicicînd mîine. Ioan Es. Pop, Iov. Iova. Iona. Ion sîmbătă, 2 noiembrie, 2002 Va fi o zi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a uitat să-mi facă și piese de schimb. Dar de mine n-o să scapi. O să te caut cu auzul, dacă n-o să mai pot cu vederea. Hai înapoi. E ca și cum m-ar prinde din nou în năvodul liniei cu mărturisirea că, da, orbește. Intrăm în curte. Greier? O spunem într-un glas, ca persoanele care au trăit mult împreună și-și urmăresc involuntar gîndurile. Într-un fel oarecare am și trăit mult împreună. Ne-am jucat, verile, cu argila din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ceva ce-ar fi trebuit ascuns de ea. Nu am procedat deloc cinstit, domnilor. Este numai vina mea, adică a noastră. Sinele Mic: Mare idiot mai ești! Idiot ce sunt! Măcar dacă te-ai fi abținut să-i faci acele mărturisiri. Asta a declanșat totul. După aceea a urmat delirul... Din acel moment mi-a torționat creierii zi de zi și ceas de ceas. Vaca dracului! Păi cum să-i faci mărturisiri unei vaci. Ce înțelege ea, bovina? Unei vaci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dacă te-ai fi abținut să-i faci acele mărturisiri. Asta a declanșat totul. După aceea a urmat delirul... Din acel moment mi-a torționat creierii zi de zi și ceas de ceas. Vaca dracului! Păi cum să-i faci mărturisiri unei vaci. Ce înțelege ea, bovina? Unei vaci nu ai ce să-i explici, pentru că nu înțelege nimic dincolo de apăsarea ugerelor ei; pricepe numai ce-o doare pe ea. Cum ai știut să taci timp de zece ani și deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]