1,021 matches
-
una la alta (zigzagurile sînt ceva frecvent la el), admite că suferința sa își are cauza în excesul de onestitate. N-a vrut și nu vrea să-i fie numănui dator: pe un colț al mesei ține în toate zilele mărunțiș, pentru a achita imediat cumpărăturile pe care i le fac rudele sau vecinii. În viață - consideră -, ghinionul său au fost șefii obtuzi, inculți, răi. Pomenește de „unul Loghin, Dumnezeu să-l ierte!”, dar își ia vorba înapoi: „Am zis «Dumnezeu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fel de concediu plătit, căci cu ușurința ta la scris nu-ți va veni greu să compui reportajele cerute despre «realitățile» din județ. Nici în cazul lui V.M. situația nu-i clară: îi va conveni, oare, să se afunde în mărunțișurile de secretariat?” Ascultîndu-mă, N. a mușcat, după obiceiul lui, dintr-o unghie și a rămas gînditor. De unde provine această „descurajare”? în primul rînd din faptul că ședința, anunțată pentru ora nouă, nu s-a ținut. În al doilea rînd din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se cheamă Coaja lucrurilor sau Dansând cu jupuita. În rest, apele vieții literare românești par destul de liniștite; dacă facem abstracție de mărunta furtună iscată de cearta dintre Ion Vartic și profesorul Mircea Zaciu, o ceartă ce se poartă pe seama unor mărunțișuri, dar care are meritul de a pune În evidență harul de polemist al unui individ altminteri atât de delicat: Ion Vartic. Dragii mei, sper că v-ați Întors reconfortați și cu vești cât mai bune din lunga voastră călătorie estivală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
făcut dintr-un aliaj care absorbea orice zgomot. Am încercat să fredonez Danny Boy, dar melodia a reverberat în urechile mele ca tusea astmatică a unui câine. M-am rezemat, resemnat, de peretele liftului și am decis să-mi număr mărunțișul din buzunare ca să-mi omor cumva timpul. Pentru o meserie ca a mea e foarte important să știi să-ți omori timpul. La fel de important ca antrenamentul pentru un boxer profesionist. Dar nu e vorba doar de trecerea timpului. Toată lumea știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca antrenamentul pentru un boxer profesionist. Dar nu e vorba doar de trecerea timpului. Toată lumea știe că exercițiul este mama învățăturii și că doar prin repetare asiduă ajungi la perfecțiune. Am întotdeauna grijă să-mi fie buzunarele pantalonilor pline de mărunțiș. În buzunarul din dreapta îmi țin monedele de o sută și de cinci sute de yeni, iar în cel din stânga, pe cele de cincizeci și de zece yeni. Monedele de un yen și de cinci yeni își găsesc locul în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cum să dispară așa ușor. La fel ca mersul pe bicicletă sau înotul. Nu vreau să spun că nu mai exersez. Trebuie s-o fac, chiar permanent, pentru a simți cum progresez, cum mă perfecționez. Tocmai de aceea am întotdeauna mărunțiș prin buzunare și ori de câte ori dispun de timp, mai exersez un pic. În momentul acela aveam într-un buzunar trei monede de cinci sute și optsprezece de o sută de yeni, iar în celălalt șapte de cincizeci și șaisprezece de zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceea ce mi se cerea. Eram acolo în interes de serviciu. Nu trebuia să-mi fie teamă și nu aveam de ce să mă alarmez. M-am rezemat de peretele liftului și mi-am băgat mâinile în buzunare. Am mai numărat o dată mărunțișul. Trei mii șapte sute cincizeci de yeni. Am terminat de numărat cât ai zice pește. Trei mii șapte sute cincizeci de yeni? Ceva nu era în regulă. Am greșit sigur undeva. Mi-au transpirat palmele. În cei trei ani de când îmi număram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Trei mii șapte sute cincizeci de yeni. Am terminat de numărat cât ai zice pește. Trei mii șapte sute cincizeci de yeni? Ceva nu era în regulă. Am greșit sigur undeva. Mi-au transpirat palmele. În cei trei ani de când îmi număram mărunțișul din buzunare n-am greșit nici măcar o singură dată. Semn rău. Trebuia să fac ceva înainte de a se dovedi că era așa, înainte de a pierde tot ce-am dobândit. Trebuia să-mi revin neapărat. Am închis ochii și mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
care aveam acum nevoie, ca să pot răsufla ușurat, era o adunare corectă. Dar n-am mai apucat. S-au deschis ușile liftului. Fără nici un avertisment, fără nici un sunet. Pur și simplu s-au deschis. Pentru că eram mult prea concentrat asupra mărunțișului din buzunare, nici nu am băgat de seamă când s-au deschis. Ca să fiu mai exact, ochii mei le-au văzut deschizându-se, dar nu am conștientizat de la bun început lucrul ăsta, nu i-am perceput semnificația. Bineînțeles, deschiderea ușilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
privire scurtă și și-a văzut mai departe de treabă. Mi-am dat imediat seama că era supărată pe mine. Am intrat în gheretă și m-am așezat la masă în așteptarea Paznicului. Masa era plină de tot felul de mărunțișuri. Oare nu făcea ordine decât atunci când își ascuțea uneltele? Cești și farfurioare murdare, zaț de cafea, pipa, rumeguș... Singurele aflate într-o ordine desăvârșită erau uneltele ascuțite de pe raft. M-a lăsat să aștept destul de mult. Am stat cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bine, să duc o viață cât de cât normală. De ce nu mă lasă lumea-n pace? Ba unicorni... ba Întunegri... Ce legătură am eu cu toate astea? Mi-am pus o canadiană peste pulover. Am băgat în buzunar portofelul, niște mărunțiș și briceagul. Am ezitat puțin, dar am decis totuși să iau craniul cu mine. L-am înfășurat în două prosoape și l-am băgat într-un rucsac, împreună cu cleștele. Am îndesat acolo și seiful în care se afla carnețelul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scris scrisori și cam atât. Chiar nu-mi dau seama dacă bunicul urmărea ceva. — Dar l-ai ajutat pe bunicul tău, așa că trebuie să știi mai multe decât mine. — Da, am făcut ordine în hârtii, am procesat date și alte mărunțișuri. Eu n-am cunoștințe de specialitate și chiar dacă văd sau aud ceva, nu pricep nimic. Am stat și m-am gândit puțin bătând darabana cu unghiile în dinți. Trebuie să găsesc o soluție, trebuie să fac ceva până nu pierd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lucrurile din buzunar. Nu cred că mai aveam nevoie de nimic în afară de portofel și de cărțile de credit. Cheia apartamentului nu-mi mai era de nici un folos; nici licența de Computator, nici carnețelul, nici cheile de la mașină, nici briceagul, nici mărunțișul. Le-am scos și le-am pus pe masă. Am luat trenul până în Ginza, mi-am cumpărat cămașă, cravată și haină de la Paul Stuart plătind cu American Express. M-am privit în oglindă. Nu arătam rău deloc. Pantalonii erau puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rămâne? Am scos portofelul din buzunar și am verificat ce aveam în el. Cinci bancnote de zece mii de yeni și câteva de o mie. În buzunarul opus aveam douăzeci de bancnote de zece mii de yeni prinse cu o clamă. În afară de mărunțiș, se mai aflau acolo o carte de credit American Expres și una Visa, precum și două carduri pentru retragere de numerar. Pe acestea din urmă le-am împăturat în patru și le-am aruncat în scrumieră. Nu mai aveam nevoie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
reală. Te rog să ai încredere în mine. — Am înțeles. E logic ceea ce spui. Râul se leagă de lumea de-afară, de fosta noastră lume. Nu știu de ce, dar în ultima vreme îmi tot amintesc diverse lucruri din lumea aceea. Mărunțișuri. Aer, sunete, lumină. Cântecele îmi trezesc amintiri. Nu știu dacă este chiar cea mai bună dintre lumi, continuă Umbra, dar e cea căreia îi aparținem. Acolo există și bune, și rele. În lumea aceea te-ai născut, acolo trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
propriu-zisă, ca în Hrana poemului, din volumul Gulliver: „Îl voi hrăni cu primăvara luminoasă de afară/ Cu galbenul viu al arbuștilor grăbiți să dea în floare.../ Cu spațiul nostalgic al marilor bulevarde /[...] Cu gânduri înalte / Rămase în suspensia timpului / Cu mărunțișurile decolorate ale vârstei de după cincizeci de ani.” Arta poetică echivalează un mod de a fi, o etică a creației, care o identifică pe aceea a existenței. „Universul poetic - mărturisește poetul și criticul F. - nu e o simplă transcendență, o emanație
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
de timp, e redactată, ca și „Gazeta Bucovinei”, de Pompiliu Pipoș, în calitate de director, și de Vasile Marco, în calitate de redactor responsabil. Scrisă într-un limbaj simplu, publicația atinge o problematică diversă. În acest scop sunt susținute rubrici ca „Povețe economice”, „Calendar”, „Mărunțișuri”, „Ghicitori” și, totodată, în sumar intră literatură cultă și populară, selectată din periodicele transilvănene sau din cele apărute la Iași și București. Autorii întâlniți cel mai des sunt I. Creangă, N. Gane, I. Slavici, G. Coșbuc, I. Pop-Reteganul, Th. D.
FOAIA SATEANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287048_a_288377]
-
am tot învârtit până am ajuns în gară. Eram însă conștient de faptul că de obicei la gară sunt prinși cei mai mulți. În fața gării, pe o suprafață destul de mare, erau tot felul de tarabe cu cărți, creioane, hârtii și diverse alte mărunțișuri. La unul pe tarabă am văzut niște coperți de pașaport iugoslav. Am cumpărat o copertă din aceasta, m-a costat 15 dinari. Apoi am cumpărat o cărticică tip rebus cu dimensiunile potrivite cu coperta de pașaport și cu o grosime
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
diferite întâmplări și de epidemii. Totalitatea străinilor aflători în Iași în diferite epoce întrunește toate elementele negoțului și industriei; importatori și exportatori de mărfuri (toptangii), vânzători de ferărie și hăinărie, și proastă și de lux, de obiecte de gospodărie și mărunțișuri, geambași și... ceasornicari, juvaergii, pietrari, zugravi, etc. Ei fac adesea obiectul unei atenții deosebite din partea Domnitorilor și Cârmuirei, după cum sufla vântul politic dintr-o țară sau alta. Cu toate acesta, de pe la jumătatea veacului al XVIII-lea străinii „sudiți" sunt în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
s-au perceput în natură, iar mai târziu și în bani. „Să lăsați în pace poslușnicii sfintei Episcopii de său și de ceară și de cheltuială și de podvoade și de cai de olac și de miere și de alte mărunțișuri" se spunea în cartea lui Iliașu Alexandru Vodă, la 1666, apărând poslușnicii Episcopiei de dările enumerate. Vamă plăteau la 1674 locuitorii pentru obiectele și bunurile pe care le aduceau de vânzare la târg. Pentru scutirea poslușnicilor și a coloniștilor Episcopiei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Bonn, blondă, cu ochi albaștri și un an de studiu în Argentina. I’m in Heaven Autobahn. Și uite-așa ajung în Bremen, cu ochii umezi de atâta relaxare și ațipit meditativ, trecând pe lângă punkerii din gară care cer cică mărunțiș pentru bilet. Trec însă peste crestele lor mov și mă pun la adăpost. Das Leben der Anderen. De aici mai am un pas și-s luată cu lopata de ghidul meu Interstelar. Sunt student mondial revoluționar Ajuns în Oldenburg, ești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Împușcați (vezi infra). Atudorei XE "Atudorei" a afirmat la confruntare că atunci când a sosit la sinagogă nu l-a mai găsit pe Freitag XE "Freitag" , și că după ce le-a Înapoiat tuturor banii și obiectele, a rămas „o sumă de mărunțiș, un lanț cu o verigă și câteva chei” și că În aceeași noapte el le-a depus la Poliție. Dimineața, după spusele lui, a plecat la Iași și de aceea nu știe ce s-a petrecut În ziua aceea la
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
așteptă trenul să o salveze din toată mizeria, dintr-o fantezie cu mizerie. Am ajutat-o cu 20 de lei pentru bilet și acela la reducere, ea niciodată nu are bani, spune că sunt prea patriotici și superficiali, îi place mărunțișul și asta nu înseamnă că are, îi strânge până împarte totul pentru vreo foaie la franceză trasă la xerox. Era fericită, avea un ditamai rucsacul în spate ce o ghemuiește când obosește mergând pe șine, dar îi place, o face
A doua oară unu by Lungu Andreea-Loredana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92927]
-
Nu putem discuta despre fericire, satisfacție și predictibilitate socială într-o organizație coruptă. Într-o enumerare a cauzelor care produc instabilitate și neliniște într-o societate, Aristotel vorbește despre: lipsa de măsură, frica, excesul, disprețul, înălțarea dincolo de proporționalitate, intrigile, neglijența, mărunțișurile, inechitatea. Referindu-se la suportabiliatea socială a îmbogățirii și la justețea socială, filosoful grec arată: ,,Câștigul și averea îi îndreaptă pe unii împotriva altora, nu pentru a agonisi ceva pentru ei înșiși, așa cum s-a spus mai înainte, ci întrucât
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
subiectele de politică externă este, în principal, o dovadă de interes pentru felul în care România însăși se mișcă spre îndeplinirea obiectivelor sale strategice de politică externă și este foarte bine că ne preocupăm de aceasta. Scăpăm de sub imperiul unor mărunțișuri, detalii de politică internă uneori de care ne ocupăm, ajungem la chestiunile serioase, acolo unde opțiunea trebuie să fie în mod real responsabilă. Dați-mi voie însă să încep în felul următor, aceasta și pentru cei care se uită la
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]