1,046 matches
-
bâlbâi Scarlat schimonosit de durere. Toată cana! "Dumnezeule! se sperie Melania Lupu. Asta mi-ar mai lipsi, să răcesc." Motanul îi dădea târcoale gîdilînd-o cu mustățile lungi. ― Am niște eter, spuse Florence. Aici, în bufet... Scotoci în raft răsturnând toate mărunțișurile. Săltă capul bătrânei plimbîndu-i în jurul nărilor flaconul, apoi îi fricționă tâmplele. Odaia se umpluse de o aromă pătrunzătoare și iute. Într-un târziu, pleoapele Melaniei Lupu fluturară ușor. Deschise ochii privind încețoșat. Florence izbucni din nou în plâns. ― Draga mea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în fonduri, însă pentru o ocazie ca aceasta merită să umbli la pușculiță. Ia să vedem ce economii ai! Scoase o cutie veche de bomboane din scrin și cu gesturi furișe, străduindu-se să nu facă zgomot, începu să numere mărunțișul. Când se întoarse la minister, maiorul găsi lista întocmită de Azimioară pe birou. Erau trecute acolo vreo 15 nume cu adresele respective, ocupația și locul de muncă. Neamuri de-ale cârnului răzlețite prin toată țara, vreo trei colegi de școală
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
drept o glumă foarte proastă. Maiorul o examină cu un zâmbet. Îi făcea din nou plăcere s-o urmărească captivat. O personalitate fascinantă, plină de farmec, cu o rară capacitate de a fi fericită, de a găsi bucurie în orice mărunțiș." Da, recapitulă un gând mai vechi, apetituri și grații de fetiță altoite pe o minte de gangster." ― Îi așteptați și pe soții Miga? ― Nu. Ei înțeleg cel mai puțin prietenia mea cu Mirciulică și n-aș fi avut curajul să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
reclamații și cereri de lămurire, aproape întotdeauna fără să știe care era răspunsul cel mai bun pentru fiecare caz, întrucât instrucțiunile venite de sus nu făcuseră decât să stabilească principiile generale ale stării de asediu, cu un total dispreț față de mărunțișurile birocratice ale amănuntelor de executare, pe aici pătrunzând, invariabil, haosul. Un aspect interesant al situației, pe care vâna satirică și coasta de pungași a celor mai bășcălioși din capitală nu puteau să-l lase să le scape, era împrejurarea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
E mai mare și mai puternic decât mine și nu trebuia decât să alerge după mine și să mă aducă înapoi. Cheile de la mașină erau la el în buzunar și singurii bani pe care îi aveam erau un pumn de mărunțiș pe care îl descoperisem într-un sertar al biroului lui Lucy. Am așteptat sperând, dar nu am reușit să mă strecor afară din casă decât o dată. Atunci am încercat să-l sun pe Tom. Îți aduci aminte, nu? Prin nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe omul actual. Nu se știe ce ne va aduce viitorul. Nu scriu la calculator. Contactul cu pixul mi se pare un gest senzual. Fără iluzii, parcă am fi marțieni. Chiar crezi că îți iartă Dumnezeu păcatele dacă dai ceva mărunțiș unui cerșetor bețiv? Uneori iubirea este drumul modernizat spre deziluzii. Am crezut că reușim să-l transformăm pe prigonitul din noi în apostol. Viciile trec drept agenți publicitari ai fericirii. Toți parveniții se cred la per Tu cu Dumnezeu. Toți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și cu nostalgie înapoi. Trecutul poate fi soclu, nu aripă.. În artă, timpul este bidiviul nărăvaș care azvârle din șa orice călăreț improvizat. Există un timp al publicării operelor și altul - al asimilării lui. Unii își lasă toate proiectele pentru mărunțișul de viață al bătrâneții. Numai timpul elimină sterilul refugiat în artă. Tragici sunt eroii care optează prea târziu. Timpul trebuie înnobilat, nu doar dilatat. Fă ceva ! Nămeții senectuții oricum vin. În artă, timpul clasicizează toate caraghioslâcurile valoroase. Cu trecerea timpului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
s-a ivit ocazia, trebuia să facă și el ceva, un lucru măreț cu care să se mândrească, să-și verse neapărat năduful pe cineva sau pe ceva. Nici până la cizmar nu putea să meargă fără nenorocitul de toc. Cu tot cu mărunțiș, nu avea nici cincisprezece lei în buzunar, iar o pereche de pantofi noi costa aproximativ o sută. " Ce trebuia să facă? Să-i lase pe vinovați, adică pe imperialiști nepedepsiți? Ei, care sunt adevărata cauză a necazurilor sale? Cine i-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
specific de a discuta cu cineva. Nu se uita niciodată în ochii interlocutorului, pentru simplul fapt că, atunci când discuta cu o altă persoană, ticluia câte o poveste care să pară cât mai credibilă, cu scopul de a mai ciuguli ceva mărunțiș. Așa se făcea că în cursul unei luni, dacă dădeai dovadă de slăbiciune și te potriveai lui, te mai ușura de încă douăzeci-treizeci de lei pe puțin, bani pe care nu ți-i mai înapoia niciodată. La fiecare șase luni
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Bidaru, căruia i-au dispărut durerile de șale ca prin farmec, imediat ce ursul s-a lăsat cu toată greutatea pe locul dureros. Fetele mai tinere jucau tananica în jurul ursului și odată cu el, în timp ce trecătorii, pentru a se amuza, le aruncau mărunțiș în poale sau direct în sân, iar zlătăresele, cele mai în vârstă, ghiceau în ghioc sau în cărți viitorul și norocul domnișoarelor, nu numai din cartierele învecinate, ci chiar din întregul oraș. Câștigurile lor creșteau joia și în zilele de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de care nu se despărțea niciodată, cutriera străzile în căutare de lucru. Era harnic în felul lui. Pentru o bucată de pâine sau câteva hârburi ce nu-și mai găseau locul prin curțile și magaziile locuitorilor din zonă; pentru ceva mărunțiș sau o sumă oarecare, deoarece nu cunoștea valoarea banilor, făcea orice treabă: căra saci sau alte obiecte grele, stivuia lemnele după tăiere și aduna rumegușul, ajuta la deszăpezire, săpa grădinile de zarzavat sau de flori, mătura frunzele căzute prin ogrăzi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Am constatat că ei toți nu știu altceva să facă, decât să ia parte la distracții ieftine și de prost gust, apoi să mănânce, iarăși să mănânce, iarăși să mănânce, iarăși să se culce! Se umplu de beția bucuriei pentru mărunțișuri materiale și găsesc fericire doar în tot ceea ce este trecător și putrezește. Și, atunci când nu le fac pe toate acestea, stau și își povestesc unii altora când și în ce fel le-au făcut. Așa le trece lor viața: pierduți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mă căutau banii, atât de mult mă împrietenisem cu ei. Mi s-a întâmplat să stau jos, pe niște scări, ca să-mi trag sufletul, cu vioara lângă mine, în cutie. M-am trezit, tam-nesam, că-mi aruncă unii și alții mărunțiș. Am luat-o repede din loc, puțin jignit, fără să mă ating de lovele. Devenisem un fel de magnet pentru parale. Trăiam pe picior mare și, colac peste pupăză, m-am trezit angajat detectiv. Mi se dusese departe de cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lăsase pe pavaj. Evident, se gândi Josef, nu pot aștepta trenul de Passau. Dar, Începu el să se gândească, nici nu pot risca să fiu arestat pentru călătorie fără bilet. Și nu am bani să-mi cumpăr altul; chiar și mărunțișul pe care-l aveam s-a dus. Josef, Josef, se critică el, nu-ți face greutăți! Trebuie să faci rost de bani. N-o să te lași chiar acum. Josef Grünlich, cinci ani și niciodată găbuit. Ai ucis un om. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îndesară singure În mâini În sala aglomerată, atât de neglijent erau ținute, dar proprietarele lor păreau a fi prea sărace sau prea pierde-vară. Prima categorie va avea doar câțiva șilingi, celelalte, mai mult ca sigur, nu țineau În poșetă nici măcar mărunțiș, ci doar un tampon de pudră, un ruj, o oglinjoară și, poate, câteva prezervative. Până la urmă găsi ceea ce căuta, ceva Într-adevăr mai bun decât sperase. O străină, probabil englezoaică, cu părul scurt, fără pălărie și cu ochii roșii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
s-au plâns că slujbașii domnești “nu le țin în seamă, nici cărțile domnești,... și de multe ori îi scot și la bani făr(ă) de știre domnilor și le fac strânsură și asupreală și-i amestecă și la alte mărunțișuri și la lucru domnesc... Rugatu-s-au... și patriarșii noastre, ca să le întărim catastiful și obiceiul lor, ca să nu să răsipească, că au fost patru cete de ciocli, iar acmu au rămas numai 2 cete”. ― I-auzi, fiule! Din patru
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mă hotărăsc. — Cine-i? Haide, vecină, că am Înghețat de cînd mă ții la ușă. Îi deschid vinovată. — N-ai chef de musafiri, așa-i? — Intră, doamna Oprișan, intră, te rog, tocmai am dat drumul la apă să spăl niște mărunțișuri și probabil că de-asta nu te-am auzit. — Eh, da văz că iar ai masa plină de hîrtii. Toată ziua Înveți. Ce ți-o mai trebui femeia lui Dumnezeu atîta carte, că azi mîine ieși la pensie și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îndelungi așteptări. De cîțiva ani Încoace ni se fac daruri. De la rude, de la prieteni, de la cunoștințele Îndepărtate, de peste mări și țări. Înainte, cînd eram tînără primeam rar cadouri, de Crăciun, de Paște și la ziua mea; fel de fel de mărunțișuri frumos ambalate cu celofanul intact purtînd pe etichete numele și blazonul firmei. Îmi amintesc că de cîte ori desfăceam pachetele legate cu panglici colorate mă izbea lipsa oricărui miros. De fiecare dată mă bucuram frenetic, Îmi plăceau aceste lucruri pure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce nu e văzut „și de-atîta vreme nu știe de mine nimeni, nimeni, nimeni...“ Foarte puține lucruri pe lumea asta Îmi stîrnesc curiozitatea, nu mă interesează nici tipurile de orînduiri sociale ale mileniilor viitoare, nici soarta galaxiei Gutenberg, Înghesuită printre mărunțișuri Într-un uriaș sertar universal, nici sarcofagul poeziei trezind nostalgii inimilor Încă sensibile, Îmi pare rău că nu pot identifica stelele prin care am cutreierat cîndva - cred că cea mai dureroasă pierdere a omului este pierderea memoriei. CÎnd am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe Fidorous înăuntrul încăperii. Scout purta un impermeabil albastru, gros pe care nu-l mai văzusem înainte. Părea că făcea ceva, un ceva mare, un soi de plan din scânduri și șipci, cu cutii și cutiuțe pentru ceai și alte mărunțișuri aranjate cu mare grijă înăuntru. Am recunoscut laptopul lui Nimeni așezat pe o ladă de lemn răsturnată, în mijlocul montajului. Un cablu, probabil prețioasa conexiune internet, ieșea din spatele lui și dispărea în tavan. Am mai zărit încă cinci computere, modele vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ascultînd fanfara, inima Îi bătea cu putere, iar În țeasta lui fragilă de om trecut prin multe fremăta copilăria. — Poftiți să vă-ncercați norocul, domnule, Îl Îmbie pastorul, cu o voce de bariton, călită În atîtea predici. Nu prea am mărunțiș... — Vă dăm treisprezece pence pentru un șiling. Arthur Rowe Își lăsă banii să se rostogolească unul cîte unul prin jgheabul Îngust, urmărindu-i pînă se opreau pe eșichier. — Mă tem, domnule, că astăzi nu-i ziua dumneavoastră norocoasă. Ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
puternic turat. „Alt DJ genial, care nu te lasă să asculți melodiile așa cum au fost lăsate“, mi-am spus și am Închis aparatul. În față, băiatul aproape că-și terminase treaba. Parbrizul era lună, Gioconda se aplecase În dreapta, căutând, probabil, mărunțiș În poșetă. Tinerii din Ford se sărutau. Mustăciosul pândea concentrat lumina semaforului. Atunci, capota mașinii s-a deschis, l-a hăpăit scurt pe băiat și s-a trântit la loc. Apoi s-a făcut verde. Câteva secunde, am rămas Înlemnit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sub ele, dacă o ținem tot așa, iar echipele de salvare o să ne dezgroape sufocați; maldărul ăsta de catrafuse ar ajunge pentru cinci vieți. Valiza e deschisă în mijlocul șirurilor de cutii instabile, iar baioneta e extrasă din culcușul ei de mărunțișuri și totul e luat de la capăt. Cu așa o armă lungă (lama are 25 cm), merge de două ori mai bine și chiar așa se și întâmplă. Anna are deja pozele în aparat, iar expresia criminală de pe fața lui Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de euro acolo sus, cu atât măsurile pe care prostul de rând le ia împotriva prostului de rând sunt mai dure. Dar nu vă pierdeți speranța, nu e departe ziua, când ne vom trezi că toate magazinele și cașcarabetele cu mărunțișuri s-au înconjurat ferm de garduri electrice păzite bodyguarzi, gata oricând să-ți dea un cap în dinți și de pitbulli flămânzi, amatori de sânge. Ca să ne țină departe de rafturile lor, cum e și normal pentru un popor, care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
venind. Casierița urlă după mine: ia-ți, bă, restul! Dacă nu ți-l dădeam, ziceai că vreau să te prostesc. Ai naibii proști, nici măcar adunarea n-o știți. Coada de o sută cincizeci de oameni așteaptă cuminte să-mi recuperez mărunțișul. Mă întorc umil și bag palma deschisă în cutia de sticlă a casierei. Păi da, că eu trebe să am grijă de toți gură-cască. Calm, foarte calm, îi răspund: doamnă, nu vă enervați, că mă enervez și eu și iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]