2,090 matches
-
avangarda salvatorilor voștri să fi trecut deja vadul Nistrului, gonind spre Prut. Avangarda e cu mult Înaintea grosului hoardei și avansează cu o repeziciune la care nimeni nu se aștepta. Ea este condusă de faimosul luptător mongol Amir Baian și mătură totul În cale. Iar pe Amir Îl cunoști. Mai trebuie să-ți spun un singur lucru. Hoarda de Aur va distruge armata Crimeii, dar nu va intra În conflict cu sultanul Mahomed. Iar invazia Moldovei continuă. Alexandru - Acum Înțeleg... murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
strategice, ci era mult mai mult. Era sufletul și speranța nebună a fiecărui călăreț, era stema Moldovei și chipul luminos al voievodului, era furia Înfrângerii și setea de răzbunare. Comisul Jurj simți că are lângă el o forță imensă, care mătură totul, indiferent de ordine, indiferent de strategii. Simțea că nimeni nu mai gândește nimic dincolo de mișcările iuți ale sabiei, dincolo de puterea uriașă pusă În fiecare lovitură. Vânătorii domnești nu luptau ca până atunci, ci ucideau cu sete, erau ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai puțin antrenați decât ei, ținuseră pe loc peste zece mii de ieniceri pe ambele flancuri, ca să le dea lor șansa de a se regrupa fără pierderi. Acum așteptau cu nerăbdare ordinul de atac. Se dezlănțuiseră o dată În ziua aceea și măturaseră Întreaga avangardă a spahiilor. Dar acum urma adevărata Înfruntare. * - Se ridică ceața! strigă Mahomed, punând mâna streașină la ochi. Soarele se ivea deasupra pădurii, parcă mai strălucitor decât Înainte de coborârea ceții. Sultanul Își dădu seama, ușor tulburat, că oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care nu puteau fi Încovoiați nici de cele mai puternice furtuni de vară Începură să se Îndoaie din trunchiuri. Șuierul se preschimbă Într-un geamăt uriaș, iar geamătul Într-un zgomot ciudat, ca al unui animal sălbatic, a cărui furie mătură totul În cale. * Și apoi vei vedea frunzele stejarilor Începând să miște fără vânt și apoi vei simți vântul iscându-se fără pricină și vârfurile arborilor aplecându-se sub puterea furtunii. Și vei ști că am ajuns... Alexandru Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sultanului. Răzeșii se Împrăștiaseră, În căutarea otomanilor care fugeau. Dispozitivul ordonat de Oană se fărâmița În bucuria victoriei. Și atunci, Într-o străfulgerare, căpitanul Îl văzu. Era un călăreț care Întorcea calul cu o smucire puternică de frâu și care măturase o clipă cu privirea tot ce mișca În pădure. Era un chip tânăr, Încadrat de plete castanii, așa cum fusese chipul căpitanului Oană În tinerețe. Un chip luminat de ochi mari, albaștri, care puteau fi blânzi sau necruțători sau inexpresivi. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
șanțul de apărare, nu mai făcu nici un pas. Se Întoarse, Încălecă și porni spre sud, alături de vărul său Vlad, În fruntea celor două armate. 19 august 1476. Prima ciocnire de proporții cu un corp de armată otoman. Ariergarda lui Mahomed, măturată În nici două ceasuri de Vlad, care a condus atacul În stilul lui sălbatic, Însetat de sânge. Prizonierii luați au mărturisit că sultanul aleargă spre Dunăre, dar că Moldova de sud e Încă sub ocupație, iar armata turcească depășește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Moldova, vedeam chipul victoriei În Muntenia. O victorie adusă și de oștenii Transilvaniei. Vedeam, În ochii lui Ștefan, visul Îndepărtat al unirii. De nerealizat În actuala conjunctură politică a Europei. Dar, poate, realizabil cândva. 17 septembrie. Trupele lui Vlad au măturat malul Dunării, eliminând toate cuiburile de rezistență ale turcilor. Ceea ce nu mă mai uimește deja. Acest voievod are o capacitate militară absolut extraordinară. Și un efect spectaculos asupra oștenilor. Uimitor este, Însă, altceva. Fregata căpitanului Morovan a intrat În Dunărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o urăște, și-ar vrea s-o vadă moartă. De ce ar ajuta-o? Ea ar trebui să se miște, dar n-ar avea nici un rost. Potopul e inevitabil și când va ajunge aici, o va lua pe sus, îi va mătura pe toți din calea ei. Când a venit vremea să pornească în călătorie, Moti Lal a încuiat haveli-ul și a pus toate lucrurile de preț în niște cufere mari să le trimită înainte cu unul dintre servitori. În stradă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Oamenii și lucrurile sunt absorbite, luate pe sus de puhoi. Pentru câteva clipe, Moti Lal reușește să-și țină umbrela, proptindu-se țeapăn pe picioare în spuma învolburată, cu o expresie gen „iată că plouă“ întipărită pe față. Apoi, este măturat de puhoi și umbrela o ia la vale de nebună, plutind pe apele umflate. Apa îi pătrunde în plămâni, iar el se gândește iritat că va trebui să-și cumpere altă umbrelă. Apoi, cu viteza cu care se învârt bilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de alamă și o stivă de vreascuri îngrămădite lângă un perete. Afară, furtuna își face de cap, iar în peșteră mâinile ei mici se încolăcesc pe penisul lui și-l împing pe podea într-o zvârcolire confuză de picioare. Potopul mătură totul în cale; nu și pe Amrita. Apa o lovește cu putere, o zgâlțâie, îi desface sariul, asaltând-o ca un câine uriaș, asmuțit asupra ei. Apoi o lasă, iar ea se strecoară din vâltoare, zgribulindu-se sub atingerea vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu este singur pe terasă. Tinerei servitoare i s-a cam desfăcut sariul la spate lăsând să se întrevadă carnea tuciurie, netedă și toată șira spinării. A asudat biata fată, pielea îi strălucește în lumina soarelui și abia mai ține mătura într-o mână, inspirând adânc un aer în care se simte mirosul puternic de ceapă care vine din dormitorul stăpânului. Sub sariul decolorat de atâta spălat, Pran Nath îi deslușește fesele rotunde, stimulul inițial care-l determină să-și desfacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
face că mândrul fiu al tatălui său a ajuns până aici. Ca orice băiețel, își strecoară mâna între coapse. Cel puțin, zona asta este în siguranță, deocamdată. Cât despre restul, nu se știe nimic. Dimineața, hijra îl pun la muncă. Mătură podelele, cu sariul care-i atârnă pe jos, iar jupele ce i se ridică pe spinare. Curăță tacâmurile și freacă tigăile, alege orezul. Este prima oară când spală podele. Este prima oară când cineva îl pune să curețe tigăi. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
deschide în spatele zidurilor înalte ale unei case din Bombay ca o glastră micuță în mijlocul unui teren plin de bolovani enormi. Zgomotul după-amiezii și larma de la Falkland Road au rămas undeva, în urmă, de cealaltă parte a zidului. Înăuntru, un tânăr mătură podeaua. O face cam fără chef, vânturând mătura la distanță de picioarele sale lungi, cu o mișcare nervoasă, menită să țină praful departe de pantalonii săi noi, cu croială europeană. Nu e treaba lui. Este a femeii de serviciu. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care de care mai extravagante, pe care le ascundea de soțul ei și i le vindea înapoi celui de la care le cumpărase. Când rămase însărcinată, Andrew se arătă binevoitor și-i aduse o servitoare. Bătrâna o ajuta la gătit și mătura podeaua bisericii, în ușa căreia el aștepta în fiecare duminică să întâmpine congregația, pe cale de a se forma. Noaptea se consola, amintindu-și dealurile fumurii și figurile de oameni albi. Adesea, își amintea de Lamcolme Johnstone, de recipientele înalte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
inconștient a întins o mână și i-a trecut-o prin păr. Băiatul a ridicat privirea și i-a zâmbit. Andrew a simțit o gheară în piept. În acea după-amiază, l-a chemat și i-a cerut cu brutalitate să măture partea sa de curte. Curând, a început să-l învețe pe Robert să scrie și să vorbească engleză corect, i-a predat câteva noțiuni rudimentare de cultură. A făcut-o ca pe un experiment. Ce efect avea moștenirea acestui copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
își aruncă și ei plasele în apă. Vântul duce înapoi spre țărm mici fragmente de sunete desperecheate ale cântecelor lor. El stă pe nisip, acolo unde plaja se înclină și petrece aproape o oră, urmărind crabii de mărimea degetului, care mătură porțiunea dintre pământ și mare. Plaja se întinde pe mile. Crabii operează pe toată lungimea ei, o panglică de zarvă metropolitană care întrerupe o porțiune de liniște. Simte ceva reconfortant venind dinspre lumea liminală, pe care nu vrea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
durata acestor flori și mărimea recoltei de mei din anotimpul care vine. Ploile se termină și vântul puternic suflă asupra ținutului. Bărbații Fotse scrâșnesc din dinții din cauza prafului, iar pe femeile lor le doare spatele de cât se apleacă să măture praful din colibe. Mai jos de complexul lui Daou câmpul vrăjitorilor este doar o amintire, o pată a fostului cămin lăsată pe pământ. Aproape tot ce le aparținuse albilor a fost ars, a mai rămas doar un craniu albit adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu sunt îmbu cu rătoare, pun imediat mâna pe buton și caut mu zică de dans. Nici dacă m-ar pișca un țânțar n-aș fi mai sprințară. Sar deodată din pat și, neavând partener, la nouă dimi neața, iau mătura și o bună jumătate de oră dansez fără oprire pe ritmul nebun al vreunui rock. Nu mă mir că pe urmă tensiunea mi se urcă la douăzeci și doi. — Povestește-mi despre un dans de neuitat. — Am dansat odată cu un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
am hotărît ca un astfel de om să fie dat pe mîna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mîntuit în ziua Domnului Isus. 6. Nu vă lăudați bine. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? 7. Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți fără aluat; căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit. 8. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
vopsite îi sunt atât de negre și de groase, încât par două bucăți de cărbune. Fălcile i se mișcă dintr-o parte în alta în timp ce mestecă nuci. Gura dată cu roșu îmi amintește de o curmală japoneză stricată. Privirea ei mătură peste cei aflați în public. În spatele ei se află nurorile imperiale, doamnele Yun, Li, Mei și Hui. Toate splendid îmbrăcate, stau cu fețele împietrite. În spate și pe laterale stau prinții regali, familiile lor și alți invitați. Eunucul-șef Shim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
golit vistieria imperială. Când țara suferea din punct de vedere economic, acești oameni continuau să se îmbogățească. Iar în momentul în care împăratul Hsien Feng și-a dat seama de profunzimea problemei, el l-a promovat pe Su Shun ca să „măture molozul“. Su Shun este eficient și nemilos: s-a concentrat pe un singur caz foarte vizibil de corupție, care are legătură cu examenul imperial pentru funcțiile publice. Examenul se dă anual și influențează viața a mii de oameni din toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lângă mine și mă ține strâns: — Fructele se coc, doamnă, îmi șoptește el. Vor fi gata în curând. Ramurile chiparoșilor se întind în jos ca niște evantaie uriașe, acoperind lumina lunii. În noaptea aceasta va veni furtuna. Aud cum crengile mătură și zgârie pământul. A doua zi dimineață An-te-hai îmi spune că sunt fructe roșii peste tot: — Seamănă cu niște pete de sânge. V-au acoperit grădina, iar unele au rămas între țiglele acoperișului. O primesc pe Norișor, o servitoare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu aveau nici o șansă să își arate măiestritele deprinderi de luptă din artele marțiale. Cădeau împușcați înainte chiar de a-și zări inamicul. Cavaleria mongolă era celebră pentru invincibilitatea sa. Trei mii au pierit într-o singură zi. Au fost măturați de tunurile și puștile occidentalilor precum frunzele uscate de vântul toamnei târzii. Împăratul Hsien Feng era ud de transpirație. Febra mare îl secătuise atât de mult de energie, încât nici nu mai putea să mănânce. Curtea se temea că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la Dobrina. Pe peron, o pereche de țărani clefăia boțuri de pîine. Liniștit, bărbatul întrebă: - Aici cît șade hodoroaga? - Pînă la opt, răspunse femeia. - Oare cît să fie oara? - Cine știe... Un moș informă pe ceferistul cu fața stacojie care mătura peronul că merge la tîrg pentru „ochilari de pensionar”. Misterios, adăogă: - Dacă nu miști, nu piști! Măturătorul, care îl zădărîse mai devreme cu un „Hai să trăiești, moșu’, da’ nu mult, că pierde statu’!” dădu din cap înțelegător. Am ieșit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca să-și irosească timpul cu o îndeletnicire avînd rezultate atât de vremelnice. Curînd vor începe ploile iar copiii vor căra din nou noroaiele în clase. Raționînd cu justețe, forfetarul o trimitea pe fie-sa cea mică să descuie școala ca să măture dimineața în cancelarie. După un sfert de ceas, atât cît îi trebuia ca să-și bea țigara, dînsul făcea inspecție. Rezemat de parmalîcul podețului, emitea apoi, pe șanțul din fața școlii, judecăți de valoare. La primul meu contact cu școala, afară de cîrdul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]