2,125 matches
-
s-au dovedit curând a fi, așa cum spusese Prepelicarul, pur și simplu aer și nimic altceva, așa că am ajuns în oraș fără bătaie de cap, evitându-le cu grație. Am văzut automobile și spălătorii și tonomate și tot felul de mașinării și oameni îmbrăcați în haine prăfuite, cu un fel de disperare în ochi. Am văzut toate astea ascunzându-mă în spatele ușilor și a gardurilor ori pândind prin coridoare și nu cred să mă fi văzut cineva. La final văzusem destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mit? Vultur-în-Zbor simți deodată că pășește pe nisipuri mișcătoare. Vreți să spuneți, domnule, că Grimus nu există? întrebă el. Ignatius Gribb păru enervat. — Da, da, da, da, da! Spuse el. Normal că asta vreau să spun. Și nici prețioasa lui mașinărie, nici presupusele lui dimensiuni, nici altceva. Totul e doar sporovăiala unui idiot ca Jones - zgomot și furie lipsite de noimă. — Sunt uimit, domnule Gribb, spuse Vultur-în-Zbor. Și nu pot fi de acord. — Ai petrecut prea mult timp lângă acel păcălici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mă disprețuiește, Iocasta mă adoptă. Dar am trecut de faza în care mă interesau motivele. Accept tovărășia atunci când mi se oferă. Ajutor, da. 29 septembrie, ziua lui Saturn Plec din K. Este un oraș adus în pragul nebuniei de o mașinărie. Soldați, polițiști, actori, vânători, curve, bețivani, pierde-vară, filozofi, îngrijitori, nătărăi, artizani, fermieri, vânzători de pantofi, artiști, toți uniți prin neputința lor comună de a face față lumii în care și-au impus să trăiască. Mai ales că vuietul se intensifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
plănuit asta. E timpul. Dar în vocea lui subțire și ascuțită se simțea nesiguranța Vulturului subsumat dinăuntrul lui, a celui de-al doilea eu, care protesta. El nu își alesese această moarte. Flann O’Toole a spus: — Unde-ți este mașinăria, domnule Grimus? Ai ținut-o ascunsă de servitoarea ta, asta știm sigur. Dar de noi n-o s-o ascunzi. Grimus n-a spus nimic. — Cale-Bătută, a spus O’Toole, încearcă să-l convingi pe domnul să discute cu noi. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
eul-Vultur, vorbeam cu Media. Eul-Grimus se ascunsese înăuntrul meu, devenind o durere ce îmi zvâcnea în ceafă. — Am de gând să distrug Trandafirul, a spus eul-Vultur. Nu o să spun că nu există nici un risc. Ne-ar putea aneantiza pe toți. — Mașinăria lui Grimus nu merită salvată, a răspuns Media. Fă-o acum. Poate că e mai bine să mori decât să trăiești cu frica de... asta. Eul-Vultur a încuviințat și a coborât în adâncurile minții mele, ca să-l găsească pe eul-Grimus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că asta e exact ce am nevoie. —Bine, dacă ești sigură... Mergeam pe lângă clădire înspre parcare. Pereții din jurul nostru începură să piardă din înălțime; auzeam bâzâitul panoului electric ce alimenta computerele, luminile, aerul condiționat... Din unghiul ăsta, cu zgomotul de mașinărie industrială pierzându-se în depărtare, Mowbray Steiner semăna cu o fabrică, ceea ce și era într-un fel. Parcarea, în spatele clădirii, era aproape la fel de luminată ca și atriumul și atât de plină cu mașini luxoase încât părea un showroom din Berkeley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
către stația de metrou. Având abonament, îmi puteam permite să rămân mai în spate, lăsându-i destul timp pentru a-și cumpăra bilet și a-l introduce în aparat. M-am îndreptat către aceeași intrare și mi-am introdus cartela. Mașinăria prăpădită a scuipat-o înapoi disprețuitor. Impacientată, am încercat din nou, însă cu același rezultat. Încercând să rămân calmă, am îndreptat cartela și am încercat iarăși, adăugând ceva înjurături. Într-un final, mașinăria s-a îndurat să mă lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aceeași intrare și mi-am introdus cartela. Mașinăria prăpădită a scuipat-o înapoi disprețuitor. Impacientată, am încercat din nou, însă cu același rezultat. Încercând să rămân calmă, am îndreptat cartela și am încercat iarăși, adăugând ceva înjurături. Într-un final, mașinăria s-a îndurat să mă lase să trec. I-am dat un șut să o învăț bunele maniere. Capul lui Simon dispărea în fața mea în josul scărilor. Am țâșnit după el. Culoarele stației nu erau atât de aglomerate ca străzile, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
biletul în aparat. Am mers repede prin mulțimea din stație. Mă întrebam dacă ne îndreptam către lumea de deasupra, poate pentru a prinde un tramvai, dar nu, s-a avântat intenționat în josul acelor scări; a introdus biletul într-o altă mașinărie și a alergat către scările rulante ce duceau spre Northern Line. L-am urmat și m-am simțit imediat descoperită. Dacă s-ar fi uitat în spate pe scări, m-ar fi văzut imediat. M-am aplecat parcă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
printre bălării și tufe de nu știu ce fel de vițe, scaieți, flori sălbatice și câțiva prunișori. Îmi plăcea să mă strecor printre schele, mormane de moloz, de pietriș, stive de scânduri, de fierărie, sârmăraie, lăzi și cutii cu felurite piese, o mașinărie și câteva bancuri la care se tăia fier-beton și multe altele. Treceam și pe lângă o cabină metalică, un W.C. de șantier. Mirosea teribil căci, nu știu din ce motive, șantieriștii nu-și făceau nevoile în cabină, ci în dosul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trădase pe toți cei care Îl ajutaseră să parvină În timpul războiului și că acum era În serviciul Învingătorilor. Se spunea că se ocupa personal - zburîndu-le capul cu o Împușcătură În gură - de principalii săi aliați, În carcerele din castelul Montjuïc. Mașinăria uitării a Început să macine chiar din ziua cînd armele au tăcut. În acele zile am Învățat că nimic nu stîrnește mai multă teamă decît un erou care trăiește ca să poată povesti mai departe ceea ce toți cei care au căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
birocratice române” footnote>. B. Elvin explică ridicolul acestui personaj din care mecanismul social a făcut un „bufon într-o bufonadă”. Cetățeanul, care nu poftește pe nimeni, dacă e vorba de pofte, se lasă mințit intrând în jocul celor ce conduc mașinăria puterii și astfel devine încă un personaj ridicol, dar o figură, memorabilă, una din cele mai vii din întreaga suită a timpurilor caragialești, un „homo comicus” ce nu poate ieși din spațiul ridicolului. În rest e simplu, rudimentar în judecăți
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Înțelegem că era un mare timid, un singuratic, cineva care nu se simțea tocmai la locul său În nici un grup de copii. Băiatul care stătea În fața mea, pe diagonală, la ora de atelier, Întotdeauna concentrat asupra tăvilor de lemn sau mașinăriilor cu gumă de mestecat pe care Învățam să le facem și care niciodată nu flirta, nu se apropia, nu se culca, nu șușotea cu nimeni de la masă. Băiatul pe care toate fetele ar fi trebuit să-l iubească, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
drapelul cu mâna stângă și Îl ridică deasupra capului, În timp ce, cu dreapta, seceră alți trei ieniceri care se repeziseră să salveze simbolul puterii Semilunei. În urma lui, luptătorii Bordjighin lărgiră breșa, Împingând liniile turcești Înapoi, spre „cascada” Apărătorilor, construind o invincibilă mașinărie a morții. Cu steagul verde În mână, Amir continua să avanseze. Iar Alexandru Înțelese că Înaintarea era de neoprit, fiindcă puterea lui de luptă era uluitoare și fiindcă sufletul turcilor Începea să Îngenuncheze la vederea steagului Profetului capturat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
posibilități pentru un Ninja de cel mai Înalt nivel. Nimeni nu Înțelese cum de nici unul din cei patru conducători ai rebeliunii nu mai era În viață. Așa cum nimeni nu Înțelese ce se Întâmplă În clipele următoare. Căci Oan-san devenise o mașinărie a morții. Războinicii din cel de-al doilea cerc al rebelilor căzură unul după altul, deși erau protejați de platoșe, cotiere, genunchiere, scuturi, sulițe, halebarde, pumnale și iatagane. Unii văzuseră doar o umbră lângă ei și simțiseră că inima li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luptă. Chiar revenirea lui Oană era un mister, dar nimeni n-ar fi putut anunța schimbarea comandantului dacă acest lucru n-ar fi fost adevărat. Oană nu numai că revenise, dar nu mai respecta nimic din ceea ce el Însuși crease. Mașinăria de luptă inventată chiar de el funcționa cu totul altfel acum. Într-un fel, era firesc. Aceasta era ultima bătălie a Moldovei. Nici o altă oaste nu se mai putea ridica pentru eliberarea țării de otomani. Prin urmare, tot ceea ce știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și patul geme în efortul de a-și menține integritatea structurală. Unii ar fi tentați poate să perceapă această situație în primul rând dintr-un punct de vedere politic. Este, în fapt, vorba de primul contact al lui Pran cu mașinăria guvernului imperial. Sadicii, mamele tinerelor servitoare vulnerabile sau cei care așteaptă o pedeapsă divină, ar putea să numească asta justiție cosmică. În mod tradițional, consecințele acțiunilor noastre din această lume sunt simțite abia în viața următoare, un punctaj karmic ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
engleză! Nu suport să aud maimuțăreala asta de limbă blestemată! — Iertați-mă, sahib! Însuflețit peste măsură, prințul Firoz le cere scuze oaspeților săi, iar Pran aruncă o privire spre rândul de scaune din spate. În timp ce operatorul încearcă să-și pună mașinăria la lucru, Privett-Clampe continuă discuțiile politice, spunând lucruri pe care Pran nu le înțelege pe deplin, despre sistemul de apărare al Indiei, marșuri, proteste și detenție fără judecată. Ceilalți nu sunt deloc interesați. Doar Firoz pare să-i acorde atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în limba engleză) Bridgeman a ajuns la Oxford fără să fie Atlet și nici nu s-a străduit cine știe ce să devină unul. O omisiune destul de gravă. Deși universitatea este percepută ca o instituție dedicată excelenței academice, e de fapt o mașinărie menită să formeze caracterele. Diferența este destul de subtilă. Caracterul nu presupune inteligență. De cele mai multe ori, sportul are un rol mai important în formarea individului decât cărțile, iar sportivii (care pot face alte lucruri, cum ar fi să călărească, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la Titel și cumpărau câte un bud un bastonaș cât degetul făcut cu dichis din fire de plastic. Budurile le atârnau fie de legătura de chei a tractorului pe care lucrau la IAS sau CAP, fie de oglinda retrovizoare a mașinăriei ori de centurile late din piele, cu stema țării Întipărită pe cataramă, pe care avuseseră grijă să le fure sau să le plătească, pe sub mână, plutonierului de la intendență. Centura soldățească, ca și tatuajul, arăta lumii că ăl de o purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
săteni să se prăbușească din clipă În clipă. Tatăl lui Icu dusese piloților o damigeană de zece litri cu vin roșu ca să-i plimbe odrasla prin văzduh. „Bre, omule”, Îi spuseseră zburătorii tatălui, „mata crezi că noi ne suim În mașinărie fără să bem două-trei kile de vin?” Adică, ne lămurea pe noi Icu, ălora le-ar fi fost frică, treji, să se ridice de la pământ, așa că Își făceau curaj cu vin. Ne mai spunea că ceasurile de pe tractoare arătau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și, după câteva ore, l-au trimis din nou să care. Raportul pe care Comandantul Îl scrisese pentru mai marii săi era mincinos de la un capăt la altul. Ca să scape de anchete și alte buclucuri de care era În stare mașinăria justiției militare, scrisese că militarii ce-și frânseseră ciolanele plecaseră din dormitoare noaptea, cu găleți În mână, după apă rece. Nefiind Încă obișnuiți cu locurile, căzuseră Într-o fostă groapă de var, pe fundul căreia era depozitată o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alții: „Ce faci, bă, pulă cu urechi?”. Iar ăla nu se supăra, Îi răspundea cuviincios. I s-a Întâmplat Într-o zi că a călcat pe cap, În drum spre oraș, un amărât de motociclist care n-avusese nici o vină. Mașinăria relațiilor s-a pus În mișcare și, după minuțioasele anchete oficiale, șoferul camionului fusese declarat nevinovat. În urma accidentului, crescuse și prețul buteliilor umplute pe sub mână, căci fuseseră cheltuieli mari. Plătise din greu și surghiunirea unui amărât de ziarist de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au fost scurse, secate, nivelate; pe fundurile lor s-a arat cu niște pluguri mari, pentru desțelenire. Apa care se găsește acum În Baltă e numai În canale de drenaj și irigații, trasate cu rigla, geometric, și săpate de niște mașinării pe șenile care-și răspândeau urletele pe kilometri Întregi. Oamenii gătaseră cu mâncarea aleasă, multă și, mai ales, nespus de pe degeaba. Ani la rând, acele suprafețe care intraseră În patrimoniul IAS-ului au fost considerate În statisticile oficiale cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lumină și restul bucăților de motocicletă. O jumătate de an și mai bine migălise s-o curețe, s-o vopsească, să pună la locul lui fiecare șurubel așa cum se gândiseră inginerii nemți care o construiseră și făcuseră din ea o mașinărie desăvârșită pentru bărbați adevărați, nu pentru pierituri. Într-o zi, din curtea Colonelului se auziseră bubuituri ca de mitralieră grea. La puțin timp, poarta se deschisese și ieșise pe ea monstrul de fier călărit de veteranul de război și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]