1,130 matches
-
găsesc subiecte pentru discuțiile de lunea dimineața: poluarea e prezentă, sub multiple forme, peste tot, chiar și unde nu m’aștept. Ca de exemplu, citind, nu demult, “Monitorul”. De acel exemplu mă voi ocupa astăzi, chiar dacă va părea unora puțin macabru ori o impietate; dar nu putem proteja natura dacă n’o cunoaștem Îndeaproape; pe ea, dar și pe noi. De când e abia o celulă primordială - zigotul - și până ce uzura face ca esența - unii i-ar spune suflet; eu o găsesc
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Chiar dacă acum mă enervasem, e cea mai mare tâmpenie să scrii cu ură. La un moment dat, am descoperit că nu e nevoie să bușești pe cineva pentru a-ți ieși textul, pentru a fi expresiv. Asta e doar expresivitate macabră de începător care nu vede decât brațe măcelărite și creieri sleiți în urma impactului. Scriind, trebuie să descoperi anumite mecanisme, corespondențe, să deconspiri. Și să faci oamenii să râdă. Asta e, în definitiv, cel mai greu. Mulți mă întrebau, colegii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
abia articulate și gata să se disloce din ligamentele lor cu șuruburile prea slăbite, cum și Întreaga lor construcție fizică, ipotetică și abia ghicită sub rochiile lungi din tafta neagră, somptuoasă, Îmi aminteau mai curând ritmurile frenetice din La danse macabre a lui Saint-Saëns, fără a-mi trezi poftele firești la un june ca mine, altminteri sănătos, dar cam imaginativ. De aceea, nici nu am găsit convenabil excelentei mele virilități ca să mă culc neapărat cu aceste firave și costelive apariții, inconfortabile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a Bucureștilor de acum o jumătate de secol, cum și despre o „prințesă“ a lor, tre murând acum În zdrențele și pantofii ei scâlciați. - Parisul, cu turma docilă a femeilor din atelierele unde se fabrică plăceri; Berlinul, cu viziunile lui macabre și cu grețurile consecutive practicilor nenumite; dar parcă tot mai bine În Valahia noastră, cu bordeluri vesele și cu fete numai bune de iubit, cu domnii se rioși și cu băieții acestora. - Rozina și candela ei vestitoare a În du
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mate să arate ca nou; un bețiv, un mapuche∗ greu de cap care arăta ca un ucigaș; doi clienți mai mult sau mai puțin normali și regina adunării, Doña Rosita, care era cam nebună. Conversația se desfășura În jurul unei Întîmplări macabre la care asistase Rosita; se făcea că ea - și numai ea - văzuse cum un bărbat cu un cuțit mare o Înjunghiase pe biata ei vecină. — Și vecina țipa, Doña Rosita? — Și normal că țipa, cine n-ar fi țipat! O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aduce corpul slăbit la starea de funcționalitate optimă. În definitiv, ce făcea declasatul ăsta în mod concret? Mai întâi facem precizarea că această fantomă în carne și oase care bântuia satul înarmat cu cele două elemente specifice ale profesiunii sale macabre traista și cornul respecta întru totul două reguli imuabile impuse de beneficiari: ora vizitelor sale șocante, precum și itinerarul parcurs. Cu alte cuvinte, își începea activitatea dimineața la aceeași oră și pornea întotdeauna de pe aceeași uliță. Era un fel de fus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scrie așa cum a scris dacă destinul său nu s-ar fi intersectat cu cel al misteriosului Nae Ionescu. Am impresia că anii treizeci ai României au rămas un mare cadavru care nu vrea să putrezească și din care ne "hrănim" macabru cu toții, laolaltă... (Adăugat ulterior, toamna 2009. Episodul Marta Petreu, Diavolul și ucenicul său, încă un cui bătut în coșciugul suflat cu aur al perioadei interbelice. Sau, așa cum bine a definit un mare hâtru situațiunea creată , "nu mi-l luați și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
liber nu este un lux, este apanajul popoarelor "etice", unde încrederea este motorul relațiilor dintre oameni, și nu invers, ca la noi. Lectura atentă a Corespondenței lui Dostoievski. În data de 22 decembrie 1849 urma să fie executat. Tot scenariul macabru și implacabil de exact al execuției este respectat cu strictețe: cămașa albă a condamnatului, plutonul de execuție ce-și armează sonor carabinele, citirea sonoră a sentinței etc. Dostoievski este un mort viu. Grațierea imperială sosește calculat în ultima clipă, D.
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fără recoltă. 9 iunie 2005 Visez colorat, de la negru la violet. Visez cărtărescian, dacă îmi este permisă această expresie, dar nu am transcris niciodată visele mele. De data aceasta fac o excepție. Este un coșmar groaznic, fascinant prin poezia lui macabră. Poate că, dacă scriu despre el, îl uit mai ușor... Mă găseam într-un lift transparent, suspendat deasupra oceanului, plasat pe laterala unei clădiri cu multe etaje, asemănătoare cu cele din Dubai. Pielea palmelor începe să-mi crape rapid, la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de numai 23 de ani a fost cruficată și apoi lăsată să moară de foame și de sete. Un exercițiu de "exorcizare" practicat de un preot ortodox asupra unei schizofrene. Totul se întâmplă la puțină vreme după ce un alt episod macabru a avut tot în Moldova profundă și "ortodoxă", acolo unde un preot, duhovnic renumit, a fost asasinat într-un moment de nebunie de un student la Teologie. Cei care l-au ucis pe Stelescu în spitalul Colțea cu topoarele și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
condiționărilor istorice, a dispărut și „proverbiala frică a evreilor”. Faptul că Israelul are astăzi una dintre cele mai puternice și mai eficiente armate din lume este un exemplu concludent. 3. Evreul bun, evreul rău „Evreu bun” vs „jidan rău” O macabră glumă a șovinilor spune că „un evreu bun este un evreu mort”. Pentru alții (Gustav Freytag, de pildă, În romanul Soll und Haben, 1855), „evreu bun” este cel care se integrează până la dispariție În „societatea-gazdă”, iar „evreu rău” este cel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai aproape de zilele noastre, voi da alte exemple de asociere, În continuare, a evreului cu Diavolul. Într-un alt cotidian central de mare tiraj (Evenimentul zilei, 19 martie 1997) a apărut un articol care prezenta mișcările sataniste contemporane și ritualurile macabre practicate de unii tineri din România. În acest context, au fost reproduse semnele pe care le folosesc sataniștii de astăzi ; printre ele, fără nici un comentariu : Steaua lui David, În șase colțuri. Tot În 1997, Într-o carte care conține, chipurile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
astfel de ritual nu a fost practicat În vechime. În orice caz, eu nu am găsit date În această privință. El pare să fi fost adus relativ târziu, pe la Începutul secolului al XIX-lea, tot de către marinarii greci. Acest ritual macabru era practicat de Paști În porturile românești de la Dunăre, mai ales În Galați, care era, În epocă, un Înfloritor port liber. În cursul anului 1840, de exemplu, au acostat aici 929 de vase, dintre care cele mai multe <endnote id="(410)"/> au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vei mir, bim bam bum !... <endnote id="(184, p. 46)"/>. „O parodie negativă a plugușorului, plină de urări negative și de invective la adresa evreilor”, culeasă de Petru Caraman În 1934, În Moldova de Nord (Fălticeni), se Încheie cu un blestem macabru : [...] Undi vi-i amú casa, SÎ trajim la varî cu coasa ! Ca sî nu mai rămâí niși chișior di târtani. La anu șî la mulț ani ! <endnote id="(184, p. 51)"/>. Țăranii moldoveni aveau credința că „Cine omoară [un om
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cuplul protagonist evaluează meritele diverselor bresle profesionale din perspectivă plăcintărească : de pildă, preotul n-a avut lumeștile păcate, deci are toate cele preacurate. Cu toate astea, Sweeney Todd păcătuiește tocmai prin lipsă de imaginație. Cum se poate ? Conform tuturor mărturiilor, macabra comedie a lui Stephen Sondheim e unul dintre vîrfurile recente ale teatrului muzical american ; regizorul Tim Burton părea omul cel mai capabil s-o reimagineze pentru marele ecran și, la prima vedere, nu s-ar putea spune că imaginile respective
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dickensian (Edward Sanders) pe care l-au adoptat : sînt ciudați, sînt chic, sînt o familie burtoniană ideală. Chiar asta-i una dintre bube. Monstruozitatea personajelor lui Burton, oricît ar fi de sîngeroasă, e întotdeauna fundamental benignă. Faimoasa lui apetență pentru macabru n-are mai multă greutate decît a unui adolescent care colecționează coropișnițe și-și pune poze cu monștri pe toți pereții. Pe ecranele noastre, Sweeney Todd e interzis sub 18 ani, dar tocmai adolescenții (cel puțin cei neliniștiți) se regăsesc
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a liberalismului burghez, al cărui dușman neîmpăcat era Caragiale, setos de ordine și autoritate - Situațiune, O lacună, Atmosferă încărcată... și bineînțeles, în primul rând O scrisoare pierdutăă precum și delirul trăirii irespon‑ sabile, de unde delirul «bășcăliei», plăcerea adâncă, eternă, pentru farsa macabră ă1 aprilieă, se vor împleti, într-o teribilă organicitate, cu celălalt delir caracteristic eroului cara gialesc, delirului pasional. Sinteza celor trei deliruri - delirul pasional, delirul politic și delirul «bășcăliei» ă...Ă iată preocuparea de căpetenie a filmului.” La rândul său
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe care Cătălina Buzoianu o realizase în Să-i Îmbrăcăm pe cei Goi de Pirandello. Știu că, atunci când citeam romanul lui Bulgakov, simțeam miros de mucegai de câte ori apărea femeia din suita lui Woland. Aici a fost prea prezentă, mai puțin macabră, mai mult languroasă, superbă și sănătoasă (cum puține femei în ziua de azi mai recunosc că sunt). Ori acest lucru a însemnat o modificare totală a acestui personaj rece, umed, lipicios și mucegăit. Jocul actorilor a fost formidabil, chiar și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
luxul și opulența mobilierului și a decorațiunilor, Museo Regional Salesiano... Muzeul prezintă strădaniile călugărilor salesieni de a creștina, civiliza și pacifica triburile de indigeni, expunând unelte casnice, arsenal de luptă și produse artizanale ale acestora. Dispune și de o colecție macabră de 20 de capete de indieni! Se spune că străduința salesienilor de a-i civiliza pe băștinași, forțându-i să se îmbrace "europenește", a declanșat în rândul acestora o teribilă epidemie de gripă care a făcut mai multe victime decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
efecte au fost, destul de evident, contrare acestor interese, cum ar fi În domeniul relațiilor Statelor Unite cu lumea arab). Totuși, asemenea considerente Își pierd mult din important), dup) p)rerea mea, imediat ce aplici testul cu turnesol relației Israel-SUA. Este un test macabru. Având În vedere pericolul care planeaz) asupra Israelului ca națiune, totdeauna trebuie că noi, americanii, s) ne gândim la modul În care distrugerea concret) a Israelului ar afecta America.” Alsop este un bun prieten al Israelului. Nu a fost de la
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
aparte. Aveam impresia că Strindberg a scris-o sub influența lui Maurice Maeterlinck, cu care avea o afinitate declarată. Pe măsură ce triștilor locuitori ai casei spectrelor le cădeau pe rând protezele dentare și perucile, se dezvăluiau, odată cu corsetele ce camuflau adevăruri macabre, ipocrizia și minciuna unor vieți irosite. Dacă era o speranță, ea nu putea veni decât de la cuplul tinerilor Îndrăgostiți. Această coda muzicală, respectând forma de sonată sugerată În titlu, avea ca fundal Insula morților. Celebrul tablou al lui Böcklin apărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Toți oamenii decedați devin, cu timpul, niște Matusalemi ai Morții. Numărătoarea anilor nu încetează niciodată: în timpul vieții și-i numără fiecare, după obștescul sfârșit alții sunt cei care nu-i numără. Luând-o de la început. O numărătoare ceva mai lungă... * Macabre. După cutremurul din 1977, imaginându-mi cutremurul morților, cum se vor fi zgâlțâit, ca niște bețe de chibrit, cadavrele tinere în cutiile sicrielor încă întregi, tefere... * Să instalezi într-un coșciug un aparat ultraperfecționat, rezistent, capabil să transmită în direct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
luxul și opulența mobilierului și a decorațiunilor, Museo Regional Salesiano... Muzeul prezintă strădaniile călugărilor salesieni de a creștina, civiliza și pacifica triburile de indigeni, expunând unelte casnice, arsenal de luptă și produse artizanale ale acestora. Dispune și de o colecție macabră de 20 de capete de indieni! Se spune că străduința salesienilor de a-i civiliza pe băștinași, forțându-i să se îmbrace "europenește", a declanșat în rândul acestora o teribilă epidemie de gripă care a făcut mai multe victime decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ca un "slow dance" un dans lent -, în perioada 1968-1978, deși Alecu lucra în MAE, a dobândit ritmuri mai alegre în perioada 1979-1989 MAE, ONT și IAPIT, înregistrând, în final, tonalitățile tragice din poemul simfonic al lui Saint Saens "Dans macabru"! Despre "teatrul absurdului" cu eșecul plecării la Roma, cu socrul care-mi era unchi și unchiul care-mi era socru, cu "na, aprobarea, ia, aprobarea", cu dialogurile halucinante între Salcia, Midia, Remetea, Zorleni, Bușteni, Ceahlău..., la încheierea misiunii în Chile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
stop și o mulțime de baruri unde lumina care în intenția patronului ar trebui să fie caldă și discretă este morbidă, sepulcrală. Clienții beau holercă. Prin vitrine par o adunare de strigoi care și-au părăsit lăcașul pentru o nocturnă macabră, poate din cauza luminii verzi. * O femeie tânără, știrbă, jerpelită, consumată, decăzută, semănând cu celebra "băutoare de absint" a lui Picasso, mă acostează cu respect, cu timiditate studiată; e expertă a sordidului, îmi cere bani pentru o pâine. Îmi spune, confidențial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]