7,652 matches
-
Moși, asta fără doar și poate! Odată cu plecarea lui se isprăveau zilele de huzur, în care regulile severe parcă ne mai slăbiseră un pic. Tot noi demontam decorurile fistichii. Dezpodobeam pomul și-l scoteam în curte. Mama îl ducea în magazia de lemne. Mai târziu, tăiat pe bucățele, dipărea prin sobe. Încetul cu încetul, nimic nu mai amintea de mirajul serilor precedente, de îmbujorări și de ochii noștri sclipitori. Începea din nou urâcioasa școală! Eu mergeam la secția germană, unde regimul
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]
-
din toate casele satului sunau, simultan, 35 de clopote, straniu, în semn de aducere aminte a acelor crime care au fost în timpul războiului. Și dacă 35 de familii din acel sat au fost arse într-o noapte, adunate într-o magazie, creând atâta teroare, vă imaginați câtă suferință a fost în acele vremuri, când au fost exterminați 25, 50, 150 de mii de oameni în diverse lagăre din Belarus. După cum spunea un om de stat implicat în exterminări, pentru el crimele
CĂLĂTORIILE ÎN URSS CA SPECIALIST ÎN INFORMATICĂ LA ŞEDINŢELE SUMEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370783_a_372112]
-
mult, tare mult de atunci, nici nu mai știe dacă au trec ani, decenii sau secole. A revenit la Glodoasa în 1990, pentru a-și lua în primire partea din moșie. A găsit conacul prăbușit pe jumătate-n moloz, si magaziile, cândva pline cu recolta de grâu și porumb, beciurile cu butoaiele cu vinuri vechi și celebre, erau în paragină, după ce țăranii foști colectiviști, împărțiseră între ei furia revoluționară și brumă de agonisire. Mărțina Herseni a căutat degeaba în firida din spatele
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
de ziceam că pentru noi îi sfârșitul lumii, dar îi dădeam zahar cubic și mă mai împăcam cu el. Ce să vă zic, mă înțelegeam foarte bine cu comandantul punctului și cred că acesta era motivul pentru că mă pune la magazia de alimente. Aici sunt cuminte și nu fac nici o boacănă, mai călăream eu calul dar nu-mi plăcea decât când galopam la vale... ...Eram catalogat ca limbut - zicea cineva cu atâta ură de îi venea să te bage-n pământ
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
rup gura de..."când eram pe cal călare. Cred că mi se mai trage și de când i-am zis cultul personalității odiosului ca orbul găinii când eram în liceu... Într-o zi când făceam pază pe frontiera cu toate că eram la magazie să vedeți ce pățesc, mă întâlnesc cu o fată faină, blondă cu un trup vânjos cu care mă opresc la o vorbă, vorbim noi ce vorbim și ne dăm întâlnire pe a doua zi. Fiind învoit mă pregătesc să ne
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
Legase cu frânghie împletită în patru, din cea veche de rufe a mamei, două inele aproximativ rotunde, adică două mânere, de fapt, de la niște lăzi vechi în care se păstra mălaiul și făina, pe care le-a aruncat tata din magazie, înlocuindu-le cu altele noi lucrate chiar de mâinile lui pricepute la toate. Era o creangă groasă, solidă, a bătrânului dud, existent înainte de a se însura tata și a-i da bunicul moștenire casa cu toate acareturile - două magazii, pătul
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
din magazie, înlocuindu-le cu altele noi lucrate chiar de mâinile lui pricepute la toate. Era o creangă groasă, solidă, a bătrânului dud, existent înainte de a se însura tata și a-i da bunicul moștenire casa cu toate acareturile - două magazii, pătul, grajd, șopron - curtea toată și grădina întinsă pe câteva hectare. Da, că bunicul fusese moșier sau chiabur, cu mare avere, pe care a împărțit-o la toți ceilalți 11 frați ai tatei, după căsătoria fiecăruia în parte. Averea asta
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului BIBLIOTECA Mihai LEONTE din Petia - începuturi Proiectul și inițiativa înființării acestei biblioteci aparține în totalitate sufletistului și inimosului bibliotecar Ioan ȘTEFAN. Dumnealui trecea zilnic pe lângă o clădire folosită ca magazie a unui om de faceri local, care aici înmagazina diverse cereale sau materiale. Mai întâi i-a propus primarului comunei Bunești să fie eliberată clădirea pentru a o repara, tencui și zugrăvi. A durat destul timp până să se ia
ÎNCEPUTURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369374_a_370703]
-
Doamne ferește! Cine aude ne poate face rău și nouă și băiatului dumitale și n-o să ne fie bine, omul lui Dumnezeu. Nea Petrică, fără sânge în obraz și speriat de cuvintele femeii, o trase de cot spre un hol dinspre magazia de piese de schimb, pe unde numai vântul mai trecea pe sub uși, își aprinse cu greu o țigară care-i cădea printre degetele ce-i tremurau și o îndemnă pe femeie să vorbească: - Da spune odată, femeie, că fac explozie
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]
-
firește, ea, de la-nceput Fără nici o jenă a făcut ce-a vrut. Seară, când o cauți, pleacă la cucoane, Ziua se ocupă numai cu române, Iar bucătăreasa (c-au schimbat femeia) Are tot pe mâna, pana cand și cheia De la magazie și de la dulap, Care va să zică și-a făcut de cap. Alții spun că Zoe, la madam Lipan, A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian, Flutur de saloane, mare pușlama. Că-ntre ei desigur există ceva, Fi'ndcă ea-ntr-o clipă de sinceritate
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
strada Bois saint Jean (Pădurea Sfântul Ioan). La un moment dat am ajuns la o proprietate unde își impunea măreția o clădire simplă, dar gigantă ca mărime, cu un acoperiș în două planuri. Părea la prima vedere să fie o magazie, sau un fânar de pe timpuri. În fața sa exista un peron pietruit și o curte spre care ducea un trotuar și el pietruit. Curtea era a unei clădiri pe ai cărui pereți tronau tot felul de steme și blazoane heraldice, confecționate
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370759_a_372088]
-
asemenea ierni nu odată în viața lor. După neliniști de o zi, cel mult două, totul reintră în făgașul obișnuit. Oamenii au înțeles că a venit vremea să se îmbrace mai gros, ca de omăt mare. Și-au scos din magazie săniile ca pentru vreme de zăpadă. Își îndesară mai tare cușmele de miel pe cap, își puseseră pe spinare câte un cojoc de oaie, gros și călduros. Nu după mult timp, luându-se cu munca, vor năduși, își vor da
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
și îmbăta prin iunie - iulie cu mirosul lor puternic. Din grădinărit își constituise o adevărată religie. Cunoștea la fel de bine ca și matematica, care plantă se cultivă primăvara sau în celelalte anotimpuri și dădea o mare importanță recomandărilor specialiștilor în horticultură. Magazia bine aerisită și întreținută ordonat și-o amenajase ca pe o seră unde în jardiniere semăna semințele de flori anuale, ca mai târziu când se încălzea afară și dispărea orice pericol de îngheț sau de brumă, să le răsădească în
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
răsădea majoritatea plantelor tinere, le agăța în chioșcul său de refugiu din mijlocul grădinii. Aici lăsa să crească de obicei plantele curgătoare, mușcatele sau tufănelele pitice. Vara trecută scosese toți bulbii de lalele, narcise și zambile și le depozitase în magazie la loc ferit de curenți de aer, să se usuce în timp, iar astă toamnă i-a replantat pe alte poziții. Prin acest procedeu revigora plantele și le putea feri de dăunători, mai ales de melci. Așa a reușit să
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
eu pe inventar și îmi asum toată responsabilitatea...Decanul s-a uitat câș, dar pe moment nu s-a s-a putut opune, deoarece îndrumătorul fiind conferențiar la catedra de componistică și armonii avea acest drept.Am mers împreună la magazie, de unde a trecut în inventarul lui vioara pe care am ales-o din mai multe încercări din cele trei, considerate mai performante. I-am mulțumit cât am putut mai călduros, după care ne-am despărțit deorece în ziua următoare aveam
JURNALUL UNUI VIOLONIST de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353186_a_354515]
-
din trusa sa de cojocărie și, după ce l-a înroșit la lumânare, l-a legat cu ața de pe mosorul său de cusut căciuli și bunde. Apoi, a topit plumbul de la un glonț rămas de pe timpul războiului, mai ales că în magaziile din curte fusese încartiruit un pluton de soldați din armata sovietică, când au intrat în Dobrogea, iar gloanțe se găseau peste tot prin grădină, când se săpa pământul. În loc de nicovală, tata folosea, când își ascuțea coasa, o ghiulea de tun
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
direcții greșite. Noi sperăm dar fără să ne punem mari speranțe... • Formidabil ce seamănă cu Cutare. Ajunge doar să închizi ochii. • De atâta vreme căutăm răspuns la întrebări, că am uitat întrebările. • Nu luați totul la inimă, inima nu-i magazie. • Cine tace, consimte. “Nu cultura face pe om, ci unii oameni fac pe cultură...". • Credeam că despre prostie știu tot, dar aflu zilnic că nu-i așa. • Nu putem fi la fel de mulțumiți. Asta i-ar nemulțumi pe mulți. • Dacă te
REZERVAT & CERBUL CARPATIN de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352821_a_354150]
-
îndrăzneață. “Bine că a apărut unul nou pe aici! I-am luat la rând, pe toți șoferii de aici! Să încerc și cu ăsta! Poate m-o lua el de nevastă!” visă femeia, clipind din pleoape. Și-l invită în magazia cu vopseluri, unde mergea, de obicei, cu șoferii. Se apropie de Nicky și când își înfășură brațele după gâtul lui, bărbatul nu așteptă mult. Era ca în filmele porno pe care le vizionase cu plăcere, de atâtea ori. “Femeia asta
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
ca în filmele porno pe care le vizionase cu plăcere, de atâtea ori. “Femeia asta vulgară chiar știe meserie”, gândi Nicky pe deplin satisfăcut. Și își petrecu ziua gândindu-se cum va fi în ziua următoare. A doua zi, însă, magazia era plină însă de șoferii veniți după lichid antigel. Ana îi făcu cu ochiul spre toaletă. Și Nicky înțelese imediat. Locul, vulgaritatea femeii , îl înebuniseră cu totul. Părul roșu vopsit al femeii nu-i mai ieșea din minte... îl obseda
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
21 VALOAREA LUI ZERO Afară este o vreme de groază. Urlă vifornița ca lupii flămînzi lîngă staulul oilor. Mancuse se uită pe fereastră, apoi oftează. Nu mai sînt lemne și el trebuie să iasă din casă, ca să le aducă de la magazie. Cîinele l-a simțit și latră. Nu-i destul de cald în casă?! se întreabă el, dar Estera nici nu clipește. S-a cuibărit între perne ca o căprioară. Au trecut trei luni de cînd a murit Caiafa, zice Mancuse; și
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
iubirea lui disperată pentru o femeie care nu a dorit să-i aparțină și pentru care fapt a trebuit să o violeze ca să o aibă ca femeie. Va da de gol acum după atâția ani ce s-a întâmplat în magazia de uruială a C.A.P.-ului din Dobrogea, sau vor lua cu ei în mormânt această taină care le-a marcat întreaga viață? Familia lui Cristian a sosit mai devreme la festivitățile de absolvire, așezându-se pe scaunele din față
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353869_a_355198]
-
ales spațiul de așteptare și de relaxare al turiștilor, când vin sau pleacă din hotel, sau când ies de la restaurant și vor să mai poarte o discuție amicală cu cineva înainte de a se despărți. Partea sedentară, spălătorie, călcătorie, vestiarele personalului, magaziile cu materiale de curățenie și lengerie, la subsol. Ideile Adrianei îi fură pe plac patronului și urcară la etaj pentru a vedea camerele single, duble și apartamentele. Fiecare nivel avea câte patru camere single, un apartament și câte șaisprezece camere
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353972_a_355301]
-
Și așa nu am ce face acasă toată ziua. Mă plictisesc. Am săpat legumele, am legat corzile de viță ce atârnau din cauza greutății ciorchinilor. Mai este puțin și vor începe să se coacă. Apropo, am gustat vinul din damigeana din magazie. Mi-a plăcut. - Tata se pricepea la obținerea unui vin curat dacă strugurii erau bine copți. - Am gătit ceva pentru cină, ce am găsit și eu pe la magazinul vostru sătesc. Să nu te aștepți la ceva special. - Nu-i nimic
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
-Lovește norul! spuse Arc Silan. -Credeți că e o măsură nimerită domnule Locotenent? veni răspunsul lui Lup. -Sus pe afet. Cocor unu, doi și trei! -Domnule! spuse Lup întorcându-și privirea către el, nu avem o astfel de rachetă în magazie... -Vei vedea că este prietene Lup, spuse locotenentul. Execută comanda și vei vedea că există așa ceva! mai spuse el. -Lup pricepu despre ce era vorba. Cocor unu, doi, și trei, erau arme artizanale. -Cocor doi și cocor trei, în ce
FORTĂREAȚA VI- DANSUL COCORULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352713_a_354042]
-
ieșit dărâmat din birou și m-am încuiat în camera de dormit. L-am auzit pe Helmut deschizând ușa și strigând: - Hei, voi doi de acolo! Veniți încoace! Avem ceva treabă! Doi soldați au venit în fugă. - Duceți-vă la magazie, aduceți două haine vărgate și întoarceți-vă! Repede! În cinci minute, nu mai mult! Soldații au plecat în fugă și s-au întors mai repede decât aș fi crezut. - Dezbrăcați-i pe ăștia doi și îmbrăcați-i cu haine vărgate
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]