1,836 matches
-
felicitat-o pentru curajul și răbdarea de care dăduse dovadă, stând cocoțată acolo patru ore în șir. Așa ne-am împrietenit. La Litere nu era cine știe ce în seara aceea, așa că am plecat relativ devreme la Catinca acasă. Locuia într-o mansardă de vreo zece metri pătrați, într-un bloc cu bulină roșie de pe Calea Victoriei, mobilată simplu cu un pat, o masă și un dulap. Exista o toaletă comună pe hol. Dedesubt mișuna orașul, însă acolo, la etajul unsprezece, era liniște și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu un pat, o masă și un dulap. Exista o toaletă comună pe hol. Dedesubt mișuna orașul, însă acolo, la etajul unsprezece, era liniște și se putea lucra. — E grozav locul ăsta, am exclamat privind Bucureștiul de sus, de la geamul mansardei, în timp ce ea pregătea ceaiul. Am avut un noroc chior, pentru că e și foarte ieftin. Este exact ce-mi trebuie pentru lucru, spuse ea. — La ceva în genul ăsta visam eu pe vremuri. Ne-am aprins țigări. — Și acum ? Nu cumva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
eu sunt deja devorat de multă vreme de imixtiunea altora în ființa mea intimă. De multă vreme însă nu mai țin cont de întrebările bizare pe care mi le pune gardianul. De exemplu aceasta : „mereu văd o ferestruică deschisă la mansardă. o fi fereastra de la baie ? Intenționat o lăsați deschisă ?”. Ce să înțelegi din aceste fraze ? Că gardienii de imobil de origine portugheză sunt contorsionați pe dinăuntru ? nu-i răspund ca să nu-i deschid ferestre spre viața mea. atîta vreme cît
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
trezește furios. Pornește în căutarea lor. X începe să cerceteze rînd pe rînd apartamentele din imobilul său. Coboară apoi la subsol, deschide ușile de la boxe. Verifică apoi parcarea subterană. Forțează ușa de la centrala blocului. Urcă la ultimul etaj și controlează mansardele. Urcă pe acoperiș. nicăieri, nimeni. Iese în stradă. Ia, la rînd, imobilele de pe partea numerelor fără soț. Continuă cu imobilele de peste drum. nicăieri, nimeni. — Ieșiți, dracului, odată ! L-a auzit cineva strigînd ? Dar chiar o fi strigat ? — Chiar am strigat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se refuzase sejurul, devenit totuși ușor maniacal, nici măcar în anii cînd vila trecuse prin cîteva operațiuni de renovare. Bernard era de-al casei în această mică pensiune cu numai opt camere. evident, Bernard își rezerva întotdeauna aceeași cameră, situată la mansardă, cu vedere spre mare. nu era nici cea mai frumoasă dintre camere și nici cea mai luminoasă. în schimb raportul dintre masa de lucru și fereastră era ideal. Unica fereastră a camerei se decupa în perete cu o mare generozitate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mister, consolidat în cele patru decenii de cînd era vizitată sistematic de Bernard : nu îmbătrînea și nici nu se schimba. în timp ce alte hoteluri, vile și case din cartier sufereau mici transformări, Vila Warnotte, cu cele două etaje ale ei plus mansarda, cu minuscula oază de verdeață din jur, rămînea nemișcată în timp. Bernard era convins că acel perimetru, situat imediat în spatele primului șir de vile istorice construite cu fața spre mare, beneficia de multiple energii favorabile. mai puțin expuse vînturilor și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mulțimii, acele case din rîndurile doi și trei aveau mai puține riduri și respirau o mai mare încredere în sine. De 41 de ani, de cînd venea cu regularitate la trouville pe malul oceanului, Bernard încerca să scrie. Camera de la mansardă cu vedere spre mare era de altfel singurul loc din lume în care Bernard îndrăznea să insereze o pagină albă într-o veche mașină de scris mecanică de tip Corona. Ușor de transportat, compactă, robustă, Corona îl însoțea cu fidelitate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de recepție care găzduise restaurantul. La primul etaj : biroul președintelui precedat de cel al secretarei, sala oglinzilor unde se țineau întrunirile festive și încăperile care găzduiseră extraordinara revistă Secolul 20 și în anii din urmă editura Cartea românească. Iar la mansardă funcționaseră tot felul de birouri, unde un stol de secretare băteau texte la mașini de scris dintre cele mai zgomotoase și mai ciudate, una dintre ele fiind dotată cu caractere extrem de mari, era mașina rezervată unor documente ultraoficiale și ultraimpunătoare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Victor și apoi cadetul. îi știa toate tabieturile domnișoarei matilde, aeriană, dar perfidă, mereu îndrăgostită de oameni misterioși, doar aparent imprevizibilă, dar de fapt constantă în căutarea unor forme rafinate de extaz. îl mai auzea și pe domnul Guță, de la mansardă, bătînd la o veche mașină de scris Corona, cu geamul veșnic deschis prin care uneori îi intrau porumbei în încăpere... Da, domnul Busbib își dezvoltase cu timpul capacitatea de memorizare și probabil datorită acestui fapt acum era capabil să enumere
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lui terenul "foarte ieftin". În felul acesta, ar fi avut jos venit de la prăvălii, împreună cu Otilia, și ar fi avut și un apartament de locuit, pe care, cum era deocamdată singur, ar fi putut să și-l închirieze, păstrîndu-și o mansardă. Pentru un doctor, o astfel de afacere era strălucită. Felix iubea și respecta pe Otilia peste orice măsură posibilă, dar combinațiile lui moș Costache îl aruncau într-o silă care umbrea sentimentele lui. Exagerând, în sensul prudenței, i se păru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tot au făcut o groază de lucruri aventuroase în viață, au și ele de-acuma copii. Aș vrea să fiu Nora ta! repetase. Încerca să-l amuze. - Ție-ți plac torturile cu cel puțin două etaje de ciocolată și-o mansardă de frișcă? Ai confunda vreodată o eclipsă de soare cu o eclipsă de lună? Ai citit cumva niște poeți mai drăgălași decât Daniel Bănulescu, Dylan Thomas sau Cristi Popescu? și o groază de alte prostii. 150 DANIEL BĂNULESCU Se ciuci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui Ulpiu, nu mai consimte a se lăsa păcălită, făcînd-o acum cu numai 50. În mai puțin de jumătate de an, se ridică deci la ceruri, fără surle și trâmbițe, aproape o treime din Ulpiu. Odăița îi devine o neconvențională mansardă de conservatorist, măruntaiele îi șuieră, încheieturile îi scârțâie, omul nostru exersează din răsputeri și se acomodează cu moartea. Într-o după-amiază, din jurul datei de 30, secondată de alți vreo cinci propietari, Anghel Maria suspendă concertul, azvârle o parte din instrumente
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
foc unui întreg manual, doar pentru că va întîlni acolo o poezie semnată de mine. În clasa a opta va termina clasa a opta. În clasa a douăsprezecea, clasa a douăsprezecea. La douăzeci și unu de ani va face dragoste, probabil într-o mansardă închiriată de mine, cu prima lui fată. Peste șase luni se va căsători cu ea. La douăzeci și patru de ani i se va dărui primul său fiu și Diavolul va sosi, cu picioarele lui, să tulbure apa. Nu e prea distractiv
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să botezi un spirit, aici, în buricul Bucureștilor, unde toată lumea batjocoritoare, după ce-ți spinteca gâtul, te mai lua și balon, altfel decât Spiridon. Un spirit numit Spiridon. Îi plăcuse. Avea mână bună de naș. Chefuiseră ce chelfuiseră, într-o mansardă a Palatului Primăverii, îngăduindu-le musafirilor, cum erau ei atât de pătimași, pe aici, în Balcani, să-i sărute piciorul ori să-l pupe în fund, până când, e drept, se cam întinseseră. Dar și alălalt, hodorogul, Șeful Statului, Ceaușescu, mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
politic. Cum era când, de alături, se auzeau ba palme, ba citate din clasicii marxism-leninismului. Și cum se învifora vocea, când hârâită, de boșorog, când aprigă, de bărbat tânăr, a lui Ceaușescu. - Unde te-ai pitit, până acum, îngropăciune?!... Din mansarda dumitale vine hărmălaia asta?!... Ce mai faci tu, duhușor? Pe unde mai hălăduiești tu?... Iar ai ajutat să traverseze strada bunicuțele? Care mai e viața ta? - Ceac-pac... încercă să împingă discuția, într-un domeniu evaziv, Spiridon, proaspătul anti-botezat. 203 CEI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cunoaștere? Răspunsul ar fi ușor de am ști în ce fel vremelnicia poate fi trăită ca veșnicie, în ce fel sânt alcătuiți îngerii sau până unde se întinde peisajul lăuntric al prostiei. În Dumnezeu ești mai singur decât într-o mansardă pariziană. Dacă ai putea gândi atunci când ți se aprind gîndurile! Dar ce idee ar mai lua contur când din creier se împrăștie fum și din inimă scîntei? Dorești dorul de moarte și nu moartea, fiindcă n-ai ajuns la capătul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
strada acea strâmtă și întunecoasă... numai într-un singur [colț] îi taie umbra o dungă lunară... dar în acel loc pare c-a nins... Vino cu mine... vino la mine acasă... Voi da-ntr-o parte perdeua albastră din fereasta mansardei mele și vom privi toată noaptea la lună... Ah! te iubesc, țipă el apăsat... te iubesc... o văd prea bine că te iubesc! El se lipi ca un șarpe de ea și o strânse cu putere, astfel încît se-ncleștase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
alții e pentru că într-adevăr sunt lipsiți. Cei dendîi auresc până și prundul stradelor cu banii lor, până ce, rămași fără, beau păharul mizeriei până la drojdii, cei din urmă îl beau mereu, fără întrerupere. Intre cei patru păreți gălbui a unei mansarde scunde și lungărețe, osândite de-a sta în veci nemăturată, locuiam cinci inși în dezordinea cea mai deplină și mai pacifică. Lângă unica fereastră stătea o masă numai cu două picioare, căci cu partea opusă să răzima de părete. Vro
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în haina lor argintie o lumină dalbă ca visul de vară, iar bătrânul cioclu arunca încet, nepăsător, melancolic bulgării ce sunau pe scândurile uscate ale sicriului. Un vis de moarte, de mormânt, iată tot. Când mă întorsei și intrai în mansarda mea, Ioan sta lungit drept pe patul meu, părul său era răslățit ca noaptea pe perina albă și mînile unite asupra capului, fața neclintită și ochii închiși. Pe o masă alături cu patul sta o claie de cărți prăfuite, deasupra
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
limita supraviețuirii, risipeau o parte destul de mare din recoltă cu ocazia diferitelor sărbători, pentru a-și preciza statutul în raport cu triburile vecine<footnote Costinel Dobre, op. cit., p. 50. footnote>. Totuși, chiar dacă excepțiile - de genul artistului care rabdă de foame într-o mansardă - nu sunt prea izolate, încât pun sub semnul întrebării universalitatea aplicabilității teoriei, ierarhia nevoilor elaborată de Maslow este utilizată pe scară largă pentru explicarea motivației care stă la baza comportamentului consumatorului. În concluzie, „spre vârful piramidei urcăm către uman și
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
limita supraviețuirii, risipeau o parte destul de mare din recoltă cu ocazia diferitelor sărbători, pentru a-și preciza statutul în raport cu triburile vecine<footnote Costinel Dobre, op. cit., p. 50. footnote>. Totuși, chiar dacă excepțiile - de genul artistului care rabdă de foame într-o mansardă - nu sunt prea izolate, încât pun sub semnul întrebării universalitatea aplicabilității teoriei, ierarhia nevoilor elaborată de Maslow este utilizată pe scară largă pentru explicarea motivației care stă la baza comportamentului consumatorului. În concluzie, „spre vârful piramidei urcăm către uman și
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
În fulgerele sunînd ca lingurițe de-argint, În cămara cu-arome de suvenir, de gutuie, Surîs ca o mănușă, uitat În pian, În fluier, Din ringlodă spre-albastru mai profund suind, PÎnă-n monedele dansului, pînă-n hohotul pîinii PÎnă-n părul conducînd În mansarda din flaut, PÎnă-n omida odihnită pe crepusculul mîinii, PÎnă-n versul acesta În care te cînt și te laud. Nici un vers nu este Însă un punct terminus al itinerariului imnic: poezia rămîne deschisă. Un asemenea discurs „infinit” ce-și caută pretextele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
case vechi, dinainte de război, cu un cat și acoperiș țuguiat, învelit cu țiglă. Pe vremea aceea, oamenii care își ridicau case erau înstăriți, locuințele aveau camere mari și înalte, cât să încapă candelabre bogate, și odăi pentru servitori, fie la mansardă, fie la demisol. El însuși locuia într-o asemenea odaie, primită de la primărie de unul dintre lunaticii săi predecesori și pe care o moștenise aproape din nebăgare de seamă. Pentru trecători, cei care bântuie noaptea scormonind prin gunoaie sunt oameni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui Conțescu surprinzător de rezonabilă. Ioanide îl asigură că onorarul său nu era de natură să-l preocupe, că și-l va fixa însuși cu cea mai mare modestie, mai ales dacă îl va lăsa să-și facă sus la mansardă o cameră pentru uzul și după gustul său. Ioanide avea să se repeadă într-o zi spre a lua aerul locului, după aceea, lucrările, făcute cu meșteri locali, ar fi fost supravegheate săptămânal de Botticelli. - Care Botticelli!? se miră Conțescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu deliciu pe spate în automobil și consultîndu-și nelipsita agendă. Ca întotdeauna vara, arhitectul era prezent în București din cauza lucrărilor, și acum, după ce izbutise a trimite pe Pica împreună cu Elvira, mânca adesea la Hergot și Erminia, dormind chiar noaptea în mansarda casei lor. Culmea, Conțescu, perfect înviorat, îi da ghes să-i ridice casa de la munte, pentru a se instala în ea din toamnă. Ioanide își făcu planul de a lua pentru câteva zile pe Tudorel la șantierul de pe locul lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]