2,098 matches
-
cu giuvaeruri". Los luat-a Trupul de pe Cruce, Ierusalim plîngînd asupră-i; 335 Și-l duseră-n Mormîntul pe care Los în stîncă Veșniciei L-a fost săpat pentru el însuși: săpatu-l-a pierzînd speranța Vieții Veșnice. Dar cînd Rahab rupsese Mantia lui Lúvah de pe Mielul Domnului, aceasta rostogolitu-s-a-ntr-o parte, dezvăluind tuturor celor din cer Și de pe Pămînt, Templul și Sinagoga lui Satan, si Taină, 340 Însăși Rahab în toată urîciunea-i. Rahab se dezbinắ; Stătu-n Trufia-i naintea lui Los printre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fost-au) de-a dreptul Aruncați din Golgonooza, Spațiul Lunar al lui Enitharmon, și-n el, Satan și camarazii săi. Ei se rostogoliră jos într-o întunecată lume, de Nea acoperită, mortală și posomorita. Ierusalim, fiindu-i de ei milă, mantii de viață și de moarte le țesu, Vremi după vremi. Și cei din Rai289 trimiseră pe Lucifer ca să-i Păzească. 395 Lucifer refuzắ să moară pentru Satan și cu trufie postu-și părăsi. Apoi pe Móloh290 îl trimiseră. Moloh n-avu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tharmas! Urizen nu va mai ține-n frîu mînia". Așa vorbit-a Urizen; își scuturắ omeții de pe umeri și se nalta Parcă pe-o Piramida din ceață-nfiripată, dalbele-i haine răsfirînd 190 Albul că de lină: reînnoit, isi aruncắ bătrîne mantiile-i În vîlvori. Apoi, strălucitor în slavă, de bucurie Tresăltînd, Răsunător se înalță la ceruri gol și în mărire, În Tinerețe radioasa; cînd Iată! aidoma unor ghirlande-n cerul de la Răsărit Cînd primăvară gureșa vine dansînd din Răsărit, Ahania veni
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînt zburdălniciile iubirii și-acestea dulcile-ncîntări ale jocului iubirii: 770 Lacrimi ale strugurelui, nădușeala cea de moarte a Ciorchinelui, ultimul suspin Al celui tînăr blînd ce-ascúltă a' lui Lúvah ispititoare cînturi. Întunecatu-s-a Omul cel Veșnic întristat și-o mantie de iarnă-acoperi Colinele. El spuse, "O Tharmas, înalță-te! și O Urthona!" Atunci nălțatu-s-au Tharmas și Urthona de la ospățul cel de Aur, sătui 775 De Rîs și Bucurie: Urthona, de la căderea-i șchiopătînd, se sprijini de Tharmas, Ciocanu-n mîna-i dreapta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe mielul Domnului de-a' lui Luváh vesminte 361, 20 Apoi întîia oară ea zări slavă lui, si chipul ei de desfrînata se-arătă În toată urîciunea-i sub lumina cea divină, și din vesmintele lui Lúvah Ea își făcu o Mantie. Iar trupurile Vegetale pe care Enitharmon le teșea 362 în ale sale de țesut războaie Acuma se deschiseră în inima și-n pîntece și-n creier 25 Către Beula, si morții cei din Beula prin porțile lor coborît-au Și unii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
proclama dorința de răzbunare: de Silva. Actul IV: Mască O terasă a Palatului lui Don Juan de Aragon (adevăratul nume al lui Ernani). În timpul solemnităților prilejuite de ceremonia căsătoriei, servitorii observa un om cu un aspect amenințător, învelit într o mantie neagră, purtând o mască pe figură și dând târcoale palatului. Elvira și Ernani sunt plini de fericire, dar în timp ce schimba promisiuni de amor, ei aud sunetul unui corn de vânătoare. Ernani, recunoscând semnalul, devine palid și o îndepărtează pe Elvira
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ce vă pot ajuta eu? Toate: Oooo!, om viu, om viu... cu ce te lasă inima ta... vie... Octav: Păi văd că haine aveți... voi nu mîncați... nu beți... Toate: Oooo...! F1: Bîrfe...! Bîrfe, om viu... Cearceafurile astea numai a mantie de fantomă nu mai arată... Putrede, om viu, putrede... Octav: Poate vreți niște blugi... Toate: Daaaa! Om viu, că vine iarna și nu mai putem lucra noaptea... (două dintre "fantome" trec spre laturile cavoului și încep să fure de toate
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
durere de frumos... Nu trebuia să te deranjezi... să bați atîta drum... atîta timp... să-mi aduci jumătatea aia... Nu era nevoie... Vin eu după ea, Ovidiu... (Ovidiu pleacă spre fundul scenei; Octav se ridică, își punem, ca pe o mantie, bucata de pînză albă; se oprește în fața groparului care fumează...; pleacă spre aceeași direcție ca Ovidiu...) Groparul: .. Adevărul e că e greu să trăiești numai pe jumătate... Dar și mai greu e să mori pe jumătate... (se ridică, privește lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
În Plutarh stă scris despre risipa năprasnică de daruri, ospețe, spectacole prin care Își cucerește prietenii, dar și dușmanii, despre felul cum, spre a le intra pe sub piele spartanilor la care se refugiază, nobilul atenian obișnuit cu luxul renunță la mantiile scumpe din stofă de Milet, la parfumuri și podoabe. Se spală În apa rece a râurilor de munte, Își lasă părul să crească, mănâncă „vestita fiertură neagră”, vorbește puțin și aspru. În timp ce În Tracia, spre a le face pe plac
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
capului Îngheață zâmbetul pe buzele zeflemiștilor.” 1 Pentru cine Îl cunoaște Însă În plină maturitate, pe la jumătatea secolului, spectacolul e mai degrabă trist. Barbey se vede silit să-și drapeze sărăcia Într-o excentricitate la limita ridicolului. El poartă o mantie căptușită cu catifea, sub care se ascunde costumul cam jerpelit din tinerețe, mănuși roșii sau albe, dantele, pantaloni albi, tiviți În culori violente și niște plete rebele sub o uriașă pălărie de catifea roșie. Și modestul său apartament, În care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
spiritului poate inaugura o nouă disciplină filosofică. Să râzi? Sau să devii, la rându-ți, serios, precum Herr Teufelsdröckh? Căci veșmintele, „oricât de demne de dispreț le-am crede noi, sunt atât de importante, au o Însemnătate adâncă. Hainele, de la mantia regească În jos, sunt emblematice ș...ț. Pe de altă parte, toate lucrurile Emblematice sunt Haine veritabile, fie ele țesute cu gândul sau cu mâna ș...ț. Ce este Însuși Omul și Întreaga lui Viață terestră dacă nu o Emblemă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
așa cum Îl țin minte contemporanii, Barbey se supune Între primii acestei aspre legi. Cel puțin așa și-l amintește Léon Daudet În scena din restaurant, când, deja În vârstă, „ca un bătrân luptător știrb”, vorbind peltic, Îmbrăcat Într-o imensă mantie neagră, cu o pălărie Înaltă, al cărei fund e căptușit cu saten stacojiu, comandă plin de hotărâre două sticle de șampanie și dă pe gât, cu siguranța unui bărbat tânăr, pahar după pahar, În timp ce perorează cu voce ridicată și gesturi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fără să insiste, ea are o forță de penetrare cu totul alta decât epigrama cea mai strălucitoare. Atunci când există, ea este cel mai mare porte-respect cu putință Împotriva vanității celorlalți, atât de des ostilă, după cum e și cea mai elegantă mantie care Îți poate ascunde infirmitățile lăuntrice. Pentru cei care o au, la ce-ar mai fi nevoie de altceva? Nu a făcut ea oare mai mult pentru reputația spiritului prințului de Talleyrand decât acest spirit Însuși? Fiică a Ușurătății și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Însoțitoarea Doamnei, părul lung, girueta din vârful turlei, tocurile roșii, mitra, porumbarul din curtea castelului, pernița pentru Îngenuncheat la biserică și tămâia pentru mirosit, numele precedat de particulă, panglicile, diademele, falsele alunițe, rujul, coroanele, Încălțările cu vârful Întors, toca oficialilor, mantia lungă, romburile alb-albastre de pe blazon, purpura veșmintelor, pintenii etc., toate au devenit, rând pe rând, Însemnele materiale ale porției de repaus de care cineva putea să se bucure, ale cantității de fantezie pe care avea dreptul să și-o satisfacă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o vopsea violetă, părul și-l poleise, presărându-l cu o pulbere de aur, iar ochilor le trăsese jur-Împrejur largi cearcăne negre-vinete ce-i dădeau o Înfățișare de cântăreață sau de dănțuitoare”1. Înveșmântat fără cusur, În frac albastru sub mantia de seară, cu „orchideea la cheutoare”, Aubrey de Vere, prin superbia lui vestimentară, descinde ca dandy din stirpea lui Baudelaire și nu, așa cum sugerează naratorul, din aceea a lui Brummell (care pretindea o asemenea simplicitate vestimentară, Încât dandy-ul să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ruse, dar au fost opriți de cneazul Aleksandr Nevski (1240). De mare însemnătate sunt cuceririle Ordinului teutonic în Prusia. Încercările cnejilor poloni, de la începutul secolului al XIII-lea, de a-i supune și converti pe prușii păgâni, fie și sub mantia cruciatei, au eșuat. În urma eșecului, ducele Conrad de Mazovia a apelat la Ordinul teutonic, căruia i-a oferit în Prusia, în 1225, o compensație teritorială pentru ținuturile pierdute în Transilvania, în același an. Înaintarea în Prusia a început, în 1230-1231
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
treilea din Femeile savante. Pe atunci nu citisem nimic din toate acestea. O ușoară schimbare a timbrului vocii Charlottei ne-a permis să ghicim importanța acestor nume pentru locuitorii Atlantidei. S-a ridicat cortina. Toată trupa era pe scenă, în mantii de ceremonie. Decanul ei de vârstă a înaintat, s-a înclinat și a vorbit despre o țară pe care n-am recunoscut-o imediat: Ils est un beau pays aussi vaste qu’un monde Où l’horizon lointain semble ne
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în întunerecul vieței sale, care să nu-și creeze origini mari, să nu aspire la mărirea voastră. Ați trezit demonul lumei - el voia l-ați învățat ce să voiască: Universul. [ÎMPĂRATUL] Ce pot să fac? Pământul se gândește, Își [mișcă] mantia sa de popoare. Eu stau pe loc - de cad, ce-mi pasă Au mai căzut și alții, voi cădea și eu. Nu dau nimic pe numele ce mi-l va da istoria; nimic pe glasul posterității, tot atât de nedrept, tot atât de dictat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și cădere, de viață și de moarte. Ești un om comun, împărate. [ÎMPĂRATUL] Fie. [CELSUS] A fost odată un om pe-acest pământ... Acela a spus: cine-ți va [da] o palmă, întinde-i [celălalt] obraz, cine-ți va lua mantia, dă-i și cămașa. Și acesta a fost, trebuie să fi fost ca toți. Dar a fost sătul, sătul de privirea acestei vieți omenești, etern aceeași, etern nefericită. E un păcat această viață, și el a vrut să-l stingă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
inima sa proprie Acele lungi vibrări sfâșietoare, Acele doruri făr' de margini Ce sub o minte bat, cari oglindă În sine lumea într-un fel ciudat, Istoria în toată măreția Și în tot fatalismul său? Lumea îmi vede purpura și mantia * Ea vede scena veselă, ușoară, Ea aude glasuri ale lui ***, Dar când sânt singur cu-al meu suflet numai... E fericit pământul, nu-nsă eu, Nu știe că sufletu-mi este o legendă, Legenda gloriei astei veche Rome Ce s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toate? Legenda zice: când Buga va suna de [sine] însuși, când sf[înta] mănăstire Putna se va lumina din morminte. 2254 Ca un rege stă Ciceul cu-a lui frunte ruinată, Atingând norii-n ruină, norii rupți și risipiți, Pe când mantia -i lăsată mai în jos de verzii umeri Se întinde și atinge cu-a ei poale râul Prut, O regală avangardă a-mpăraților Carpați. {EminescuOpVIII 199} ALEXANDRU LĂPUȘNEANU 2282 [PROLOG] Versiunea A [BOIERI DE LA CURTE] - Vere, ce mai e cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
m-am uitat în mormânturi și am văzut oase goale și am zis: "Oare cine este împăratul SAU ostașul sau bogatul sau direptul sau păcătosul? Ci odihnește-l, Doamne, cu direpții pe robul tău. [SCENA] II LĂPUȘNEANU (intră învălit în mantie de purpură) (pentru sine) De se-ntîmplă ceva-n țară și cumplit și făr' de lege Cine poate fi de vină? Lăpușneanu, se-nțelege... Bună vreme, boieri! [BOIERII] Bună să fie inima M[ăriei] Tale. [LĂPUȘNEANU] Ce bocete de muiere și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zarea depărtată/ și în pohod de Nistru... Acolo corbii vie / și cânii să mănânce și inima dintr-însul. / Aduceți-l//încoace și îndărăt prohodul. S-aduce un sicriu înlăuntru. Lăpușneanu face semn să-l puie alături CU tronul; își ia mantia de purpură și-l aruncă peste cadavru. ) Am aruncat puterea-mi deasupra lui și nime Să nu-ndrăznească-a pune un deget pe-acest om... E al călăului. Omu-acesta e al răzbunării mele. BARBU Lăpușneanu-i tot el. Aruncă peste spânzurătoare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de purpură și-l aruncă peste cadavru. ) Am aruncat puterea-mi deasupra lui și nime Să nu-ndrăznească-a pune un deget pe-acest om... E al călăului. Omu-acesta e al răzbunării mele. BARBU Lăpușneanu-i tot el. Aruncă peste spânzurătoare mantia lui domnească [LĂPUȘNEANU] Voi boieri, mergeți de-aicea și lăsați să rămân singur. (își ridică mantia de pe mort) O, tu ramură uscată dintr-un neam străvechi și drept, Te cunosc... Acesta fuse ce luptase piept la piept, Ce n-au
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu-ndrăznească-a pune un deget pe-acest om... E al călăului. Omu-acesta e al răzbunării mele. BARBU Lăpușneanu-i tot el. Aruncă peste spânzurătoare mantia lui domnească [LĂPUȘNEANU] Voi boieri, mergeți de-aicea și lăsați să rămân singur. (își ridică mantia de pe mort) O, tu ramură uscată dintr-un neam străvechi și drept, Te cunosc... Acesta fuse ce luptase piept la piept, Ce n-au cunoscut minciună, măgulire ori vânzare, Cel din urmă ce ținuse la [a] țării veche datini. Ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]