16,589 matches
-
Au fost prezenți nepoata scriitorului și biograful lui, Jacques Derouard. Bunul cel mai prețios Într-un scurt interviu acordat hebdomadarului francez „Le Point” din 22 mai, cunoscutul autor islandez de romane polițiste, Arnaldur Indridason, își explică interesul pentru un vechi manuscris islandez, căruia i-a consacrat romanul „Cartea regelui”: „Am vrut să reamintesc cititorilor mei care este bunul nostru cel mai prețios, subliniind că el nu este evaluat în bani, ci în cărți. E vorba de cultura noastră literară. În ceea ce
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2513_a_3838]
-
reamintesc cititorilor mei care este bunul nostru cel mai prețios, subliniind că el nu este evaluat în bani, ci în cărți. E vorba de cultura noastră literară. În ceea ce povestesc în roman, această cultură se cristalizează în cel mai valoros manuscris pe care îl avem, „Cartea regelui”, care conține poemele „Edda”. E un manuscris pe pergament unsuros și fără interes ca atare, dar care conține un tezaur cultural de o incomparabilă valoare, întreaga moștenire a vechii tradiții narative nordice și germanice
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2513_a_3838]
-
nu este evaluat în bani, ci în cărți. E vorba de cultura noastră literară. În ceea ce povestesc în roman, această cultură se cristalizează în cel mai valoros manuscris pe care îl avem, „Cartea regelui”, care conține poemele „Edda”. E un manuscris pe pergament unsuros și fără interes ca atare, dar care conține un tezaur cultural de o incomparabilă valoare, întreaga moștenire a vechii tradiții narative nordice și germanice. Adevărat monument al literaturii lumii. Am vrut totodată să le reamintesc cititorilor mei
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2513_a_3838]
-
acum plecat în lumea drepților, descrie în principal urmează. Pentru creștini acest proces se numește calea întemnițarea politică desfășurată pe o durată de aproape mântuirii. Comunismul a fost una din cele mai bestiale 24 de ani între 1941 și 1964. Manuscrisul cărții, pregătit în forme de negare a divinității și de reducere a omului la ascuns în anii de dupa detenție, a fost trimis în străinătate viermuire perpetua. De altfel, unul din cei care au emis și apoi readus în țară după
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
nu literar numaidecât, cel puțin contextual, această scriitoare se dovedește, în optica lui Vlaicu Bârna, un util punct de plecare pentru o investigație critică (p. 191). Din pricina numelui, care, pretindeau politrucii epocii, ar fi putut afecta relațiile cu Uniunea Sovietică, manuscrisele ei au fost amânate ad nauseam în planurile editoriale. O absurditate printre altele. Astăzi, când prejudiciul ar putea fi îndreptat, Ana Carenina lipsește din DGLR-ul editat de Academie. Ca și din debutul doctoral al Biancăi Burța- Cernat. Al doilea
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
numai că au fost puse la contribuție toate publicațiile epocii, greu de găsit (una singură n-a mai fost regăsită și textul lui Călinescu trebuie considerat pierdut), și s-au identificat toate republicările ulterioare, nu numai că au fost compulsate manuscrisele din arhiva Călinescu de la Biblioteca Academiei și din alte arhive, multe punând probleme de descifrare și de interpretare, dar textele au fost adnotate, variantele menționate, identificate textele citate și nenumite, iar totul încununat cu un indice general de nume care
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
și să stârnească comentarii foarte diverse, propune la încheierea ultimului volum N.Mecu, coordonatorul întregii operațiuni, declanșată și dusă la bun sfârșit cu sprijinul fostului președinte al Academiei E.Simion. În „postfața” d-sale, intitulată Cei doi Călinescu în lumina manuscriselor, N.Mecu pleacă de la observarea unei situații incontestabile: „întâlnirea dintre cele două ideologii produce, în comentariile de după 1947, un hibrid în care intuițiile, ideile și formulele cele mai pertinente și mai sclipitoare (provenind de la ‘vechiul’ critic) se așează în imediata
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
profesorului Nație unele manuale de bază traduse fără acordat în SUA unor români după Mendelson, am putut continua și scrupule de ruși. Scrisul în sine era cel de al II-lea Război Mondial. iniția acolo, cu colaboratori de alt calvar. Manuscrisul (ad literam) Puțin după aceea am mai obținut nădejde, lucrări de cercetare devenea o operă de colaj, încă două brevete americane. Ca interesante și chiar teza mea de paragrafele fiind mutate cu foarfeca urmare, peste noapte am devenit doctorat. Pentru
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
a doua prefață care însoțește acest Non credo, oro). În cele din urmă acum, la mijlocul lui 2014, aventura inedită se încheie, odată cu publicarea, în traducere, la Editura Polirom. Fără îndoială, volumul constituie ceea ce se cheamă un eveniment. Despre existența acestui manuscris nu s-a știut nimic. Ceea ce, vrând-nevrând, a privat exegeza nu neapărat de un relevant aport documentar, dar, aș spune, de un serios suport interpretativ. Nu știu dacă, ajuns pe alte mâini, tomul ar fi „vorbit” cu mai multă claritate
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
un caiet mai degrabă de notații igienice, care păstrează un exercițiu viu al memoriei istorice. De altfel, chiar în jurnalul de față ea spune că scrie „niște agende mai detaliate păstrând urma întâlnirilor, a numelor celor văzuți, a cărților și manuscriselor primite; un fel de manual de rememorări. Deci, recitindu-le, decepția e inevitabilă”. O concluzie întristătoare. Iar impresia e că Monica Lovinescu scrie cu o viteză inferioară, fapt mai mult decât evident în secvențele din 2002, cu toate că stilul sau forța
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
serie de așa-zicînd marginalii ale moștenirii acestuia. Ne referim la secțiunile intitulate Restituiri, Addenda, Corespondențe, bizuite pe texte din arhiva încredințată lui Dan Damaschin de către I. Negoițescu, în septembrie 1980, pe dosarul consacrat Cercului de către profesorul Henri Jacquier, pe un manuscris oferit de Ștefăniță Regman, fiul criticului Cornel Regman, ca și pe scrisorile primite de autor din partea lui Ștefan Aug. Doinaș, Cornel Regman, I. Negoițescu. Vom poposi acum asupra unor inedite ale lui I. Negoițescu. Cîteva Fragmente dintr-un jurnal de
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
tradus, după cîte a aflat Bârna, destule piese românești, traduceri care, firește, „nu i-au fost plătite niciodată”4 (dar poate Stancu a compensat cu postul de regizoare). Era scriitoare harnică, mai adaugă Bârna, căci a lăsat „cîteva zeci de manuscrise de poezie și proză, bătute la mașină și legate frumos,”5 rămase însă, pînă acum, tot cum le-a lăsat poeta. Dar și scriitoare fără noroc. Fără mai multe noroace, de fapt. Mai întîi n-a avut noroc de nume
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
munți de hârtii... Revizuiește textele definitive și se gândește la materialul rămas neordonat, după care se întreabă: „Ce mă fac dacă nu voi avea timp din cauza bolii mele de inimă și a lipsei de liniște acustică? Să-l distrug (v. manuscrisul unui roman, n. n.), în ziua când voi avea dovada de netăgăduit că nu voi mai putea lucra?” Dar ce să distrugă, cînd cărțile sînt viața lui, cînd viața lui este transferată în fiecare pagină de carte, pe etape? Plutește într-
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
a adăugat și buchetul de studii - vezi Tradiție și literatura, precum și cele cincizeci de prefețe ale antologiilor publicate în Pagini alese. Ion Pillat însuși elaborase mai multe proiecte de sumare pentru o ediție completă a operelor sale. În cabinetul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române, unde se află o mare parte a corespondentei familiei Brătianu, căreia i-a aparținut Ion Pillat, editoarea a avut revelația de natură a o îndruma în alcătuirea volumului de scrisori: "Citindu-le, mă simțeam contaminată de energia
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
poate elimina nimic, se știe, dar toate valorile ne-convenabile au fost eliminate din viața publică, din circuitul real al informației. De aceea bătălia cu trecutul s-a dat prin eliminare, prin "ștergerea numelor" și prin distrugerea fizică a cărților, manuscriselor, prin scoaterea din circuitul public al informațiilor bibliografice, iar bătălia pentru viitor s-a dat prin impunerea prin măsuri administrative a unor nume și a unor producții. Dacă opera lui Sadoveanu a fost una dintre "țintele" curățirii sufletului în concepția
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
Cu părul alb că spumă laptelui, cu obrajii emaciați de reflexele luminii de sub abajurul ce nu lipsea niciodată de pe birou, alături de coupe-papier-ul din fildeș pentru desfoitul cărților, cu priviri ușor melancolice și parcă ostenite de atîta veghe peste lecturi și manuscrise, el patrona astfel de la masa aceea de lucru, acoperită cu o scoarță în motive populare românești, toata literatura ce se întindea dincolo de zidurile casei sale. Așezat totdeauna în scaunul larg și comod din spatele biroului, primea cu multă amabilitate și asculta
Biroul si biblioteca maestrului by Pericle Martinescu () [Corola-journal/Journalistic/18197_a_19522]
-
din 1885 și 1888). Petru Creția, unul din ultimii editori, privește înapoi spre Maiorescu, cel dintîi editor, si așterne pe hîrtie un secol și mai bine de istorie a editării sau de bătălie cu cele 15.270 de pagini ale manuscriselor (dar numai 8661 scrise, restul, albe), depuse de Maiorescu la Bibliotecă Academiei în 1902 sub forma a 42 de volume, daca ne luăm după numerele date de Bianu și Tuducescu, în realitate 44, căci două cote au fost acordate cîte
Cultul lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18191_a_19516]
-
iluminatoare, nu putea veni, în Europa, decât dinspre țările estice, foste comuniste. Noi suntem secătuiți și maniheiști, spuneau ei, cu referire la bătrâna Europă occidentală. Noutatea nu poate veni decât din Est. Așa credeam și eu. Dar, numărând, de pildă, manuscrisele de sertar publicate, după decembrie 1989, în România, acestea încap pe degetele de la ambele mâini, doar două fiind cu adevărat capodopere: "Jurnalul fericirii" de N. Steinhardt și "Adio, Europa!" de I.D. Sîrbu (deși au mai existat și altele care au
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
român. Și, fiindcă în memorabila dumneavoastră cuvîntare pronunțată la plenara Comitetului Central din 3-5 noiembrie 1971 l-ați citat pe marele scriitor umanist Anatole France, dați-ne voie să asociem urărilor noastre fierbinți un mic dar simbolic: o pagină de manuscris semnată de Anatole France. Ne folosim de același prilej ca să transmitem scumpei tovarășe Elena Ceaușescu urări de bine, de sănătate, de deplină mulțumire sufletească. La mulți ani, scumpe tovarășe Nicolae Ceaușescu". Cadoul i-a plăcut probabil mai puțin "mult ilustrului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
că Balzac va fi, nevăzut, la cununie... Arlette îmi întinde Catalogul muzeului, și, pe prima pagină, citesc... "...Balzac se înfierbânta, dădea din mâini, se ridica de pe scaun și începea să umble de colo-colo prin salon, citind din memorie, deși avea manuscrisul în mână; și cum în preumblarea sa febrilă se apropia de câte o lampă, ca să vadă mai bine, i se așezau jur-împrejur o mulțime de candelabre pe mai multe mese. Balzac citea neîntrerupt mai departe mergînd de la un fascicol de
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
rînd; ieri vreo cinci pagini, scrise liniștit, calm, deși despre lucruri "tari"". Iar peste cîteva zile îi aduce la cunoștință că scrie la Exerciții (titlul inițial al Întîmplărilor în irealitatea imediată, sugerat, cel din urmă, tot de Bogza). Apoi, terminînd manuscrisul, îl transcria, știind că nici această versiune nu va fi cea definitivă. Dar la 11 decembrie 1934 îl vestea că "toată săptămîna trecută mi-a fost rău și n-am putut să vă scriu, piciorul se umflase și aveam febră
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
trebui poate scos pe cale chirurgicală" încît într-o altă scrisoare mărturisea că e atît de amărît că scrie romanul numai pentru a isprăvi un lucru început. La sfîrșitul aceleiași luni îl înștiința că M. Sebastian, vizitîndu-l, a luat cu el manuscrisul viitorului roman, pe care l-a citit la Roman fiind tulburat de valoarea lui și a universului recreat. În jurnalul său, Sebastian a însemnat după această vizită: "Am plecat de acolo copleșit, uzat. Aveam impresia că nu voi putea reintra
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
Ne-am consultat cu domnia sa și urmează să găsim modalitatea de colaborare". Clădirea e gîndită ca un complex multifuncțional: tipografie, săli de expoziție, săli moderne de lectură, spații de cazare pentru cercetători și două-trei nivele pentru arhivă unde, pe lîngă manuscrise se va găsi și tot ce s-a scris în lume despre avangardă: "Va fi o clădire excepțională ca arhitectură, în care se va putea desfășura o intensă activitate științifică și va deveni în același timp un centru de interacțiune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16724_a_18049]
-
ca și cum ar fi curios să afle ce scrie acolo Matei, evanghelistul... În timp ce scrie, Sfântul se află în apogeul tainic al inspirației. O panglică nădușită de transpirația efortului cerebral îi ține părul împărțit în două de o cărare. Totul este aurit. Manuscrisul evanghelistului pare a fi luat foc de travaliul intelectual. Este clipa oricărui scriitor genial, reușindu-i o pagină. Mâna stângă a lui Matei pusă pe piept, sub barba stufoasă, neîngrijită, înmuiată și ea de sudoare ca de însuși bronzul topit
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
reginei) a obținut tot ceea ce se putea atunci, iar pensia de abia în 1889, cînd poetul a ajuns din nou la sanatoriul dr. Șuțu. Degeaba îl acuză - dar pe ce ton? - dl Cernăianu că i-a furat poetului lada cu manuscrise, refuzînd să i-o dea fratelui Matei. De s-ar fi supus stăruințelor lui Matei Eminovici manuscrisele ar fi ajuns vîndute cu pagina pe la diverși, prăpădindu-se întregul. Așa, păstrată de marele critic și predată în 1902 B.A.R.
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]