1,082 matches
-
ce folosesc cărțile pentru a produce alte cărți se înmulțesc mai mult decât cei ce se bucură pur și simplu să le citească. Știu că dacă trec linia de demarcație, chiar și ocazional, din întâmplare, risc să mă pierd în mareea ce înaintează; de aici refuzul meu de a pune piciorul într-o editură, chiar numai pentru câteva minute. — Și eu? obiectezi tu. — Tu, nu știu. Treaba ta. Fiecare din noi are un mod diferit de a reacționa. Nu-i chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ideal de scriitor. Acest model ideal este - pentru a folosi cuvintele ei - autorul care face cărți „așa cum planta de dovleac face dovleci“. A folosit și alte metafore din lumea proceselor naturale, care-și urmează imperturbabile cursul: vântul modelând munții, sedimentele mareelor, cercurile anuale în lemnul trunchiului; dar erau metafore ale creației literare în general, în timp ce imaginea dovleacului se referea direct la mine. — Ești supărată pe sora dumitale? am întrebat-o, simțind în vorbele ei o intonație polemică, de persoană obișnuită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sibilinice ale cuvântului inițial, oricum corabia care stă pe loc nu călătorește, orice s-a întâmpla mâine, trebuie să lucrăm astăzi, cel care plantează un copac nu știe dacă, într-o zi, nu se va spânzura în el, Cu o maree neagră ca cea de acum, bărcuța noastră chiar nu iese în larg, spuse Marta, dar ai dreptate, timpul nu ne așteaptă, trebuie să ne punem pe treabă, prima mea sarcină, acum, este să desenez părțile laterale și dorsul figurilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
rămână pe mai târziu. Cipriano Algor închise ușa. Sunt momente din astea în viață, pentru ca cerul să se deschidă trebuie să se închidă o ușă. Jumătate de oră mai târziu, deja în pace, ca o plajă de pe care se retrage mareea, Cipriano Algor povesti ce s-a întâmplat la Centru, descoperirea peșterii, impunerea secretului, supravegherea, coborârea în excavație, bezna dinăuntru, spaima, morții legați de banca de piatră, cenușa focului. La început, când îl văzuse urcând panta în furgonetă, Isaura se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
puturoasă, într-un uriaș butoi cu oțet vechi, de morcovi și bălegar... nu, nu suporta. Nici amintirile, nu, totul fusese altădată, în alt timp. Fusese cindva, luna mai, da, altă vârstă, altădată, demult, ieri. Râsul Irinei. Seara, pe terasa vilei. Mareea lunii. Lungi lungi tăceri, ți se usucă limba de așteptare. Într-o după-amiază, urcând cotitura asfaltată spre oraș... Mâinile înălțate spre umerii bărbatului. Nu uitase întâmplarea, deși trecuseră o mie de ani. O clipăanapoda, acolo, în stradă, unde cotea șoseaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o vreme. Și-a reamintit-o, cândva. O seară când primăvara părea toamnă și în umbrele ferestrei se zbătea iarăși șarpele de foc, halucinația, dorința fără nume și obiect. O și revăzu, de altfel, între pietonii zăpăciți, în deruta și mareea de afrodiziace a zilei. Cobora treptele de la Universitate. Pelerina albă, pufoasă. Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta vedetelor filmului mut. Se oprise, incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție, uitase de vehicul. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe noua sa cale! Eu sunt! Eu sunt! Eu sunt! Exist! Trebuie! Perla de conștiință din pliu se sparse și conținutul ei fu revărsat asupra imensității minții mele și o îngloba cu sete. Redeveneam eu. Nebunia fu ștearsă de acea maree. Îmi conservase esența și obiectivele, căci ce ar fi o frunză fără o ramură pe care să o servească și pe care să stea? Timpul mă încerca în fiecare secundă, în fiecare clipă, dar îi rezistam! El îmi rodea identitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Pe plajă trece un grup de tineri. Mexicani, precis. Turiștii nu umblă în grup, rar două perechi. Vorbesc gălăgios și râd - dar cuvintele nu se aud deslușit, acoperite de foșnetul talazurilor. Sunt destul de departe de mine: încă nu a început mareea. Ciudat. Știu ce va urma - si nu îmi pot explica de ce mă preocupă asemenea gânduri tocmai acum. Prezentul, realitatea este în fața mea, cu acel grup de tineri trecând pe plajă. Oare? Klick <victor37>: hi <lia>: hi. Cine ești? <victor37
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Cum o să vin să stau la milă ta, un an? Nici în ruptul capului! Nu trebuia să mă tragi după tine. - O luăm de la capăt? Klick Mă opresc la linia umedă a mării. Valurile sunt puțin înalte, vor crește odată cu mareea. Când și când, câte un val vine mai înalt și mi se zdrobește de picioare. Apă e caldă... Klick - Ce zici de Revelion? Îl facem în Vancouver sau în Seattle? Este Milenium! - Parcă l-aș face la Seattle. Aici nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
cel mai scurt cosor al lunii, să v-așezați cu toate la o masă. când vinul de-ntuneric vă încolțește venele și vintrea, mâncați un drob de sare după ce l-ați fărâmat cu luna. când iarăși vinul nopții ca o maree rea vă podidește ființa, mâncați un drob de sare după ce l-ați fărâmat cu luna. când drojdiile groase în tihnă se depun, laolaltă cu frigul, în tainițele reci ale minții, nici sarea, nici luna nici lumina de zi nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
care miroase a tutunul pielii mele într-o altă zi, cu tensiune arterială de silabe, cu puls de viață agățată în cuie bătute cu bine într-un alt an, într-o altă mare care are curcubee de glazură peste alge, maree, valuri cu spumă, și un zenit dulce-amețitor deasupra noi am primit note bune la bună purtarea de zi cu zi, dragostea mea la purtarea cu surferii singuratici din sufletele noastre împreunate la rostogolirea peste temperaturi extreme ne trezim cu greu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Ossie se folosește de bani spre a cumpăra și vinde bani. Având la dispoziție doar un telefon, el cumpără bani cu bani, vinde bani pe bani. Lucrează printre crăpăturile și fisurile cursurilor valutare, vânzând și cumpărând cu acoperire, călare pe mareea zilnică a cursului. Pentru aceste servicii e răsplătit cu bani. Cu foarte mulți. E frumos și frumos e și Ossie. Am schimbat Sidecar-ul cu Old Fashioned 1. Întotdeauna ajung prea devreme la dineurile astea Le părăsesc târziu, dar niciodată suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
timpului. Îmi beam berea tare care te moaie. Grasul meu amic Fat Paul îmi strecurase o hârtie de zece. Tocmai îmi vâram ce mai rămăsese din ea în Moneymaze, pocherul mecanic de lângă toaleta bărbaților, cu aerul ei sărat ca briza mareei. Automatele astea fac totul pentru tine. Autoreținere. Maxiîntindere. Amestematic. Tu nu faci altceva decât să stau și să-ți aduni banii. * Trei și zece în Shakespeare. Fat Paul strângea paharele și striga Ora închiderii. Nici urmă de Fat Vince - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În brațe, a sărutat-o pe buze, și nu mai făcuse asta niciodată, a sărutat-o din nou, până când ea i-a răspuns și l-a Învățat cu delicatețe cum să o sărute, cum să facă să urce În ea mareea fierbinte a tinereții. Apoi ea l-a privit Îndrăgostită minute În șir, fără să se dezlipească de trupul lui osos de adolescent, el Însă privea În gol, speriat și vrăjit, ăsta e cuvântul potrivit, vrăjit de gustul sărutului și speriat
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să influențeze acțiunile oamenilor. Iar el răspunsese: „Ești prost dacă ai impresia că nu acționează asupra ta, care ești mic, legăturile dintre miile de corpuri cerești misterioase care merg pe deasupra capului tău, când trecerea unui singur corp, Luna, mișcă prin maree tot adâncul mării, de aici până la Coloanele lui Hercule“. După o oră, Tiberius ieșea de la terme, urca și se ducea să se întindă în exedra, locul cel mai inaccesibil din vilă, situat deasupra mării, unde, simțindu-se protejat de abis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nisipul ți-a ieșit vreodată din gură iubești ce pescăruși se-opresc de două ori pe aceeași pânză umflată sufletul tău singur pe apă aș vrea să-mi aduci dimineți la pachet nu am timp să trăiesc niciuna din ele maree așteaptă luna pe skype un drum pentru visătorii de sare cât vezi un deșert viu și alb herghelia de nori păzim sărutul ăla de-un giga mi-ajunge cât mai am loc în cap să-l salvez paragraf cu paragraf
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se sprijinea de stîncile care mărgineau plaja privată a familiei Kersaint. Soarele răsărise de vreo jumătate de ceas, iar marea Începuse să se retragă, lăsînd să se vadă șinele care Îngăduiau ca iahtul să fie dat la apă indiferent de maree și de starea valurilor. Rezemat În bastonul cu măciulie, Arthus de Kersaint privea neîncetata mișcare a mării care se retrage, asimilînd-o vieții care puțin cîte puțin Îl părăsea Într-un mod la fel de inexorabil. De pe promontoriul unde se afla, putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
colțul gol al careului. Floarea-soarelui, ce stă acum dreaptă și strălucitoare, face o reverență abia perceptibilă. Țestoasa își umflă pieptul și-și ridică gâtul cu fiecare trecere de val. Se restabilesc ritmurile. Careul crește și se micșorează în consens cu mareele, dar nimeni nu pare să bage de seamă. Doar acel cuplu de îndrăgostiți și-ar fi putut da seama. Licornul și-a înfipt cornul în nisip și, rotindu-se în jurul lui, mă urmărea pe șest din toate unghiurile cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
va urca sus pe ultima punte cu prietenul ei, unde vor aștepta până se vor stinge toate luminile și vor face dragoste acolo sub lumina vagă a stelelor. Poate astăzi vor avea șansa unui început de lună, judecând după stadiul mareelor despre care le vorbise Santiago cu câteva clipe în urmă. Într-una din zile, Santiago i-a strecurat un bilețel în palmă. L-a înșfăcat cu complicitatea și spontaneitatea unei eleve de școală ce simțea că intră în posesia unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-o vreodată până atunci, vorbea de ceva special, nemaiîntâlnit, ceva ce-i zdruncina toată ființa. De aceea, pentru legitimarea acelui sentiment, el avea nevoie de o confirmare, de o certitudine. Vorbea despre trăirile lui ca despre influența ciclurilor lunii asupra mareelor. Se referea la buzele ei fine și dulci pe care nu le va săruta niciodată, la felul ei grațios de-a se mișca de pe un picior pe altul, asemănător păsărilor Flamingo. Nimic din privirea și gesturile lui Santiago nu trădau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dintr-o dată, parcă răzgândindu-se. — Noi suntem, Într-adevăr, pierduți, dar mai e o speranță, pentru ceilalți, continuă el agitat. E o corabie, jos, În port. Dacă Ospitalierii mai izbutesc să țină parapetul preț de un ceas, până când se ridică mareea... — Norocul nu ne era scris În stele, frate. Dar poate că ai dreptate, să mai aruncăm o dată zarurile... răspunse bărbatul așezat la masă, arătând spre o casetă Întărită cu balamale de fier, care se afla deschisă pe podea. Grăbit, cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îngrozită care se Îndrepta spre locul de debarcare. La capătul unui coborâș, zăriră portul interior, ocrotit de un zid aflat Încă În picioare. Era acolo o corabie, așa cum nădăjduiseră. O galeră neagră, Înclinată spre tribord, cu chila atingând fundul, din pricina mareei scăzute Încă. Pe vela strânsă pe lângă catarg se deslușea roșul crucii. La pupa flutura un stindard negru, abia estompat de albul unui cap de mort. O mișcare convulsivă Însuflețea puntea. Pe podeaua de scânduri, Întreg echipajul, Înarmat, era pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În tăcere, cu ochii măriți de teamă. — Un avantaj de o oră, zise Încă o dată Veniero. Apoi, Îți vei putea relua urmărirea. O corabie a ordinului ne așteaptă pe coastă. E lună plină, drumul până la țărm e deschis. La schimbarea mareei vom părăsi Toscana. Dante nu izbutea să Își dezlipească ochii de templier. Poate că privirea diavolului era cea care Îi transpărea din pupile. Lângă dânsul, chipul Antiliei se apropiase, patru ochi care Îl priveau cu fermitate. Fu cuprins de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-n sfera iubirii suntem călători printre aștrii albaștri într-o noapte de cristal cu crini. Neliniște în ploaia de himere negre-al neființei Ne risipește vântul amar și fără sens Din nori curg lacrimi, sfâșâind sufletul ființei Suflet bântuit de mareea ce inundă dens Un mister și o dinamică explosivă. Pare un Big-Bang însetat de cunoașteri Ce-i supt de vârtejul, vârtejul devenirii Dar nămolosul cer prinse a se limpezi. Măritul Soare se caută la obârșii. După multe încercări, copleșit de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
credeți că cineva i-a dat de capăt, zice Tîrnăcop cu aceeași coerență, mi-am permis să sar peste ideea lui Jeans în care era vorba despre o stea care ar fi trecut prin apropierea Soarelui provocînd un fel de maree și așa mai departe, cum spunea și teoria lui Laplace, de exemplu. Nimic nu poate fi mai înălțător decît să îți imaginezi că ești rupt din Soare. — Basme, Gulie, zice Dendé surprins de repeziciunea cu care flăcările înghit pînza cortului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]