18,317 matches
-
Concurs cu premii dedicat familiilor de iubitori ai muzicii clasice LUNI, 22 APRILIE, ORA 12:00, SALA „FILIP LAZĂR” „Melomanii au cuvântul” Întâlnirea reprezentanților Filarmonicii „Oltenia” cu iubitorii de muzică clasică MARȚI, 23 APRILIE, ORA 19:00, LICEUL DE ARTE „MARIN SORESCU” „Dincolo de note este... muzică” Maeștrii Liviu Prunaru (vioară) și Mihai Ungureanu (pian), în dialog cu elevi ai Liceului de Arte „Marin Sorescu” MIERCURI, 24 APRILIE, ORA 19:00 Stagiunea de muzică de cameră Recital extraordinar susținut de LIVIU PRUNARU
“Zilele Muzicale Aniversare – 66” [Corola-blog/BlogPost/93517_a_94809]
-
și accepta, odată cu adoratorul Popescu, până și ideea, de neconceput pentru Ilie uzurpatorul, că Simona Halep în loc să meargă în Canada spre a reprezenta țara, a ales să meargă la Stuttgart spre a onora marca și apoi la nunta ei... Ion MARIN
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93550_a_94842]
-
Acasa > Articole > Năstase Marin > Canal > Număr de Autori: 1 NĂSTASE MARIN - PALMARES GENERAL PROZĂ PALMARES PROZĂ 2017 PALMARES PROZĂ 2016 PALMARES PROZĂ 2015 PALMARES PROZĂ 2014 PALMARES GENERAL POEZIE PROFILUL DE AUTOR: Nu există! VIZITEAZĂ CANALUL DE AUTOR Date generale: - date despre autor: nu exista inca - toate articolele: Statistica: - articole publicate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ne fac cinste. --Trache e la dispoziția mea și dacă eu am spus gata, termină și el dansul. În sfârșit, biata Raluca obosise de atâta dănțuială și smotoceală cu năbădăiosul Trache și dispăru pe ușa dintre stânci. Stinse și spectacolul marin cu sirene. Lăsat în valurile care dispărură după fuga sirenei, neobositul Trache se duse în separeu. --Păi, ce faceți aici? Haideți, bă fraților, să vă arăt eu cum se bea gospodărește, ce mama dracului, numai apă, numai apă!? Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ne fac cinste.--Trache e la dispoziția mea și dacă eu am spus gata, termină și el dansul.În sfârșit, biata Raluca obosise de atâta dănțuială și smotoceală cu năbădăiosul Trache și dispăru pe ușa dintre stânci. Stinse și spectacolul marin cu sirene. Lăsat în valurile care dispărură după fuga sirenei, neobositul Trache se duse în separeu.--Păi, ce faceți aici? Haideți, bă fraților, să vă arăt eu cum se bea gospodărește, ce mama dracului, numai apă, numai apă!?... XXIX. TRANDAFIRUL
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ea Încă o dată. Tonul glasului ei era ferm și sonor, În ciuda Înfățișării ei decrepite. Între timp, Îi deschisese palma cu forța și parcă Îi scruta În ea. Acum, mulțimea aluneca pe lângă ei, deschizându-se asemenea unui val În fața unei stânci marine, ca și când toată lumea s-ar fi temut să Îi atingă. În sfârșit, Îi fuseseră recunoscute Însemnele prioratului, speră poetul. Privirile trecătorilor, În realitate, erau ațintite asupra femeii. Pe ea Încerca toată lumea să o evite. — Dă-mi drumul. Nu cred În pălăvrăgelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ai afirmat că spițerul a fost ucis al doilea numai pentru că moartea alesese calea cealaltă. Dar eu am fost orb, până când În seara asta mintea mi s-a luminat, la taverna celui de Al Treilea Cer, când ai comparat curenții marini cu vânturile năvalnice și ai spus că ceea ce este jos e la fel cu ceea ce se află sus. Acesta era Înțelesul desenului făcut de meșterul Ambrogio, nu-i așa? Un mijloc de exploatare a curenților mării. Iar dumneata știai, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
una. Ce Îmi oferi În schimb? Căpitanul șovăi o clipă. — Ai descoperit secretul celui de-al cincilea pământ. Dar această cunoștință, singură, e inutilă, ca aceea a pierdutei Atlantide. Ca să ajungi acolo, e nevoie de harta vânturilor și a curenților marini, care permite ocolirea vârtejurilor și a stâncilor. Asta Îți ofer: portulanul acelui nou pământ. Tăcu. Femeia aștepta și ea În tăcere, cu ochii măriți de teamă. — Un avantaj de o oră, zise Încă o dată Veniero. Apoi, Îți vei putea relua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
doar două limbi de flăcări mișcate de vânt, În apropierea capetelor care se mistuiau. Corabia dispăruse În talazuri. În lumina crepusculară, doar vârful catargului carbonizat se mai zărea peste creasta valurilor: o piatră de mormânt unduitoare, ce indica locul Îngropăciunii marine. Abia atunci Dante Își dădu seama de prezența a două figuri călare, acoperite cu mantii greoaie de călătorie, cu fețele ascunse În glugi, țanțoșe În dreptul pragului uneia dintre colibele din mica așezare. Pesemne urmăriseră cu atenție toată drama, până la deznodământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
investește în fiecare an milioane de franci în competiția asta blestemată. Sunt două chestiuni diferite. — Nu chiar. Dacă ar fi folosit mai bine acești bani, sute de pescari n-ar fi ajuns acum în pragul ruinei și mii de păsări marine ar fi continuat să existe... Am început să fiu sătul să fac parte din ceva ce mă scârbește și bănuiesc că acest incident mă va obliga să reflectez asupra adevăratelor mele priorități - oftă. Cu toate că, după ce-o să se termine totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Jacopo, cu toate că el repeta cu încăpățânare că el nu era Jacopo. Dar în fața infinitului albastru al oceanului identitatea oamenilor nu înseamnă mare lucru. Oamenii deveneau mici, ușor de tentat să intre în răcoarea apei, trăind măcar o clipă în digestia marină. De-a lungul anilor, multe vieți se pierduseră, dar asta nu se băga de seamă prea mult pentru că în fiecare minut se nășteau ființe noi pentru a se întreține transcendentalul joc. Un pântece imens cerea mereu de mâncare, o bulimie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se aruncase cu toată forța în adânc - trupul parcă îi devenise greu din cauza furiei, care avea și ea corpul ei invizibil. Era tras în adânc ca într-un puț fără capăt. Vedea dansând sepiile, păsări acvatice bătând din aripi, animale marine fără nume și căluții de mare înaintând sacadat. Totul parcă se mișca în aceeași direcție - urcând, coborând: stoluri, cârduri, cu ochi întredeschiși. Și în mijlocul pestriței mulțimi erau rechinii cu corpuri ca niște coloane ale templului mișcător. Totul îi amintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Dorul de apa oceanului, a spus Jacopo. Și n-a mai avut loc, bineînțeles, nici o călătorie la munte. Cinci ani după moartea lui Beppo, afacerile tipografiei înfloriseră neașteptat de mult. Datorită lui Benedetto, spuneau toți. Planșele lui Aldrovandi cu animale marine, așa numitele Teatro de la Natura, fuseseră publicate pentru prima oară în Italia, producând o mare senzație printre biologi și oameni de artă. Fiul a călcat pe urmele tatălui, scriau ziarele. Pentru a onora amintirea lui Beppo, familia a început din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care planificase totul în amănunt. Când stau la masă și scriu aceste rânduri, am dovada celor scrise mai sus, „dovada“ sau „ziua mare a lui Sucki“. O zi care s-a arătat plăcută dis-de-dimineață, cu un vânt plin de prospețime marină. Tot orașul se transfigurase de venirea bruscă a primăverii. Visasem flori albe - vis rar, se spune, și așteptam să se întâmple ceva fericit. Afacerile soțului meu mergeau bine și era bine dispus tot timpul. - Parcă mi-aș schimba și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ne aflăm cu mii și mii de ani în urmă. Nu, nu poate fi absolut nici o glumă la adresa minții mele. Limbile lui, verzi fluorescente, mișunând nu știu când, absolut colosal, cu milenii în urmă și șerpuind în permanență asemeni făpturilor marine, își bat joc de întreaga lume. Iar ecranul mic, pierdut undeva în spațiul fără limite al curgerii timpului, indică și el, la fel de sec, indubitabil, prezența în seara aceasta la fereastra închisorii mele a începutului celui de-al patrulea mileniu dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
viața lui a stat cu capu-n dogoarea soarelui), pe el să-l lăsăm În plata Domnului, se simțea foarte bine și În Belgrad, cu jaluzelele trase. În acest paragraf din Enciclopedia morților este introspectată cu multă finețe aventura lui marină, de la lirismul primului contact vizual, din o mie nouă sute treizeci și cinci pînă la Întîlnirea reală, față-n față cu marea, patruzeci de ani mai tîrziu. Asta s-a petrecut, Întîlnirea reală cu marea, În anul o mie nouă sute șaptezeci și cinci cînd, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai fragili; vor fi mai mulți stejari și mai puțini fagi; vom întâlni greieri până și în Scandinavia, precum și călugărițe și fluturi mediteraneeni; planctonul va migra spre nord, urmat de peștii care se hrănesc cu el, ducând la dispariția păsărilor marine ihtiofage. Mult mai grav este faptul că numeroase regiuni de coastă vor putea deveni de nelocuit, în condițiile în care șapte dintre primele zece orașe mari ale lumii sunt porturi, iar o treime din populația lumii locuiește pe litoral. Deșertul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de către industrie și agricultură ar fi mai atent supravegheate, dacă cei 70 de miliarde de dolari alocați anual producerii, distribuirii și gestionării apei dulci s-ar dubla, dacă s-ar pune la punct un sistem eficient de desalinizare a apei marine, de 35 de ori mai mare ca volum decât apa dulce. Ca și în cazul tuturor celorlalte materii prime, acest fapt va implica o creștere masivă a prețului pentru consumator sau pentru contribuabil. în capitolul următor vom vedea cum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
scuturile vor fi fabricate din materiale noi; în pregătirea și conducerea luptelor vor fi utilizate tehnologii de simulare tridimensionale; roboții vor servi ca substituți ai combatanților. Sistemele electronice îe-bombs) vor putea distruge rețelele de comunicații, anihilând astfel armata dușmană. Pușcașii marini vor juca un rol nou în lupta împotriva traficului ilicit, în supravegherea imigrației și în protecția strâmtorilor. Aviația de vânătoare nu va mai avea aceeași utilitate ca în zilele noastre și-și va pierde influența asupra statelor-majore și a bugetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o inspecție Întâmplătoare nu i-ar fi luat-o Înainte. Întinse mâna spre traista pe care o azvârlise pe cufărul de la capătul patului și scoase caietul găsit pe galeră. Se apucă să Îi deschidă cu delicatețe paginile, lipite de umezeala marină. Probabil că era jurnalul de bord, judecând după Însemnările de navigație care se repetau cu o regularitate monotonă. Ici și colo, cerneala se diluase, făcând scrierea imposibil de citit. Descifră câteva nume de localități mediteraneene și o Înșiruire de mărfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Poetul simțise și el pornirea de a se cruci. În conștiința poporului moartea prin apă Însemna Întotdeauna ghinioane. Și poate că era ceva adevărat În această credință, Întrucât pământul este locul predestinat odihnei veșnice. Există ceva nefiresc Într-un mormânt marin. Însă de ce ar fi trebuit să se ocupe autoritatea supremă a Comunei de un asemenea eveniment, oricât ar fi fost el de dureros? Înecările În Arno nu erau rare, mai cu seamă vara, când multă lume Îi Încerca adâncimea Înșelătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
l-a Întrebat Jill când taxiul rula deja pe strada neluminată. - La gară. - Dacă tipul ăla Îi scrie mamei... - N-o va face. Nimeni nu va afla nimic - În afară de prietenii și de dușmanii noștri. Se crăpa de ziuă pe orizontul marin. - Noaptea se albăstrește, a observat fata. - Și o face perfect, a completat critic Amory. Apoi, ca și cum abia Îi venise ideea: — Se apropie ora micului dejun. Vrei să mănânci ceva? - Mâncare! a izbucnit Jill Într-un râs vesel. Mâncarea ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Încă îmi mai pescuiam firele de păr de pe pantaloni când Frau Lange intră în încăpere. Era îmbrăcată cu un capot din mătase verde care-i lăsa la vedere partea de sus a sânilor mari, precum cocoașele gemene ale unui monstru marin roz; avea papuci asortați și ținea între degete o țigară neaprinsă. Câinele stătea apatic lângă călcâiele ei cu plasturi pentru bătături, cu nasul încrețit de mirosul pătrunzător de lavandă englezească pe care-l lăsa în urmă, ca pe un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pene, corpul lui Frau Lange. Vocea ei era chiar mai masculină decât mi-o aminteam: — Spune-mi că Reinhard nu are nici o legătură cu asta, zise ea pe un ton care nu admitea contrazicere. — Absolut deloc, i-am confirmat. Monstrul marin se lăsă un pic în jos când răsuflă ușurată: — Slavă Domnului. Și știi cine mă șantajează, Herr Gunther? — Da. Un bărbat care a lucrat la clinica lui Kindermann. Un infirmier pe nume Klaus Hering. Presupun că numele nu vă spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fi recuperat și scrisorile. Nu a fost nevoie să mi se forțeze mîna ca să accept băutura pe care mi-a oferit-o ca să sărbătorim. Era un brandy excelent care trebuia savurat nițel. Dar eram obosit și atunci când ea și monstrul marin mi s-au alăturat pe sofa am simțit că era timpul să plec. Pe vremea aia locuiam într-un apartament mare de pe Fasanenstrasse, un pic mai la sud de Kurfürstendamm și la o aruncătură de băț de toate teatrele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]