2,746 matches
-
000 de pretorieni de pe vremea împăratului Galba (68-69), despre care Tacitus (55-117) spunea că toți l-ar fi considerat demn să fie împărat, dacă nu ar fi ajuns vreodată. Deși cei mai mulți istorici preferă tăcerea lui Eusebiu (265-340) drept opinie contra masacrului petrecut, cu certitudine istoricul cezareean nu ar fi ezitat să noteze un episod de o asemenea anvergură în istoria martirologiului Bisericii. Exceptând cazul lui Marinus, episcopul cezareean nu s-a ocupat de soldații creștini uciși în afara persecuțiilor declarate, nemenționând astfel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Diocletiana în Tracia. Mai mult decât despre o legiune trebuie să vorbim cu certitudine de vreo cohortă trimisă de Dioclețian în sprijin colegului, iar aici putem vorbi despre o cohortă specializată în luptele de gherilă folosite de bagauzi. În final, masacrul tebanilor de la Agaun s-ar reduce la vreo o sută de soldați și subofițeri care au refuzat să-i ucidă cu armele pe creștinii locului, după cum ne mărturisesc Acta Eucherii, V: Maximian... își înarmase nelegiuirea pentru a distruge numele de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
multora dintre creștinii întâlniți fie pentru că i-a găsit înarmați, fie pentru că i-a acuzat de favorizare și de conviețuire cu dușmanul. Tot din acest motiv, în războaiele de gherilă, deseori populații întregi din satele montane erau trecute prin sabie. Masacrul creștinilor din Vallese elvețian este legat de cel împotriva maniheilor poruncit de Dioclețian (284-305) la Alexandria (294). Refuzând să se implice în săvârșirea masacrului, soldații creștini tebani, au fost executați: Aceste mâini știu să lupte împotriva necredincioșilor și a dușmanilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acest motiv, în războaiele de gherilă, deseori populații întregi din satele montane erau trecute prin sabie. Masacrul creștinilor din Vallese elvețian este legat de cel împotriva maniheilor poruncit de Dioclețian (284-305) la Alexandria (294). Refuzând să se implice în săvârșirea masacrului, soldații creștini tebani, au fost executați: Aceste mâini știu să lupte împotriva necredincioșilor și a dușmanilor, dar nu știu să-i lovească pe credincioși și cetățeni. Ne amintim că ne-am înarmat mai curând în favoarea, decât împotriva cetățenilor. Atunci când Acta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Atunci când Acta Eucherii (secolul V) și Passio (secolul VII) ne vorbesc despre mii de martiri (6.666!), nu este o exagerare din moment ce se inspiră dintr-o tradiție constantă; cei uciși nu au fost numai soldați tebani, ci și civili. Treptat, masacrul de la Agaun a trecut în istorie sub numele de masacrul legiunii tebane, pentru că exponenții acestui eveniment au fost soldații și subofițerii ei. Ignorând elementele fantastice, adăugirile, impreciziile istorice și alterațiile scrierilor amintite, ne rămâne partea esențială: la Agaun, în Elveția
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vorbesc despre mii de martiri (6.666!), nu este o exagerare din moment ce se inspiră dintr-o tradiție constantă; cei uciși nu au fost numai soldați tebani, ci și civili. Treptat, masacrul de la Agaun a trecut în istorie sub numele de masacrul legiunii tebane, pentru că exponenții acestui eveniment au fost soldații și subofițerii ei. Ignorând elementele fantastice, adăugirile, impreciziile istorice și alterațiile scrierilor amintite, ne rămâne partea esențială: la Agaun, în Elveția, s-a petrecut un masacru împotriva creștinilor!... Dintre soldații creștini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în istorie sub numele de masacrul legiunii tebane, pentru că exponenții acestui eveniment au fost soldații și subofițerii ei. Ignorând elementele fantastice, adăugirile, impreciziile istorice și alterațiile scrierilor amintite, ne rămâne partea esențială: la Agaun, în Elveția, s-a petrecut un masacru împotriva creștinilor!... Dintre soldații creștini uciși din porunca lui Maximian, martirologiile occidentale amintesc disparat martiriul centurionului spaniol Zenon și al camarazilor săi, menționați pe inscripția de la Tre Fontane (Via Laurentina): La Roma lângă izvorul Guttei sfinții martiri Zenon și alți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a fost voită de Dumnezeu, pentru ca rămânând intactă (în timp ce celelalte terme au fost aproape distruse, deoarece erau lucruri mârșave) putând să se înalțe astăzi acolo Biserica Sfânta Maria a Îngerilor. Până acum nu există alte surse care să confirme veridicitatea masacrului, deși este susținut de martirologiile care ne spun că acești soldați spanioli ar fi fost aduși la Roma în anul 298, tocmai când Maximian a mers la Roma pentru inaugurarea lucrărilor de la terme! Nu este exclus să fi adus soldații
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a transformat această structură a Internelor în fieful Legiunii. Aceste schimbări de personal, efectuate la nivelul Ministerului de Interne, vizau ca Antonescu să bată în retragere în fața ofensivei „cămășilor verzi”, fapt care s-a accentuat pe parcurs, ajungându-se la masacrele de la Jilava (26/27 noiembrie 1940), la asasinarea lui Virgil Madgearu (27 noiembrie 194) și a lui Nicolae Iorga (27/28 noiembrie 1940). Perioada septembrie-octombrie 1940 a fost considerată ca etapă a unui „război al comunicatelor” între legionari și susținătorii
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
care revendica, printre altele, votul universal al bărbaților; a fost supusă Camerei Comunelor care a respins-o, în contra celor trei milioane, apoi șase milioane de semnături. Cartismul a coalizat asociațiile muncitorești născute din tulburările sîngeroase dintre 1817-1838, cum ar fi "masacrul Peterloo" din 1819, "Conspirația Cato Street" din 1820 sau mișcările constante ale luddiștilor, cei care stricau mașinile; toate acestea fiind reprimate cu o brutalitate rară. Cealaltă nebuloasă a coaliției, mișcarea radicală, s-a născut pe de o parte din societățile
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
în declarațiile parlamentare sau la alegeri, dar de asemenea și o implicare mai activă în problemele legate de epurarea etnică și alte atrocități din trecut. Asfel, atât Franța cât și Olanda au prezentat rapoarte referitoare la acțiunile soldaților lor în timpul masacrelor de la Srebenica din iulie 1995. Trebuie de asemenea remarcat modul în care Parlamentul European a reacționat la războaiele din Iugoslavia din anii 1990. El a adoptat o poziție mult mai "moralistă" decât alte instituții ale Uniunii Europene sau ale Consiliului
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
de orice șantaj emoțional. Însă romanul este scris înainte de aceste evenimente sub auspiciile anonimatului. Editura Denoël din Paris refuză să publice romanul, deoarece crede că nu satisface gustul cititorilor, îndreptat în anii '50 mai mult asupra literaturii care vorbește despre masacrele comuniștilor, despre drama omului surprins fără voie în iureșul războiului. Acestea sunt temele întâmpinate cu omagii. Etalarea alegorică a realității comuniste nu impresionează la fel de mult ca cea descriptivă, fie ea ficțiune sau realitate. Autoarea calculează temeinic efectele ambiguității scriiturii sale
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Giuseppe Garibaldi. Conținutul său era liberal și naționalist, viza distrugerea vechii Europe: pentru Roma era deci suspect și nu-i putea uni pe catolici. Catastrofa primului război mondial, mesajele lui Benedict al XV-lea, condamnarea fără drept de apel a "masacrului inutil", apelurile lui Pius al XI-lea pentru menținerea păcii, condamnarea "naționalismului nemoderat" (enciclica Ubi arcano, 23 decembrie 1922), au contribuit la evoluarea spirituală. Marc Sangnier, apropiat al lui Pius al XI-lea, dezvolta în mesajele sale o acțiune pacifistă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a reclădi, de a propune programe, de a inventa soluții la problemele din epocă. Interpretarea dată războiului de către Biserică, drept cataclism, consecință a apostaziei generale, rezultat al societății materialiste, îi îndemna pe creștini să-și asume responsabilitățile. După "oribilul măcel", "masacrul inutil" după expresia papei Benedict al XV-lea, catolicii trebuiau să se angajeze în refacerea societăților devastate și să restabilească relațiile internaționale pe baza principiului creștin al milei, reiterat în 1920 în enciclica Pacem Dei munus. Personalitatea papilor a fost
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fost o adevărată rușine că s-a lăsat insultată și atacată de evrei și comuniști, fără a reacționa (...) Nu este însă admisibil ca fiecare cetățean sau fiecare soldat să-și asume rolul de a soluționa problema evreiască, prin jafuri și masacre (...) Opresc dar, cu desăvârșire, orice acțiune pornită din inițiativă individuală și fac răspunzătoare autoritățile militare și cele civile de executarea întocmai a acestui ordin..."231 De observat că viitorul Mareșal are intuiția legăturii dintre violențele antiromânești din cursul evacuării din
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Senior s-a sesizat. Și încă în ce mod! Nu numai că ziarele au publicat reportaje tot mai incendiare despre "holocaustul animalelor", nu numai că pe străzile și în piețele din Republica Umanistă Vandana mii de demonstranți cereau imperativ încetarea masacrului, dar și în Republica Democratică Vandana ecologiștii au devenit tot mai vocali. Abia acest lucru a alertat cancelariile lumii: era pentru prima oară când, în afara partidelor unioniste lipsite de șanse, s-au aliat două formațiuni din cele două republici surori
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
criterii atît de inumane ? Războaiele dinainte de revoluția franceză, în Europa cel puțin, au fost în special interconfesionale, pentru că oamenii s-au rupt de la sînul unității, iar unii au început să se creadă infailibili. Dar nu se pot compara nicicum cu masacrele de după, aduse de războaiele napoleoniene, de revoluțiile de la 1848, de 1870 și mai ales de cele două războaie mondiale, cu milioane de morți, revoluțiile comuniste cu milioane de morți, colonialismul, arsenalele și loviturile nucleare și, în general, toate totalitarismele rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a lui Iacov!) de Kalonymos ben Iuda din Mainz, el însuși martor la evenimente, descrie auto-sacrificarea evreilor renani în timpul primei Cruciade. Kalonymos este și autorul unei elegii, Mi yiten roshi mayim (De mi-ar fi capul plin cu apăeee), despre masacrele comise în centrele orașelor Speyer, Mainz și Worms, și nu ne ascunde niciun detaliu. Și alte rugăciuni de penitență ale poeților repertoriați se bazează pe evenimente ale epocii. Mai târziu, când Talmudul este ars în iunie 1242 sau 1244 la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
interferențe nu sunt străine de condiția sociopolitică a evreilor în exil, care i-a împiedicat să aibă cronicari de curte, cronicari profesioniști, sau să constituie depozite de arhive: documentele deținute de comunități erau cel mai adesea pierdute sau distruse în timpul masacrelor 3. Retorica suferinței era, în plus, corelată cu convingerile populațiilor de atunci, atât creștine, cât și evreiești. Suferința din viața de zi cu zi, cauzată de foamete, ravagiile epidemiilor, condițiile de viață, se întâlnește cu suferința spirituală, care le permite
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
epidemiilor, condițiile de viață, se întâlnește cu suferința spirituală, care le permite oamenilor s-o suporte. Cronicile produse după Cruciade sunt o scriere a suferinței. Tribulațiile evreilor sefarzi sub Almohazi în secolul al XII-lea, expulzarea din Spania în 1492, masacrele comise de cazaci în Polonia și Ucraina în 1648, expulzările succesive din diferite locuri din Europa, acuzațiile de omor ritual și diverse alte persecuții suscită, la rândul lor, propriile cronici. Și astăzi, când se evocă istoria evreilor, este scoasă în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
aduce bani în vistierie. Acceptați, apoi arestați din nou, aceștia din urmă suportă aceleași umilințe ca și evreii în regatul francez. Sub impactul flagelanților, grup de penitenți de inspirație apocaliptică care ațâța furia săracilor împotriva evreilor, aceștia au suferit, desigur, masacre și expulzări în timpul ciumei din 1348-1349, fiind bănuiți că otrăveau fântânile și răspândeau boala. Dar, dacă ei sunt acuzați de ucidere rituală, țiganii sunt mult timp acuzați de canibalism. În orice caz, condiția evreilor a rămas mult timp mai de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a istoriei de suferință din imaginarul evreiesc. De vreme ce rugăciunile de penitență și elegiile serveau drept sursă istorică, putem lesne înțelege că, prin legitimitatea pe care le-o conferea caracterul lor religios, acestea au contribuit puternic la elaborarea unei memorii doloriste. Masacrele din Polonia și Ucraina din 1648-1649, ca urmare a rebeliunii cazace conduse de Bogdan Hmelnițki, constituie una dintre cele mai bune ilustrări ale acestui decalaj. Deși este vorba, în fapt, de o realitate politică de care au fost afectați și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cele mai bune ilustrări ale acestui decalaj. Deși este vorba, în fapt, de o realitate politică de care au fost afectați și polonezii creștini, și populația evreiască, evenimentul a fost transformat într-o istorie de suferință evreiască prin excelență. Aceste masacre sunt considerate drept cel mai mare dezastru care a lovit lumea așkenază înaintea perioadei moderne. Ele au marcat mult timp spiritele din aria geografică afectată. Transmiterea către posteritate a memoriei acestei catastrofe s-a elaborat în conformitate cu modelul pietății așkenaze și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ebraice contemporane publicate înainte de a sa27. Uneori copie conținutul acestora, alteori le parafrazează, dacă nu transpune în relatarea despre Tulczyn evenimente care se produseseră în alte părți. Cititorii cronicilor nu erau interesați atât de relația istorică, cât de cea între masacre și martirologiu. Iar ceea ce reiese din lectură este anihilarea evreilor de către creștinii mârșavi. Toate victimele evreiești ale lui Hmelnițki sunt reduse la idealul așkenaz al martiriului. În cazul respectiv, nu este totuși atestat faptul că evreii ar fi avut de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
temple. Liturgizarea acestui discurs al suferinței introduce ordine și stabilitate în haosul rezultat din situația istorică, neutralizând catastrofa și inserând-o ca o nouă verigă în lungul lanț al suferințelor evreiești. Cronica prezenta astfel o utilitate practică, amintind datele diferitelor masacre, ceea ce le permitea supraviețuitorilor să-și comemoreze morții. Intra ea astfel într-un uz mai regulat, devenind indispensabilă generației în viață și celor următoare 29? Revolta cazacă și repercusiunile ei dau naștere, de altfel, începând din 1650, conform unei hotărâri
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]