12,998 matches
-
șoapte dulci de dragoste. Inclusiv faptul că o parte dintre reprezentantele feminismului oficial sînt atît de grăbite să extindă sfera semantică a unor noțiuni precum cea de "viol" sau "hărțuire socială" pînă la includerea a practic orice fel de acțiune masculină cît de insignifiant conotată sexual, demonstrează, pentru Lipovetsky, că iubirea în sensul romantic al termenului, ca pasiune și dăruire, rămîne teritoriul femeii moderne, așa cum a fost al femeii tuturor epocilor trecute. Explicația pe care o oferă filozoful e subtilă, atît
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
eșuate ca și cererile în căsătorie ale personajelor nu umbresc spațiul de discurs al cărții, aceasta rămîne totdeauna "în picioare" într-un echilibru de neclintit. Toată această lume absurdă stigmatizată de propria-i sărăcie interioară alternează cu scene de prosperitate masculină, îmbinare al cărei simbol devine Margherita Ciconi supranumită "Îngerul venețian". Văduva misterioasă, victimă a amintirilor și singurătății limpezește în acest coșmar viziunea dură asupra lumii a unui Mihai Columban descendent al unei familii simple și avînd pe cap o nevastă
Despre naivitate by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/16981_a_18306]
-
fie amare și nici să nu pară prea fade." (28) Kawabata nu folosește nici artificii de construcție speciale. Cele nouă capitole au fiecare titluri oarecum poetice, pot fi citite autonom ca poeme în proză. Perspectiva se schimbă alternativ dinspre personajul masculin (Oki sau Tichiro) înspre cel feminin (Otoko sau Keiko), totul la persoana a treia pe un fundal de analiză psihologică nesofisticată. Trăirile personajelor n-au nimic senzațional, iar autorul nu se ferește pe alocuri de sentimentalism, dar nu unul dulceag
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
vorba de literatură pur și simplu... Iar personajele cărților mele sunt de facto înrudite cu Anna Karenina și Madame Bovary, deci figuri feminine create de autori bărbați. Deci, dacă luăm drept criteriu cantitatea, literatura universală este mai degrabă produsul creativității masculine. Dar eu cred că fiecare scriitor - fie bărbat, fie femeie - este legat de literatură în sine. R.B.: Încă un aspect al scriiturii dvs. m-a frapat; și anume modul foarte specific de a îmbina senzualitatea cu intelectul. În romanul Virtuosul
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
cu totul alta. Am reținut părerea că acela care iubește este cu mult mai fericit decît cel iubit... Cartea este deci și o formă de declarație de dragoste. M.M.: Da, dar una foarte complicată de fapt. Este povestea unei soprane masculine în sec. XVIII, a unui castrat, și într-un asemenea caz dragostea și arta sunt mult mai strîns legate decît într-un caz normal, și totuși între ele trebuie să existe un echilibru. R.B.: O ultimă întrebare: la ce lucrați
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
de Rodica Draghincescu: " Fără complexe, suflecată pân'la brâu (...), juna Rodică își duce rufele la râu conștientă de privirile lacome ce-o petrec, sfidând, de pe poziția asumată de muiere cu corp și suflet, dar și minte, compartimentul lubric al prejudecății masculine cu chiar armele ei. Arătându-le tocmai ce se așteaptă să vadă, le și răstoarnă cofița cu apă rece peste mințile înfierbântate." Niciodată plictisită (sau plictisitoare), având de fiecare dată aerul că n-a mai scris de mult și își
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
în Jurnalul literar nr. 3-6, Paul Goma n-are nici o îndoială că în românește e "urîtă și greșită", dacă nu "de-a dreptul trivială", forma feminină a "unor îndeletniciri literare" și că poet, prozator, romancier, eseist trebuie să rămînă substantive masculine, indiferent de sexul scriitorului: "A o prezenta pe Ileana Mălăncioiu "poetă și eseistă" vădește, pe lîngă lipsă de simț al limbii române, lipsă de respect atît față de poezie cît și față de femeie". Fraza pare absurdă aici, acasă, unde aceste forme
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
de "literatură feminină": "De decenii bune se tot bate monedă pe poezia/ proza feminină, instituționalizându-se o mare prostie și anume aceea că literatura produsă de femei are un nu știu ce care o diferențiază, o discriminează, fie și pozitiv, de oponența sa masculină. Anumite subiecte, mai ales cele care țin de intimitatea strict feminină (fiziologia specifică tuturor vârstelor, maternitatea, nașterea ș.a.m.d.), firesc întâlnite în paginile acestei literaturi, sunt imediat taxate drept feminine. Dacă în plus sunt tratate într-o tușă duios-lirică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
sine este însă de bun augur, lăsându-ne să bănuim nu un autor complexat de dificultățile subiectului, ci unul relaxat și stăpân pe sursele sale. Despre care afirmă că sunt și puține, și deformate de o sensibilitate tipic și exclusivist masculină. Natura feminină rămâne mai ascunsă ca oricând - ea se dezvăluie numai la capătul a numeroase și subtile intermedieri. Volumul este alcătuit din trei studii: Héloïse, Aliénor, Isolda și altele câteva, Amintirea străbunelor, Eva și preoții. Prin acest proiect, Duby dorește
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
capătul a numeroase și subtile intermedieri. Volumul este alcătuit din trei studii: Héloïse, Aliénor, Isolda și altele câteva, Amintirea străbunelor, Eva și preoții. Prin acest proiect, Duby dorește implicit să corecteze distorsiunile de imagine a femeii într-un "Ev Mediu masculin": " Am recitit deci textele, străduindu-mă să mă identific cu cei care le-au scris, ca să alung ideile greșite care de atunci le-au schimbat sensul. Le-am recitit încercând să uit, căci și eu sunt bărbat, propria mea idee
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
de buzunare". în dicționarul de argou al Ancăi și al lui George Volceanov (1998) sînt reluate unele dintre sensurile citate, dar apar și forme mai bizare: un substantiv cu singularul panacota și pluralul panacoturi (cu indicația - probabil eroare de tipar - masculin) este explicat ca: "înghesuială, aglomerație"; "tramvai"; "furt din buzunare comis în mijloacele de transport în comun". Sînt incluse, în plus, derivatul panacotar "hoț de buzunare" și (altă ciudățenie) un verb panacote (?) "a fura din buzunare", cu persoana I singular panacotesc
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
Voican, același Cristian Nemescu a mai agonisit ceva premii și cu Mihai și Cristina - life stories producție tot UNATC, traductibilă și prin sintagma "lungul grum al dorinței către împlinire". Prestația protagonistului Aurelian Bărbieru a fost încununată cu premiul de interpretare masculină susținută fiind și de palpitul manevrelor digitale. Uzînd doar de un nesfîrșit travling, echipa londoneză a filmului Standing still - scenariul și regia Lija Ingolfsdottir, imaginea John Ward - și-a adjudecat premiul de regie recompensînd măiestria în prezentarea unei cozi la
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
foarte urîtă. Ceva trebuia să aibă și ea... în general, femeile care reușesc în telenovele sînt mult prea tinere ca să fi apucat să facă studii, iar mesajul este că nu școala face pe om... pardon, pe femeie, întrucît partenerii întotdeauna masculini ai eroinelor (există în telenovele homosexualitate masculină, niciodată însă feminină, în afara eventualelor agresiuni din pușcării) sînt întotdeauna cu cel puțin 10 ani mai în vîrstă și trecuți prin cel puțin o facultate. Betty, spuneam, suplinește prin studii urîțenia. Inutil de
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
ea... în general, femeile care reușesc în telenovele sînt mult prea tinere ca să fi apucat să facă studii, iar mesajul este că nu școala face pe om... pardon, pe femeie, întrucît partenerii întotdeauna masculini ai eroinelor (există în telenovele homosexualitate masculină, niciodată însă feminină, în afara eventualelor agresiuni din pușcării) sînt întotdeauna cu cel puțin 10 ani mai în vîrstă și trecuți prin cel puțin o facultate. Betty, spuneam, suplinește prin studii urîțenia. Inutil de precizat că e o urîțenie trucată prin
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
și era scrisă de Cecilia Ștefănescu), despre prostiuțele exuviale (vezi romanul Simonei Popescu), despre o foarte specială uimire în fața propriei sexualități care n-are nimic de-a face cu explozibilul dinamism, cu eruptivul dizgrațios și atît de cîntat din tradiția masculină a literaturii noastre. Doina Ioanid folosește din plin toate aceste ingrediente în textele ei de pînă acum. Subiectul mini-poemelor din E vremea să porți cercei se schimbă însă cu totul. Autoarea a împlinit 30 de ani, a depășit chiar această
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
și descoperindu-și, victorioasă, feminitatea în final. Ambele categorii cad pradă ideației, altfel, suficient de dezlînate și neconvingătoare a unui Don Juan grosolan, egocentrist și ridicol, căruia căderea femeilor îi atestă puterea, mai curînd decît prestația vizibilă în roman. Personajul masculin care seduce e conștient de caracterul adolescentin al unora dintre manifestările sale (uneori, emite scurte teoretizări pe temă). Dar adolescentinismul nu se oprește aici. întregul tipar erotic, întregul scenariu, este adolescentin. Jocul dintre aparența dezamăgitoare și forța interioară impresionantă, cu
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
este. O femeie ca tine, cu bazinul evazat, trebuie să fie senzuală! Senzuală și maternă!". Strategia lui Rogulski e simplă: afirmă identitatea dintre fiziologic și mental în cazul femeilor și încarcă, apoi, datele fiziologice cu semnificația urmărită dintru început - superioritatea masculină devenind incontestabilă, ca și necesitatea de a decide pentru ea. Ceea ce Rogulski nu ezită să facă, pe parcursul romanului. Desigur, în ordinea patriarhală căreia i se subordonează lumea romanului, demersul său se numește a ajuta femeia care are vocația feminității să
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
nu poate fi "educată" decît prin suferință (și că ea asta și vrea), aceea că femeia recunoaște în beție sau grosolănie semne ale virilității, aceea că bunul-simț este dușmanul absolut al genialității speciei umane (e vorba, evident, de jumătatea sa masculină...) etc. etc. Teorii zgomotoase și producătoare de dezordine - care este, desigur, principial și indiferent de condiții, creatoare... Nimic mai zgomotos, nu e așa, decît un viol. Victima unei asemenea tentative este Lelia din Bunavestire, înțeleaptă femeie falică ce acceptă și
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
o forța să onoreze contractul inițiat de soțul ei (sex cu parteneri schimbați), prin grosolănia sa, îi amintește că este în viață. Această excrescență machistă nu are doar inocentul rol de a alinta suav vanitatea bărbatului. Ea ușurează integrarea violenței masculine (inclusiv ca manifestare fizică!) în circuitul evoluției spirituale feminine și legitimează provocarea suferinței ca o necesară cale către împlinire. Suferința fiind necesară, pasul următor e convingerea că, de altfel, femeii îi place. înclinațiile sadice ale masculului nu se pot manifesta
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
Amfitrion). De la simplul stăpîn la zeu, deosebirea nu e de poziție (în orice sens la care ne putem gîndi) sau de scenariu - nici măcar de ticuri lexicale ("he-he", "oho", "ehei" sînt formele comune și omniprezente de exprimare a emoției pentru personajele masculine brebaniene). Deosebirea stă, mai degrabă, în băuturile de pe etajera barului și în parfumurile de pe aceea din baie... și, bineînțeles, în hainele din șifonier. Zeul pare a fi masculul în stare să își stăpînească, să își integreze propria feminitate. Zeul e
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
doi invitați de marcă - Alberto Farassino, critic și istoric de film, și Luigi Lo Cascio, o stea în plină ascensiune a filmului italian actual, câștigător în acest an la Veneția al prestigiosului trofeu Cupa Volpi pentru cea mai bună interpretare masculină - și, nu în cel din urmă rând, o dezbatere (privind cinematograful european și filmul de autor versus cinematograful american și dominația producătorilor) găzduită de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București, în cadrul căreia studenții (viitori regizori, operatori, scenariști
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
răspunsul ei la Emile a lui Rousseau, A Vindication of the Rights of Women - 1792, pîna la Simone de Beauvoir și la influențele existențialiste din Al doilea sex etc.); și desigur măsura în care este posibil să se "completeze" filosofia "masculină" - dacă nu misogină - de pînă acum cu experiențele femeilor. " Moderația" de care vorbeam se vede și din aceea că Moira Gatens nu se aliniază tendinței anumitor feministe americane radicale (V. Solans, Mary Daly etc) de a construi o filosofie cu
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
feministe americane radicale (V. Solans, Mary Daly etc) de a construi o filosofie cu totul separată, centrată pe experiența ontologică feminină, deși apreciază unele dintre ideile popuse de acestea. Gatens respinge, dealtfel, orice astfel de "separare" a experiențelor feminine și masculine: nu e necesar să facem exact greșeala pe care o incriminăm. Trebuie însă ca acolo unde femeile sînt, într-un fel sau altul, defavorizate, acest lucru sa fie recunoscut, analizat și corectat. Nu filosofii, misogini sau nu, se află sub
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
lupta scriitoarei cu inerțiile sistemului juridic american. în același timp, frecvența agresiunilor trebuie să însemne și că bărbații, într-un for interior, consideră că au dreptul să agreseze. Pe ce se întemeiază acest drept și cum este întreținută această convingere masculină? Pe inferioritatea femeii, și prin pornografie, sînt răspunsurile găsite de Dworkin. Pornografia cu care luptă Andrea Dworkin este aceea care, în reprezentări sado-masochiste, figurează femei supuse unor torturi inimaginabile, în extaz erotic: "Pornografia este propagandă misogină. Ea nu încurajează doar
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
Rodica Zafiu Sufixul moțional -că - mijloc prin care se formează feminine de la substantive masculine, mai ales de la nume de locuitori în -(e)an: româncă, italiancă; clujeancă, timișoreancă; orășeancă, săteancă - e unul dintre elementele derivative care pot provoca discuții lingvistice și interpretări contradictorii. Sufixul, de origine slavă, a părut la un moment dat să devină
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]