2,843 matches
-
a tatona spațiul în care atîtea lucruri au rămas neîntîmplate precum mîinile mele încă tînjesc, să atingă fericirea. Pînă la urmă nevoia de mituri e și aceasta o nostalgie, purificată de aceeași flacară care se ridică pentru a spune mereu melancolic că, Timpul fără Dragoste, e gol. Referință Bibliografică: Așa de frig și de liniște / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 270, Anul I, 27 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate
AŞA DE FRIG ŞI DE LINIŞTE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354312_a_355641]
-
treia a zilei (amurgul), vârsta a treia a anului (toamna), iar din ceea ce reușește să transmită acest sonet, din maturitatea lui filozofică, se pare că și poetul ar fi în vârsta a treia a vieții - toamna existenței. O poezie frumoasă, melancolică... Melancolia are și ea dulceața ei. Plânsul naturii e un plâns necesar, uneori folositor, o descărcare de energii acumulate în verile toride... Și omul plânge, după care apare liniștea... Lacrima oricărei tristeți a naturii este de fapt stropul de apă
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354396_a_355725]
-
Primăvară..., fac toate parte din natura duală a tuturor celor de pe pământ. Fiecare element al binomului se constituie ca un termen de comparație pentru celălalt, ca o stare ce-o pune în valoare pe cealaltă. Drept urmare, suntem fermecați de frumusețea melancolică a toamnei zugrăvite aici de domnul Marian Malciu, știind că și celelalte anotimpuri îl vor inspira în egală măsură și ne va zugrăvi aceeași natură minunată! Doresc să vă inspire și fulgii de nea, și ghioceii, și galbenul verii în
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354396_a_355725]
-
teorie pînă atunci, Estera era fericită, ea venise acasă cu gîndul să-i povestească lui Mancuse despre fericirea Afroditei, pentru că și prietena ei, ca și ea, de altfel, descoperise brusc fericirea în simplitatea ei emoționantă, puternică și crudă, zvăpăiată și melancolică, deșănțată și castă în același timp. Mîngîierile erau o contopire a simțurilor, sexul era o emoționantă topire în fericire, cuvintele erau flori risipite peste pîntecul ei de femeie însetată de dragoste ca pămîntul fertil de ploaie. Ce frumoasă se făcuse
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
Karl să rămână în acest oraș de munte așa cum era, cu venituri mici, cele din meseria de profesor de liceu. Prin urmare, perspectiva plecării lui Karl la mătușa sa din Austria nu-i prevestea nimic bun. - De ce ești atât de melancolică și tăcută, îngerul meu, Alice? o întrebă el, intrigat de sclipirile de durere din ochii ei. - Nu știu nici eu ce se întâmplă în sufletul meu! Mi-a pierit însă seninătatea cu care te așteptam, zi de zi, așa sărac
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
ci ar fi vrut să închine totul ființei sale cele mai dragi, Alice. Însă Alice vedea cu totul altfel perspectiva plecării lui Karl. Simțea o neliniște anscenstrală, neexplicabilă, în sufletul ei. În cele din urmă, văzându-l pe el mereu melancolic, îi zise: - Karl, la ce te gândesti acum? Ce se întâmplă cu tine? El însă rămânea îngândurat, ofta des și nu zicea nimic. Deodată, o privi drept în ochi, o mângăie pe păr, apoi îi zise, încurajând-o: - Vei vedea
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
de pământ.” În cafenea li se oferă specialități culinare italiene, adaptate căldurii de afară: granite „sirop cu gheață” și aproximativ douăzeci de sortimente de gelato „înghețată”. Sub raport uman consumatorii sunt impresionați de chipul unei buchetiere de o frumusețe îngerească, melancolică, cu ochi mari și negri, limpezi și misterioși, cu păr negru, lucios, buclat, cu gâtul alb precum crinul, care pare copia fidelă a icoanei Sfintei Cecilia din Catedrala Santa Maria del Fiore. Prietenul său l-a condus după aceea în
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
iar Matei Călinescu l-a considerat un umorist sentimental. Scuzați-mi amănuntele căutate și găsite spre argumentare, dar este unul dintre poeții pe care i-am iubit, l-am înțeles poate altfel, i-am căutat și i-am descoperit notele melancolice și lirice, pe lângă acel umor liric adresat simțurilor cu mijloace poetice folosind cuvinte inteligente. Departe de a mi se fi părut superficial, mi s-a părut chiar profund, exprimându-se ușor datorită talentului de versificator și în același timp folosind
SCRISOARE DE PESTE ATLANTIC de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353896_a_355225]
-
Aici, în Iași, s-a născut, ceea ce numim noi,o parte din literatura românească. Iașul i-a găzduit pe Ion Creanga și Mihai Eminescu o vreme; pe maestrul ce jongla cu fericirea copiilor, pe Nică, în bojdeucă și pe poetul melancolic și filozof, pe Mihai... Aici, dânșii și mulți alții, au scris împreună, discutând și aruncând idei, intrând în “templul” lor, „Junimea”, simțind aroma înțelepciunii. Chiar și acum, când intri în Iași, simți o slabă aromă , simți cum cultura s-a
DE CE IUBESC EU IAȘUL de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353948_a_355277]
-
-ți pot arăta pe viu ce a ajuns astăzi flotila ta de coji de nuci. Roșie ca un rac fiert, dar ferită de întunericul care de multicel se lăsase, Anica se depărtă puțin de el ca să n-o trădeze fierbințeala. Melancolic, cu gândurile prin diferite cotloane ale aducerilor aminte plăcute se aventură și ea în idilă cu prosteasca întrebare: - Chiar vrei să ieși cu mine la oraș? N-o să râdă trecătorii de noi? - „Păi o să te încalți și tu! Sper cel
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
Acasă > Cultural > Accente > CU ARIPILE FRANȚE Autor: Iulian Cătana Publicat în: Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017 Toate Articolele Autorului Supla și gingașa,Antoaneta lucra că vânzătoare la o florărie de cartier,avea ochii verzi și melancolici iar părul lung și castaniu se prăbușea că o cascadă cu reflexi mistice pe umeri ei supli și frumoși.Trăsăturile fetei fiind regulate îți creau o imagine de normalitate dar buzele senzuale și bine conturate o făceau să fie țintă
CU ARIPILE FRANTE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352750_a_354079]
-
să spun și acum că respectul și frumusețea locurilor natale m-a făcut să mă subordonez și lor. Lor să dăruiesc cu toată dragostea și respectul, realizările mele. Aducerile aminte îl copleșesc și se reîntoarce în timp și spațiu, căzând melancolic în stări de reverie, cu gândul la anii inocenți ai copilăriei. Scriitorul, Puiu Răducan, aduce prin „Trepiedul de aur” un omagiu locurilor sale natale ca unui sanctuar sacru. Melancolia Țepeștiului natal cu toate aspectele vieții mele de aici sunt trăiri
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
Toate Articolele Autorului În umbra nopții te-am strigat să vii. O toamnă îmi plângea în necuvinte, Cu-n ceai de dor și lacrimă fierbinte Mi-am încălzit visările târzii... Deasupra cerul se-apleca de nori Prea plini de violetul melancolic. O lună plină se-mpletea bucolic În caierele furcii cu splendori... Simțeam că vii spre mine pe cărări Săpate de fantome-n dansul lor, Într-un satanic festival al lupilor Când trupul lor,de cap e-n dezlegări... Nu te
NOAPTEA LUPULUI ŞI-A IELELOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354165_a_355494]
-
te deschizi ca o fereastră să mângâi raza de soare; în florești cu dor în glastră, roua ochilor te doare. enigmatică petală, cine a putut să-ți deie, pe saloanele de gală, un parfum de orhidee? trup de zân ă , melancolic, sceptru sfânt de nemurire, râu de miere-n vis hipnotic, ideal de-nmugurire, enigmatică petală, carne dulce de femeie, măreția ta, regală, e parfum de orhidee! http://www.youtube.com/watch?v=i28maBDFBns Referință Bibliografică: Enigmatică petală / George Safir : Confluențe Literare
ENIGMATICĂ PETALĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354653_a_355982]
-
flămânzi/ de ură'', iar ca o consolare a trecerii rituale, el găsește acest tainic răspuns : Fii sigur/ Că o să încăpem toți/ pământul nu e niciodată prea plin/ cu / câte o mână afară/ mângâind cerul''. Poetul năsăudean este însă și un melancolic însingurat care privește viața prin oglinzi paralele :,, anul acesta / am uitat de salcâmi / am nins întruna / îngropând amintiri/ fidelitatea timpului alb/ e senină/ ceva însă/ topește zăpada''Crezul său existențial este unul încărcat de semnificații : ,,am ars/ în plină lumină
LIRICA EXENŢIALĂ A LUI MIHAI PLEŞ, CRONICĂ DE MIRCEA DAROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347198_a_348527]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > TOAMNĂ TÂRZIE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 324 din 20 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Au trecut anotimpurile peste mine, dar și...timpurile. Sunt ușor melancolică în ajunul aniversării zilei de naștere. Azi-noapte am visat bunicii dinspre tată, părinții și pe unchiul care a avut grijă de mine de la 11 la 18 ani...Se pare că deși sunt plecați „dincolo”...vor participa și ei la aniversare
TOAMNĂ TÂRZIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357289_a_358618]
-
ține, lovit de soarta, crede el. Și se înșală? Păi, da! a zîmbit iar Licurișca, enigmatica. Spune-i ceva, ca să-l înveselești, i-a zis Thomas, de parcă eu nu eram de față și nu despre mine discutau. Lasă-l așa, melancolic.. Se înșelau. Nu eram melancolic. Ei erau îngerii, nu mă mai lăsăm păcălit. Spune-ți-mi ceva despre Dumnezeu, i-am rugat, privindu-i pe rîd. Licurișca a zîmbit iar. Spune-i, Thomas. N-ai să înțelegi, pentru că nu ești
CAP 6 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357384_a_358713]
-
el. Și se înșală? Păi, da! a zîmbit iar Licurișca, enigmatica. Spune-i ceva, ca să-l înveselești, i-a zis Thomas, de parcă eu nu eram de față și nu despre mine discutau. Lasă-l așa, melancolic.. Se înșelau. Nu eram melancolic. Ei erau îngerii, nu mă mai lăsăm păcălit. Spune-ți-mi ceva despre Dumnezeu, i-am rugat, privindu-i pe rîd. Licurișca a zîmbit iar. Spune-i, Thomas. N-ai să înțelegi, pentru că nu ești făcut pentru înțelegere, dar îți
CAP 6 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357384_a_358713]
-
ardelene -, rețin o strofă tulburătoare dintr-o „Noapte de taină”: „Când ieși-va luna, voi veni cuminte Să îți ung cu miere simțurile toate, Ochii-ți săruta-voi, să mă țină minte, Nedormiți mă cheme, rugători în noapte”. Frumos! Eminescienele, melancolicele peregrinări printre stele ale lui Mircea, înmuiate în cleștarul dulce al visului, ne însoțesc pământeana pribegie: „Burniță noaptea peste sat,/ Rumegă boii luceferi,/ Doru-i pe uliți plecat,/ Somnu-i de miere-n cei teferi// Trece prin somnu-mi un car,/ Boii au
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
gîndirii ? Și, mai jos, ne aduce cu picioarele pe pămînt și cu capul în nori: „Și dă-i și lupta.” Sprea sfrșitul lunii ianuarie, autorul recidivează la modul exemplar, înțelegînd de unde ne vine ideea să ne exteriorizam cu o brutalitate melancolica: După „scîrța-scîrța pe hîrtie”, cade și apogeul, magnific, ca în Valkiria: „Fac rost de niște carne de vită.” Și, măi prin februarie (auzi aici poezie pură, nefalsificata): „Tinerii Borza și Bița ne însoțesc în nocturnă, că se face economie la
NONEPOEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358273_a_359602]
-
vestitorii primăverii, pe când eu merg la pas pe Culmea din Dealul Viilor să mai văd cum arată aceste locuri troienite până mai ieri de nămeții zăpezii, când ca prin farmec aud o șoaptă dulce din „sertarul inimii” care-mi spune melancolic: „Aud frumusețea ta în pivnițele gândului./ Un sfert din mine o cântă, restul e un nimic obosit și leneș/ prevăzut în curiozitatea oglinzii care te privește”. Formidabil! Unde și când am auzit sau am citit aceste slove de alean ce-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
vestitorii primăverii, pe când eu merg la pas pe Culmea din Dealul Viilor să mai văd cum arată aceste locuri troienite până mai ieri de nămeții zăpezii, când ca prin farmec aud o șoaptă dulce din „sertarul inimii” care-mi spune melancolic: „Aud frumusețea ta în pivnițele gândului./ Un sfert din mine o cântă, restul e un nimic obosit și leneș/ prevăzut în curiozitatea oglinzii care te privește”.Formidabil! Unde și când am auzit sau am citit aceste slove de alean ce-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
modul de percepere a lumii. Nu trebuie să ne așteptăm însă la creații filozofice, fiindcă la vârsta preadolescenței și adolescenței primordiale sunt autocunoașterea, iubirea. E o tatonare a propriilor trăiri pe o scală de valori individualizată, uneori cu tonuri ușor melancolice, pesimiste. Pentru volumul de debut editorial „Tortul copilăriei” Ioana Cristiana CERNEA: aparținând elevei „ Ioana Cristiana CERNEA (n. 01.01.2002) este o fetiță de numai zece anișori, elevă acum în clasa a III-a, venită pe lume din tolba Moșului
DUBLU EVENIMENT LA CENACLUL LITERAR „MUGURII” AL COPIILOR DIN COMĂNEŞTI de LEONID IACOB în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358315_a_359644]
-
gîndirii? Și, mai jos, ne aduce cu picioarele pe pămînt și cu capul în nori: „Și dă-i și lupta.” Sprea sfrșitul lunii ianuarie, autorul recidivează la modul exemplar, înțelegînd de unde ne vine ideea să ne exteriorizam cu o brutalitate melancolica: După „scîrța-scîrța pe hîrtie”, cade și apogeul, magnific, ca în Valkiria: „Fac rost de niște carne de vită.” Și, măi prin februarie (auzi aici poezie pură, nefalsificata): „Tinerii Borza și Bița ne însoțesc în nocturnă, că se face economie la
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
frumusețe- povestește Caragiale când l-a văzut- o figură clasică, încadrată de niște plete mari, negre, o frunte înaltă și senină, niște ochi mari, - la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru, un zâmbet blând și adânc melancolic ... ” Trupa ambulantă era a actorului Mihai Pascally, din care făcuse parte și Caragiale ca al doilea sufler și copist de roluri. Iorgu Caragiale l-a tocmit ca sufler pe Eminescu și de atunci nu s-au mai despărțit. Eminescu a
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]