4,697 matches
-
submediocru și două producții de dans contemporan de un veștejit amatorism. Îmi mai revenisem după urmărirea câtorva spectacole din eXplore dance festival - asupra căruia voi reveni, căci festivalul este încă în plină desfășurare - dar m-am vindecat cu adevărat de melancolie urmărind spectacolul realizat de Simona Deaconescu, Camera 0001/ , prezentat la Centrul Național al Dansului București. Contrastul cu ce văzusem anterior, m-a ajutat să-mi reamintesc ce mare influență are asupra spectatorului participarea la o creație de calitate, care îl
Fabrica de vise by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3122_a_4447]
-
Dansează încet și în deplină tăcere/ zeul cu trupul de fum/ în locul cel mai strâmt cu putință/ unde lucrurile potrivnice se netezesc/ cum ar fi cel dintre ființă și neființă/ dintre lumină și umbră, cuvânt și tăcere/ dintre zîmbet și melancolie/ dintre somn și trezie./ Tu abur și ceață și fum, tu iarbă a fiarelor/ prelinsă/ răcoare a lacrimii care sfîrîie pe obraz/ ca pe o plită încinsă/ apropiete cu talpa veșnic desculță și desperecheată/ a zeului-negură, a păsării zeu;/ o
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
Livius Ciocarlie Plăcuta melancolie a renunțării. Sau, spus mai pe șleau: „Ce-ar fi s-o las baltă?...”. Ceea ce, întrucât sunt foarte decis în unele situații, am și realizat. De altfel, mi-e și ușor. Lăsatul baltă e specialitatea casei. Din Lusitania, Bazil ne
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
implicații culturale, sociale, religioase, dramele din Chinatown vor fi temele ei favorite. Se va stinge din viață, în 1914, la numai 49 de ani. Sui Sin Far a scris articole documentare, precum și ficțiuni de mică întindere în care umorul și melancolia devin două fațete ale aceluiași sentiment: un soi de dor, de tânjire după ceea ce nu poate fi găsit nici în Lumea Nouă, nici în cea Veche pentru că viața este întotdeauna și superbă neîmplinire. Deși nu a apucat să scrie romane
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
Tănăsoaica Cât de durabil poate să devină prezentul unei acțiuni poate să fie o întrebare neliniș titoare când o treci prin filtrul propriei tale prezențe în acel timp. În afara lui lucrurile se văd altfel, deși nu lipsite de o anume melancolie, pentru că o măsurare precisă nu poate fi făcută asupra duratei fără cronica ei, ori dovezile desfășurării distanței de atunci și până acum. Un artist fotograf, Fekete Zsolt, chiar acest lucru și-a dorit să-l facă, reluând fotogramele, de acum
Timp fotografiat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/2943_a_4268]
-
tonuri de roșu stins și auriu, era atârnat un tablou. De cum am intrat în casa Sadovenilor, pânza aceea mică ce înfățișa un peisaj cu contururi abia schițate, dar având o atmosferă aparte și degajând din griurile sale rafinate o gravă melancolie, m-a dus cu gândul, entuziast tânăr ce eram, la pânzele lui Andreescu. Sunt momente când elanul și exaltarea tinereții în fața frumosului ne fac să uităm de rigorile cuviinței, așa că, netulburat de nici o reținere, am întrebat gazda cine pictase acel
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
A pictat foarte puține naturi statice, dovedind aceeași preocupare de a pune într-o relație armonioasă obiectele ce compun aceste lucrări. A fost însă cu precădere un peisagist. Lucrările sale, având un soi de calm de factură clasică, degajă o melancolie discretă ce dă pânzelor o dimensiune meditativă, gravitate și profunzime. Căci rafinat estet, cum a fost, de bună seamă, Dimitrie Sadoveanu, el a avut o viziune melancolică asupra lumii. Așa se face că retras, străin de interese sau vanități lumești
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
altă parte, altă dată sau atunci își dădea seama că nu poate avea nimic fără Pia căci timpul se scurgea în agitație și rumori de neînțeles din care nici praful nu se alegea (Scrisoarea din 4 febr. 1948). Starea ne melancolie și neputință se datora eșecului întrunirii de la Geneva și la Lausanne între 13-18 februarie, a celor mai de seamă reprezentanți ai rezistenței: generalul Rădescu, Niculescu-Buzești, Matei Ghica, Ghilezean, Titu Pogoneanu, Manuilă, Caranfil, Anastasiu, Ioanițiu și alții, în vederea alcătuirii unui comitet
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
cititorii săi din Vest din „cartea neagră a comunismului” și a urmărilor lui, așa că realizează un montaj de imagini vehiculate de jurnalele de știri sau de documentarele de largă popularizare, ambalat în ironie amară și oferit împreună cu un strop de melancolie. Din această combinație de istorie trecută și recentă rezultă un roman plăcut, pasionant pe alocuri, purtînd în mod evident marca unui scriitor cu greutate, dar al cărui stil, de la Testamentul francez (1995) și de la Muzica unei vieți (2001) încoace, a
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
ceva gol în locul unde altădată cineva trăia plenar o apropiere, o afinitate sufletească, unde orizontul (ceea ce văd ochii noștri până departe) era la locul său. Absența ei răzbate până în teritoriile unde poetul înfruntă de unul singur precaritatea provinciei, însă dincolo de melancolia după cea dusă (a ajuns la Seattle, se pare) subzistă un ton ludic, o topică rebarbativă, ca și decepție care include și oful de a fi o provincie oarecare a lumii: „... când vei ajunge la seattle/ îți voi trimite o
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
s-a bazat pe interacțiunea exemplară dintre protagoniști, la nivel muzical și emoțional. Ecouri din diverse epoci și stiluri, de la baroc până la aleatorism, fuzionate într-o muzică poetică și, totodată, tonifiantă. O mostră concludentă: în piesa finală, tema de o melancolie devastatoare intonată pe sax tenor evoca parcă tragismul din Foamea lui Hamsun, sau Strigătul lui Munch, dar era urmată de un dans exuberant, totul sugerând dialectica imprevizibilă a condiției umane. Festivalul de la Bran s-a încheiat cu recitalul susținut de
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
un traseu încă incert, dar care duce inexorabil la tema predilectă, unica. Surprindem urmele simbolismului miniatural și discret, cantonat mai ales în sugestia muzicală, atracție de altfel cu totul pasageră (Muzică și Romanță); ca și interioare pitorești, purtătoare inerente de melancolie (Astralis) ori stilizări în gust medieval, la modă pe tot parcursul prelungitei belle époque (Decor și Cîntec de orologiu). Tot atîtea cărări înfundate, curînd părăsite. Unica temă centrală a poeziei sale se insinuează chiar și în piese de aparență simbolistă
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
își centrează nucleele simbolice. În jurul despărțirilor de tot felul sunt calibrate sensurile din singurătăți, revelații ori metamorfoze pozitive. Miza scriitorului cade în Scorpionul galben, la fel în toată proza lui, pe felul în care pot fi explorate fisurile realității. Cu melancolia prizonierului în trecutul feeric, dar imposibil. Sau înarmat cu acea curiozitate a fotografului care trece repede pe lângă eveniment pentru a zăbovi, după imprimare, în fața imaginii. Indiferent de opțiune, avem de-a face cu un excelent povestitor.
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
ne(re)citire. Perioada cea mai fastă, deși biografic împunsă de hărțuiri și dezamăgiri, e a anilor ‘70, cu poezii de dragoste, amărui și insinuante, punând surdină dar închipuind, în același timp, un delicat jurnal pe rime. Iată, însoțire a melancoliei din viață cu îndeletnicirea, blândă roboteală, de poet, o dorință de liniște printre file: „Când dintre toamne da-m-or la o parte/ În anotimpul de cucernicie/ Ascetizând în alb ca o stafie,/ Cu ochi de somn aș reciti o
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
ar descîlci cu agere degete,/ firele sorții. Ar înșira cu măiestrie/ mărgele colorate brodîndu-și/ singură covorul anilor/ ce vor veni.// Dar, sigur, această/ femeie n-ar sta în pragul nopții/ reptilo-feline privind prin întunericul/ de asfalt topit// cum spaima și melancolia năvălesc// prin fereastra spartă, cotropind/ cărțile pe care doar a visat/ să le scrie,// de scris nu le-a scris niciodată” (Spaima și melancolia). Dar însăși suferința nerealizării, trăită la o anume treaptă a spiritului, nu poate deveni o realizare
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
n-ar sta în pragul nopții/ reptilo-feline privind prin întunericul/ de asfalt topit// cum spaima și melancolia năvălesc// prin fereastra spartă, cotropind/ cărțile pe care doar a visat/ să le scrie,// de scris nu le-a scris niciodată” (Spaima și melancolia). Dar însăși suferința nerealizării, trăită la o anume treaptă a spiritului, nu poate deveni o realizare? Poezia poate răspunde afirmativ...
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
spune că autoarea este o continuatoare a ideilor lui Ficino, a „cultului solar” al neoplatonicilor, ceea ce nu este greșit, doar că Ficino era, așa cum demonstrează și Klibansky, și un „saturnian”. Sau, alt exemplu, critica pe care „raționalul” Burton o face melancoliei și imaginației în Anatomia melancoliei nu este străină de concepția „magică” a renascentiștilor înșiși, care cunoșteau foarte bine și latura nefastă, nu doar a imaginației, ci a oricărei activități intelectuale în exces. Așa că, dincolo de admirația necondiționată față de performanța intelectuală a
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
continuatoare a ideilor lui Ficino, a „cultului solar” al neoplatonicilor, ceea ce nu este greșit, doar că Ficino era, așa cum demonstrează și Klibansky, și un „saturnian”. Sau, alt exemplu, critica pe care „raționalul” Burton o face melancoliei și imaginației în Anatomia melancoliei nu este străină de concepția „magică” a renascentiștilor înșiși, care cunoșteau foarte bine și latura nefastă, nu doar a imaginației, ci a oricărei activități intelectuale în exces. Așa că, dincolo de admirația necondiționată față de performanța intelectuală a acestei cărți și a întregului
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
unei conștiințe supuse avatarurilor și restricțiilor din vremea comunismului, notațiile jurnaliere ale lui Simuț înregistrează ipostaze revelatoare ale eului, în notații succinte, marcate uneori de frenezia asocierilor, notații în care reflexul mimetic se conjugă cu desenul autoscopic. În aceste pagini, melancolia este privită ca o stare privilegiată de trăire și simțire, ca o modalitate de acces spre adevăratele dimensiuni ale ființei. Melancolia nu e, însă, în jurnalul lui Ion Simuț reflectată în mod empatic, cu turnuri afective ale frazei ci, mai
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
succinte, marcate uneori de frenezia asocierilor, notații în care reflexul mimetic se conjugă cu desenul autoscopic. În aceste pagini, melancolia este privită ca o stare privilegiată de trăire și simțire, ca o modalitate de acces spre adevăratele dimensiuni ale ființei. Melancolia nu e, însă, în jurnalul lui Ion Simuț reflectată în mod empatic, cu turnuri afective ale frazei ci, mai curând, circumscrisă teoretic, într-un incontestabil efort analitic, de radiografiere a resorturilor și componentelor sale, a funcțiilor pe care le deține
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
jurnalul lui Ion Simuț reflectată în mod empatic, cu turnuri afective ale frazei ci, mai curând, circumscrisă teoretic, într-un incontestabil efort analitic, de radiografiere a resorturilor și componentelor sale, a funcțiilor pe care le deține în economia psihicului uman: Melancolia este o formă subtilă de valorizare a eului, o formă subtilă de a pune eul și lumea într-o ecuație insolubilă, în care nu contează decât relaționarea tensionată. Melancolia este una din căile normale parcurse ca eul să-și descopere
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
sale, a funcțiilor pe care le deține în economia psihicului uman: Melancolia este o formă subtilă de valorizare a eului, o formă subtilă de a pune eul și lumea într-o ecuație insolubilă, în care nu contează decât relaționarea tensionată. Melancolia este una din căile normale parcurse ca eul să-și descopere fragilitatea, sensibilitatea, permeabilitatea - calități de finețe absolut necesare pentru a recepta înțelesurile lumii. Melancolia este adevărata stare optimă de receptivitate a semnificațiilor, percepute într-un moment de slăbiciune". "Echilibrat
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
pune eul și lumea într-o ecuație insolubilă, în care nu contează decât relaționarea tensionată. Melancolia este una din căile normale parcurse ca eul să-și descopere fragilitatea, sensibilitatea, permeabilitatea - calități de finețe absolut necesare pentru a recepta înțelesurile lumii. Melancolia este adevărata stare optimă de receptivitate a semnificațiilor, percepute într-un moment de slăbiciune". "Echilibrat prin natură, dar și prin formație" (Ștefan Borbely), "critic sever, înzestrat cu simțul valorii" (Nicolae Oprea), Ion Simuț posedă capacitatea - rară - de a distribui corect
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
ai acționat în acești din urmă ani de sciziune socială, numiți ai tranziției. Sunt acestea, cu toatele, coloane ale caracterului tău, ferit de ură, de vindictă, pe cât de nedispus la compromis. Dat al acelei armonioase firi, veselă în fond sub faldurile melancoliei, cu care treci integru pragul celor opt decenii. Să ne vedem, voioși, la centenar!
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
gesturile, le impune limbajul, ținuta și aspectul locuinței. Rareori cîte un vlăstar al acestei stirpe boierești se înscrie, prin puținătatea seniorială a gesturilor și a opiniilor, prin bun-gust, prin discreție și eleganță neafișată, în imaginea canonică a aristocratului învăluit cu melancolii crepusculare. Aristocrația lor se dovedește a fi mai curînd un lustru de castă dobîndit prin exercițiul trufiei. Sub el se ascund instinctele vulgare, colcăie pofte devoratoare. Barbaria lor funciară, furiile grobiene ies la suprafață în împrejurările în care le sînt
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]