1,294 matches
-
își are și el cauzele sale. În primul rând, Marino refuză din start orice epistemă în care Steinhardt ar putea fi așezat, dinlăuntrul literaturii române: el are o aversiune, o fixație apriorică, lipsită de vreun temei, în primul rând, față de memorialistica închisorilor, apoi față de creștinism, față de eroism, românism, misticism, paradoxuri sau față de soluția iertării („Aș vrea să văd un singur intelectual care iartă”, p.297), de asemenea, față de cultul fragmentarului și față de eseism (aici, se întâlnește, fără să vrea, cu Noica
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
le exagerează, dar, în linii mari, adevărul nu este altul. Astfel, ceea ce putea părea scandalos la început se poate explica acum mult mai ușor: plasat de Marino în „voga mistică”, precum și în cultura impresionistă a fragmentarului, aparținând hulitei categorii a memorialisticii închisorilor care nu ar urmări altceva decât să obțină „efecte pur estetice pe seama unei imense suferințe, a unor situații profund atroce”, jurnalul lui Steinhardt nu îi apare altcumva decât ca un „gest lipsit de orice autenticitate”. Ceea ce e logic, dacă
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
pasionat de „utopia” creștinismului 6, așa cum se prezintă pe sine Adrian Marino, aversiunea față de Steinhardt este explicabilă și pare a fi de bună-credință. Adică în afara unei determinări ideologice, religioase sau politice. Ceea ce nu anulează eroarea și prejudecata lui Marino cu privire la memorialistica de închisoare. Din care nu reține absolut nimic și, mai mult, ca să-i învețe minte pe potențialii contestatari, le oferă două modele „profund adevărate și exemplare” (p.80) ale acestui gen: Dostoievski (cu Amintiri din casa morților) și Soljenițîn (cu
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
și debutul exilului lui Ion Ioanid, care cere și obține azil politic în RFG, important pentru mărturia pe care o va aduce (mai târziu) despre închisorile comuniste, la postul de radio "Europa liberă" și ulterior în mai multe volume de memorialistică; de notat că Ion Ioanid este receptat ca un caz pur politic, iar nu ca un scriitor; 1970: Ilina Gregori (RFG). Din 1971 încoace lumea scriitorilor se agită din ce în ce mai mult și cazurile de exil se precipită și se constituie în
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
urmă, acesta e pariul imposibil al literaturii mari: să producă povești fabuloase, dar în care să se poată regăsi oricine.” - Felix Nicolau). Convorbiri cu Paul Cornea În BUCUREȘTIUL CULTURAL nr. 115 (din 17 iulie), Cronicarul recomandă cele patru pagini de memorialistică avându-l în centru pe profesorul Paul Cornea. Cărturarul evocă, emoționant, anii colilăriei: „De pe la 8-9 ani, de când conștiința de sine începe să se desprindă din magma de amintiri confuze ale copilăriei, deci de pe la începutul anilor ’30, slujbele tatei au fost
Revista revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4456_a_5781]
-
rodea scoarța". Documentar, sînt de semnalat evocările privitoare la mizeria în care familia Ș. Cioculescu a trăit între anii '48-'58. În același număr din revista de la Târgoviște, dl Tudor Cristea consacră o cronică plină de simpatie volumului recent de memorialistică al directorului României literare. Ne-a frapat amănuntul, pe care-l reținusem și din carte, că bunicul matern al autorului este găeștean. Dl Cristea notează în paranteză despre Găeștii cu pricina: "probabil altul decît cel dîmbovițean"... Ne-am interesat și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14760_a_16085]
-
Ștefănescu) fac excepție, însă doar ca umil cronicar al evenimentului. Iată lista premiatelor: CRITICĂ ȘI ISTORIE LITERARĂ: Gabriela Danțiș, Poezia bucolică românească, Ed. Univers; Roxana Sorescu, Lumea, repovestită, Ed. Eminescu * PROZĂ: Maria Tacu, Mătușa mea, Anestina, roman, Ed. Cartea Românească * MEMORIALISTICĂ: Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat, Ed. Vitruviu; Liliana Grădinaru, Temnița fotografiilor de familie, Ed. Eminescu * POEZIE: Mariana Codruț, Blanc, Ed. Vinea; Victoria Milescu, Arleziana, Ed. Eminescu; Mihaela Minulescu, Obiecte stranii, Ed. Eminescu * VALORIFICAREA MOȘTENIRII LITERARE A IULIEI
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15592_a_16917]
-
prețuit faptul că, tot primind corespondență de la Ion Ghica, a intuit artisticitatea epistolierului, îndemnîndu-l să le compună, adresîndu-le lui, marele său prieten încă de pe vremea studiilor pariziene. Încît, se știe, nașterea vestitelor Scrisori către Vasile Alecsandri ale lui Ghica, operă memorialistica de mare rafinament, exemplu măiestru de expresivitate involuntara i se datorează poetului. Fine sînt aprecierile din eseul Caragiale - marele mim. Are dreptate dl Alexandru Săndulescu, Caragiale mimă, ca geniu, tot ceea ce scria, mereu cu infinită dificultate, efectiv în chinuri creatoare
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
sau mai scurte, câteodată ca răspuns la scrieri ale altor martori ai evenimentelor. Constantin Bostan avea, prin urmare, alternativa de a ne furniza o ediție stufoasă și greu de parcurs, în care scrierile confesive să fie grupate pe genuri (jurnal, memorialistică, epistole), iar adăugirile și documentele să fie relegate în note, sau de a asambla toate aceste fragmente, printr-o muncă laborioasă și devotată de cunoaștere a personalității lui G. T. Kirileanu, într-o narațiune ordonată cronologic și escortată oportun de
G.T. Kirileanu par lui-même by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2831_a_4156]
-
ce analizează din perspective noi autori precum Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran sau Matei Caragiale, dar trece cu vederea talentul excepțional de prozator și poet al profesorului de la Bloomington. Tot ce a scris Matei Călinescu, de la studii erudite la memorialistică, poartă marca acestui talent care te face să-l citești cu participare, să comunici firesc cu autorul, care-ți vorbește parcă ție anume. Neputînd fi prezent la ceremonie, Matei Călinescu a trimis un text confesiv, în care amintește vechile lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
specialist în filozofia și literatura rusă, Ion Ianoși a studiat filologia la Cluj-Napoca și filozofia la Sankt-Petersburg - unde avea să-și susțină de altfel și doctoratul în filozofie. Este autor a numeroase lucrări de filozofie, estetică, istorie literară, monografie și memorialistică, în care sobrietatea speculației se împletește cu generozitatea tolerantă a interpretării. Studiind istoria ideilor și mentalităților, eseurile lui Ianoși pledează în general pentru nuanțare și analiză, împotrivindu-se maniheismelor în gândire care au avut, pentru istoria secolului XX în special
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
ca autor al exercițiilor mai sus amintite, nimic n-ar fi justificat reținerea lui Ralet în memoria noastră culturală. Suvenire și impresii de călătorie răscumpără însă încercările mediocre de pînă atunci, deoarece reprezintă unul dintre cele mai înalte puncte ale memorialisticii de după 1848. De ce s-a simțit Ralet obligat să consemneze în scris misiunea politică pe care a întreprins-o la Constantinopol? O spune el însuși în finalul cărții: "Ca să-mi esprim mai bine mulțămirea întoarcerei și să contribui după putință
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
căreia autorul s-a văzut azvîrlit în temniță, fiind recuperate din dulapurile Securității abia după 1989. Poate că tocmai ororile epocii care l-au zguduit pe acest intelectual de stînga, cumnat al lui Lucrețiu Pătrășcanu, l-au orientat către o memorialistică abundentă, înfrigurată, sprijin moral prin mobilizarea memoriei, dar și testimoniu cu sens de memento lăsat posterității. Cu atît mai amplă a fost rezonanța fărădelegilor regimului totalitar în conștiința lui Pandrea, cu cît formația sa era una juridică, iar profesia sa
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
scris adesea - continuau amintiri bucureștene. Posesor al câtorva - deloc numeroase, dacă stăm să le numărăm - dintre amănuntele care au generat viziunile poetice lui Paul Celan, Petre Solomon atacă simultan două porți închise, având convingerea că măcar una se va deschide. Memorialistica travestită în critică literară poate conduce fie la o revelație biografică, fie la o împrospătare a uzanțelor de interpretare. Ducând la extrem o astfel de metaforă, îmi vine să spun că, până la urmă, succesul acestei intenții rămâne înjumătățit. Avem înainte
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
a mai avut însă răbdarea de a persevera în această formulă atît de deosebită de cea din Manoil ori Elena. Poet în stare pură al generației pașoptiste, Bolintineanu lărgește poezia pînă dincolo de limitele ei naturale: cu toate că a scris și roman, memorialistică de călătorie ori teatru, el a așternut abuziv vălul poeziei peste toate celelalte forme literare. Și-a tratat de multe ori propria sa viață în mod boem-iresponsabil, adică în cele din urmă „poetic”. Că a trăit însă doar pentru a
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
Horia Gârbea, Radu Pavel Gheo, Radu Mareș, D.R. Popescu, Dan Stanca, Alexandru Vlad, Varujan Vosganian. Dar, ceea ce este remarcabil, sumarul revistei este completat cu contribuții ale scriitorilor din Alba Iulia și din regiune. Sunt publicate pagini de proză și poezie, memorialistică, traduceri (din Jacques Prévert), cronici literare (sub generciul Cărți, cronici autori) ori eseuri (sub sigla Teme la alegere), ca și prezentări ale noilor membri din Filiala locală a USR. Toate aceste prezențe nu au un aer provincial, ci ilustrează convingător
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4482_a_5807]
-
Mircea Handoca La 20 mai 1936 apărea volumul lui Mircea Eliade Yoga, subintitulat Essai sur les origines de la mystique indienne 1. Memorialistica și corespondența ne dezvăluie unele amănunte din laboratorul de creație al tânărului savant. Etapele redactării pot fi prezentate în câteva cuvinte. Prima formă a cărții datează din anii 1929-1931, când se afla în India. Scrisă inițial în limba engleză, această
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
a purtătorilor de condei, a profesorilor împotriva acestui șarlatan cultural."23 Cele câteva referiri concrete din textul lui Anton Dumitriu sunt parafrazarea sau citarea singurei recenzii a unui orientalist care a adus obiecții Yogăi (Paul Masson-Oursel). "Misterul" este lămurit în memorialistica lui Eliade: "Numai Paul Masson-Oursel a publicat o notiță cam în doi peri în Revue Philosophique. Mai târziu am înțeles de ce: pregătea și el o carte despre Yoga pe care totuși n-a apucat s-o scrie decât după vreo
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
și a informației bibliografice decât în cea a ideilor".28 La peste un deceniu de la apariție, fascinația primei lecturi a Yogăi din 1936 e parcă mai pregnantă, atât în rândul cititorilor anonimi, cât și în cel al erudiților. Desprind din memorialistică doar două momente semnificative: La 14 februarie 1947 autorul e vizitat de un tânăr funcționar. "De patru ani caută Yoga prin toate librăriile și anticăriile din Paris și provincie. în 1944 a văzut-o anunțată în catalogul unei anticării din
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
din 1936 este o capodoperă. Alături de Luceafărul lui Eminescu, Coloana infinită a lui Brâncuși, Oedip de George Enescu, această monografie este o parte integrantă din patrimoniul spiritualității românești. 1 Cartea nu a apărut la începutul primăverii, așa cum credea autorul în memorialistică, ci la sfârșitul ei. Facem această corectare bazată pe corespondența emisă, reprodusă în cele trei volume Europa, Asia, America (Ed. Humanitas, 1999, 2004, 2004). 2 Teza de doctorat a fost publicată de Constantin Popescu-Cadem în foiletonul Revistei de istorie și
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
a "ignoratului" Marius Tupan. Ciudată i s-a părut Cronicarului părerea lui Ștefan Caraman (consonantă însă cu a lui Florin Iaru) că "scriitor este doar autorul de text creativ ficțional" iar nu și acela care dă la iveală cărți de "memorialistică, de teatru, de critică, eseu..." Ciudată pentru că emițătorul opiniei după care "cartea de teatru" nu ar fi literatură ține totuși să treacă drept dramaturg, calitate menționată în Ramuri în dreptul numelui său. Atunci? Dramaturg fiind, Șt. C. se autoexclude dintre scriitori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10005_a_11330]
-
un roman mult mai cuminte. Dar și lipsit de relief artistic, plat, fără calități de compoziție sau de stil. Cel mai interesant din toate ar fi putut fi Zile de lagăr (Socec, 1945), subintitulat român, în fond, prima carte de memorialistica a scriitorului. Internat în lagărul de la Tg. Jiu, în timpul războiului, autorul înfățișează o panoramă de oameni politici reali sau de infractori pitorești. Meritul principal al cărții stă în "răutatea" portretelor. Puține personaje sînt cruțate, sub aspect fizic sau moral, de
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
scrie pune în pagină Simion Stolnicu (pe numele lui "civil" Alexandru Botez), scriitor sburătorist, în Printre scriitori și artiști, Minerva, 1988. În josul coperții alb-gălbui trece o bandă cu scrisuri și figuri, cadrate asemeni scenelor pe un celuloid. Nu cred că memorialistica dintre aceste coperți, cu mica lor arhivă de subsol trecînd de pe una pe cealaltă, poate fi descrisă mai bine. De ici, de colo, de imagini o fîșie" reține Simion Stolnicu din medii care l-au primit la vîrste diferite, în
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
unor aprige turniruri cu apă de trandafiri. Umori de poet, supărăcios din te miri ce, și obrăznicii de generație, care nu vrea să aștepte la rînd. Inegală în afirmații, pe care le lasă în lume cu mult prea puțină cumpănire, memorialistica din Printre scriitori și artiști e de citit pentru tablouri, pentru studiile după natură, cu lume literară încleștată pe viață și pe moarte de o miză, în definitiv, mică, și cu clar-obscur de boemă a cărei inconsecvență, orice ar zice
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
La 20 de ani, îi apare o carte de proză intitulată Nuvele, cele mai multe dintre ele romanțioase, la fel ca versurile (modeste) și epigramele (fără umor). În 1895 publică studiul Patriotismul în literatura română, iar în 1940 volumul sapiențial și de memorialistică Gânduri și amintiri. Colaborează la Revista nouă, Literatorul, Literatura și arta română și editează două publicații: La Roumanie nouvelle și Capitala unde semnează Bucur Ciobanu. În paginile revistelor sale întâlnim câteva nume cunoscute ale literaturii române, unele de real prestigiu
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]