1,354 matches
-
ia în nume de rău faptul că Doc îi critică metodele și tacticile și îi reproșează meseria de mercenar (Doyle consideră nedrept acest lucru pentru că Doc a moștenit averea pe care o are, în timp ce el a trebuit să lucreze ca mercenar pentru a-și câștiga existența). Totuși, reușesc să se înțeleagă, Argost devenind din ce în ce mai periculos, iar Doc recunoaște potențialul abilităților unice ale cumnatului său. Doyle este un om bun la toate, dar la nimic în mod special, care luptă folosind o
Lista personajelor din Secretele familiei Sâmbătă () [Corola-website/Science/323908_a_325237]
-
a plecat. Admite că sentimentele pentru Doyle sunt reale, dar tot vrea să distrugă familia. În „Kur” Part. 1, Leonidas Van Rook îi spune fostului său ucenic că Abbey i-a preluat afacerea. Mai târziu se dovedește că este un mercenar mai bun decât Van Rook: nu doar că face mai mulți bani, dar cumpără echipament mai bun datorită faptului că este dispusă să cheltuie mai mult decât fostul ei profesor. De asemenea, ea spune că îi place faptul că acesta
Lista personajelor din Secretele familiei Sâmbătă () [Corola-website/Science/323908_a_325237]
-
din Sibiu, denumit și Bastionul Mercenarilor, (în ) este un bastion construit în perioada 1622-1627 în orașul Sibiu și face parte din fortificațiile înglobate ulterior centurilor de apărare a orașului. El este situat în capătul vestic al fortificațiilor, pe str. Bastionului colț cu șoseaua Alba Iulia. Fortificațiile
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
al XVII-lea au fost construite cinci bastioane și anume: Bastionul Haller, bastionul din fața Porții Ocnei (Cizmarilor), bastionul din fața Porții Turnului, bastionul din fața Porții Cisnădiei și Bastionul Soldisch. Dintre acestea, mai există doar bastioanele Haller și Soldisch. Bastionul Soldisch (al Mercenarilor) a fost construit în perioada 1622-1627, fiind ultimul dintre cele cinci bastioane (din punct de vedere cronologic). Construirea sa avea ca obiectiv apărarea laturii vestice a fortificațiilor, care a fost înzestrată cu o centură dublă de ziduri începând din a
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
Orte) a rezistat mai mult de un secol, bucurându-se de mari succese politice și militare. Alianță a promis neutralitate în 1515, și din nou în 1647, sub amenințarea războiului de treizeci de ani ", chiar dacă mulți elvețieni au servit că mercenari în războaie. După primul război șvabi din 1499, Confederația a devenit un stat independent "de facto" pe parcursul perioadei moderne timpurii, deși încă nominal parte a Sfanțului Imperiu Român până în 1648. Cu toate acestea, Reforma elvețiană a împărțit aliații într-un
Confederația Veche a Elveției () [Corola-website/Science/323946_a_325275]
-
reunificarea celor două jumătăți ale Ucrainei. El a convocat adunări ale cazacilor (Rada) cât de des a putut, încercând astfel să câștige sprijinul cazacilor săraci. Pentru ca să nu mai depindă de cazacii bogați (starșina), el a creat o armată permanentă de mercenari de 20.000 de oameni. În 1667, Rusia și Polonia au semnat Tratatul de la Andrusovo fără ca vreuna dintre părți să-i consulte și pe cazaci. Tratatul diviza definitiv Ucraina de-a lungul Niprului. Zona slab populată din sud, Zaporijia, urma
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
s...ț Am plătit pentru Babă Novac și preotul, celor 2 calai fl. 3. Am plătit lui Luca aciul (lemnarul), pentru că a cioplit țeapă pentru Babă Novac fl. 2". Execuția a avut loc în prezența autorităților, nobililor și a generalului mercenar Gheorghe Bașta care urmărise execuția de la fereastra unei case din piață orașului punându-l apoi în țeapă pe Drumul Feleacului, pe locul numit azi Piața Babă Novac. La câteva zile după lupta de la Guruslău (3 august 1601), Mihai Viteazul se
Baba Novac () [Corola-website/Science/297294_a_298623]
-
despre care s-au scris atâtea balade și s-au țesut atâtea legende), a apucat să haiduceasca și să lupte împreună. În anul 1936 a fost ridicată la Cluj o troița pe locul în care fusese expus trupul neînsuflețit al mercenarului sârb. Această purta inscripția: "În acest loc a fost tras în țeapă Babă Novac generalul lui Mihai Viteazul, după ce a fost ars pe rug în Piață Clujului împreună cu duhovnicul sau în ziua de 5 februarie 1601. Recucerind Ardealul Voevodul Mihaiu
Baba Novac () [Corola-website/Science/297294_a_298623]
-
stat centralizat domnesc, înlăturându-se astfel statul cârmuit de oligarhia marilor familii de boieri. O atenție specială a fost acordată elementului militar, recrutat din păturile mijlocii ale societății. Un număr mare de boiernași și slujitori , care luptaseră până acum ca mercenari în oștile străine, a venit în țară și s-a grupat în jurul domnului. Cu ajutorul lor, Cantemir a organizat, în preajma războiului ruso- turc din anul 1711, șapte sau opt unități militare. În politica sa internă, Cantemir s-a sprijinit pe aceleași
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
II-lea, a locuit pentru o perioadă în Lecco. Istoria orașului este legată de istoria Ducatului de Milano și de cea a Lombardiei. Pentru o scurtă perioadă de timp, în secolul al XVI-lea, Lecco a fost condus de condotierul (mercenarul) Gian Giacomo Medici. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, orașul a fost un centru important al Rezistenței italiene împotriva ocupației germane. Acțiunea romanului lui Alessandro Manzoni, "I promessi sposi", se petrece în Lecco, un oraș atât de familiar autorului
Lecco () [Corola-website/Science/297326_a_298655]
-
săteni privilegiați, datori să se afle la dispoziția domnului, cu arme, cât mai repede cu putință. Din această oaste făceau parte categorii precum "plăieși", datori a apăra trecerea peste munți, și "opăcinașii", care aveau obligația de a furniza vâslași. Prezența mercenarilor la curtea lui Mircea nu este exclusă, deși prima mențiune a acestora datează din vremea lui Dan al II-lea. Ei erau călări, sau pedeștri, în număr de câteva sute, "„pesemne aleși dintre orășenii sau țăranii mai săraci, fără pământ
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
au fost inițial un grup de triburi din Turkestan,în centrul Asiei.Triburile s-au despărțit în secolul VI,raspandindu-se în Rusia,China,India și Persia.Unii dintre turci au renunțat la viața nomada și au devenit administratori și mercenari.Ei i-au slujit pe abbasizi și pe famitizi,ajungând în poziții inalte.Turcii dintre care făceau parte selgiucizii,otomanii,mamelucii,bulgarii și khazarii,au ajuns în scurt timp foarte influenti.Ei și-au unit forțele și cu mongolii.In
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
un simplu trib nomad conducătorii lumii islamice. În 1063 a ajuns sultan Alp Arslan,nepotul lui Tughril.El a cucerit Siria și Armenia și a întreprins incursiuni în Anatolia.In 1071 a primit replică împăratului bizantin.Alp Arslan a angajat mercenari nomazi și turci și a pătruns în Armenia.Cele două armate s-au întâlnit la Bătălia de la Manzikert.Selgiucizii au învins deoarece s-au prefăcut că au pierdut bătălia și se retrag.Cand bizantinii au plecat în urmărirea lor,selgiucizii
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
practică, obiectivul războaielor purtate împotriva necredincioșilor era reprezentat de obținerea unui surplus de bunuri materiale, cu toate că lupta era proclamata ca fiind djihad. Caracterul profitabil al gaza-lelor de la începutul istoriei statului otoman este destul de cunoscut, mai ales în ceea ce privește capturarea robilor ( pentru mercenari și săraci, preda reprezenta principala țintă atunci când era vorba de implicare într-un război). Pradă va reprezenta un element utilizat pe scară largă de sultani pentru a-i determina pe musulmani să se mobilizeze, oferindu-li-se soldaților posibilitatea de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
controlau mare parte din teritoriul de la sud și vest de Rin până la munții Alpi și Jura, în special după victoriile împotriva Habsburgilor (bătălia de la Sempach, bătălia de la Näfels), în fața lui Carol Temerarul al Burgundiei în anii 1470, și după succesul mercenarilor elvețieni. Victoria elvețiană în Războiul Suab împotriva Ligii Suabe a împăratului Maximilian I în 1499 a dus la independența "de facto" a confederației față de Sfântul Imperiu Roman. Vechea Confederație Elvețiană dobândise o reputație de invincibilitate în aceste războaie timpurii, dar
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
1965, încă o luptă pentru putere a avut loc, între Kasavubu și prim-ministrul . Mobutu a preluat puterea și s-a autoproclamat președinte. Foarte repede el a centralizat puterea, a reprimat o lovitură de stat în 1967 dată de foștii mercenari ai lui Tshombe și a fost ales președinte în 1970. În scurt timp Mobutu a început o campanie pentru africanizarea numelor din regiune și pentru eliminarea influențelor europene. Țara a fost redenumită Zair. Orașele Léopoldville, Stanleyville, Élisabethville, Jadotville și Albertville
Mobutu Sese Seko () [Corola-website/Science/297680_a_299009]
-
pentru a scăpa cu viață la invazia lui Carol al VIII-lea al Franței. Papa Clement al VII-lea s-a refugiat cu succes în Castelul Sant’Angelo, prin intermediul său, în 1527, în timpul "Asediului Romei" (în ) de trupele dezlănțuite de mercenari ale Sfântului Imperiu German, care au ignorat ordinele împăratului Carol Quintul. Papa Pius al VII-lea a fugit în anul 1808, în fața trupelor lui Napoleon Bonaparte. Astăzi, Pasajul Borgo nu mai reprezintă un secret, fiind deschis ocazional spre vizitare turiștilor
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
erau utilizate des și armele de foc. Cetățile aveau un rol defensiv, precum Poenari, Podul Dâmboviței, Burlanesti sau cele din Moldova, că Hotin, Cetatea Albă, Neamț, Suceava, Român, Chilia, Soroca etc. Din secolul XVI, domnitorul apela tot mai des la mercenari, renunțând la cetele boierești. Cel care conducea Țară Românească sau Moldova se numea Domn (lat. "dominus"-stăpân). Era considerat că fiind stăpânul recunoscut al țării, iar boierii îl slujeau că vasali. În timpul ceremonialului înscăunării, boierii i se închinau și îi
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
în Rusia pentru a jefui, masacra, și a se proclama conducători ale unor teritorii mai mult sau mai puțin extinse. Alții s-au angajat în forțele armate regulate din oportunism. Atamanul Grigoriev a constituit o bandă formată din soldați și mercenari, care s-a pus succesiv în slujba lui Simon Petliura, Armatei Roșie și Armatei Albe, fără a renunța în niciun moment la masacre și jafuri. Grigoriev avea să sfârșească împușcat de Mahno, cu care a fost pentru scurt timp aliat
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
și pe revers. Valorile erau de un gros și o jumătate de gros. Cantitatea de masă monetară a fost însă una mică, baterea monedelor fiind determinată în primul rând de scopuri politice - plata serviciilor militare prestate de boierime sau a mercenarilor și mai puțin pentru facilitarea schimburilor comerciale, care se bazau în continuare pe monedele emise de mai puternicele state vecine. În politica externă a lui Ștefan cel Mare pot fi identificate trei mari perioade, fiecare cu obiective specifice. La urcarea
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
IV-VI) spre vest, intrând în alianțe cu alte popoare migratoare, în principal cu vandalii germanici, cu hunii și avarii, secole mai târziu cu pecenegii și cumanii, ajungând să fie colonizați pe teritoriul Imperiului Roman. Au fost frecvent folosiți ca mercenari alături de legiunile romane. Principalele triburi alane s-au aliat cu triburile germanice ale vandalilor și suebilor și și-au continuat migrația în vest, spre provincia romană Galia. Grigore de Tours descrie, în "Liber Historiae Francorum", bătălia din 31 decembrie 406
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
au luat hotărâri "împotriva a diferite obiceiuri ordinare". Între altele, a fost anulată pedeapsa corporală și s-a declarat că este interzisă arestarea secuilor în lipsa unei sentințe judecătorești. S-a întărit comerțul liber și s-a interzis introducerea trupelor de mercenari pe Ținutul Secuiesc. S-a hotărât, de asemenea că, pe teritoriul scaunelor, doar bărbații pot moșteni bunuri imobile și că duminică nu este voie să se facă legiuire. În timpul secolelor următoare, vor avea loc mai multe adunări secuiești la Lutița
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
dispărut în ziua de azi. Se consideră că râul a împrumutat numele său orașului. Cursul vechiul râu mai poate fi găsit urmărind străduțele Kalku și Ridzene din Vechea Rigă. Întemeierea modernă a orașului este pusă de istorici pe seama negustorilor germani, mercenarilor și cruciaților care au ajuns pe aceste pământuri în a doua jumătate a secolului al XII-lea, atrași de zonele slab populate, noi piețe potențiale și de posibilitatea de a converti prin misionarism populațiile locale, păgâne, la creștinism. Negustorii germani
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
anume 74 de ani. "Articol principal: Istoria Libiei" Primele indicații ce apar în istorie despre Libia, se referă la mercenarii libieni angajați în Egiptul antic, în primul mileniu î.Hr. De asemenea armata cartagineză a lui Hannibal Barca, a angajat numeroși mercenari libieni, care mai târziu au ajuns să constituie partea cea mai puternică a infanteriei ei în faimoasa expediție punică peste Alpi în peninsula italiană. Coasta libiană a fost vizitată de către greci și fenicieni, iar mai târziu, dominată de Imperiul Roman
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
regent al Antiohiei), Robert al II-lea de Flandra, Robert Curthose și Godefroy de Bouillon (Senior de Bouillon, Duce al Lotharingiei Inferioare și viitor suveran al regatului Ierusalimului). Cetatea era apărată de doar 400 de călăreți fatimizi , trupe musulmane și mercenari nubieni conduși de guvernatorul fatimid Iftikhar ad-Dawla. După ce creștinii au năvălit peste zidurile exterioare și au intrat în oraș, aproape toți locuitorii au fost uciși în acea după-amiază, în noaptea care a urmat și a două zi dimineață. Musulmanii, evreii
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]