KorAP: Find »[drukola/base=mesager & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...133 >

3,309 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

lui și marele său stimulent pentru viitor. Era sfârșit de primăvară. De pe streșini cădeau din belșug flori de cireș, peste rezemătoarea unde dormita Nobunaga. — A... așa e. Amintindu-și ceva, Nobunaga scrise repede un bilet și îl puse pe un mesager să-l ducă la Sunomata. Întrucât Hideyoshi devenise stăpânul unui castel, nu-imai era la îndemână să răspundă ori de câte ori îl chema Nobunaga, iar acest lucru părea să-l facă pe seniorul său să se simtă cam singur. Traversând largul râu Kiso

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
să-l ducă la Sunomata. Întrucât Hideyoshi devenise stăpânul unui castel, nu-imai era la îndemână să răspundă ori de câte ori îl chema Nobunaga, iar acest lucru părea să-l facă pe seniorul său să se simtă cam singur. Traversând largul râu Kiso, mesagerul lui Nobunaga aduse biletul la poarta castelului lui Hideyoshi. Și aici, primăvara trecuse în liniște, iar florile glicinei de munte se legănau în umbra movilei artificiale din grădină. Dincolo de acea colină, la marginea grădinii spațioase, erau construite o sală nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
chemat, să pot pleca fără întârziere. — Asta era? Are loc diseară o întâlnire la castel? — Câtuși de puțin, sorbi Hanbei din fiertura caldă. Nu demult, când ai închis ușa, mi-ai spus chiar tu că o luntre cu steagul unui mesager din Gifu a trecut râul și că venea cineva spre poarta castelului. — Despre asta vorbești? Dacă e un mesaj din Gifu pentru Domnul Hideyoshi, afacerea asta ar putea duce oriunde și la orice. Chiar dacă nu sunt chemat, nu pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
și el penelul pe o coală de hârtie. Când schimbară între ei foile și le despăturiră, constatară că amândoi scriseseră „Takeda din Kai” și izbucniră în râs, încântați că gândeau în aceiași termeni. În camera de oaspeți, lămpile ardeau luminoase. Mesagerul din Gifu primise locul de onoare, iar mama și soția lui Hideyoshi erau și ele de față. Când Hideyoshi se așeză, lămpile părură dintr-o dată și mai strălucitoare, iar încăperea, și mai veselă. Nene își spuse că, în ultima vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
senin de toamnă. Coloana era atât de lungă încât, atunci când avangarda ajunse la Kashiwabara, ariergarda încă mai trecea prin Tarui și Akasaka. Stindardele lor ascundeau cerul. Când trecură prin postul din Hirao, intrând în Takamiya, se auziră strigăte din față: — Mesageri! Vin mesageri din capitală! Trei generali călăreau în întâmpinarea lor. — Dorim să ni se acorde o audiență la Seniorul Nobunaga. Aveau asupra lor o scrisoare de la Miyoshi Nagayoshi și Matsunaga Hisahide. Când veste fu adusă la cartierul general, Nobunaga spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
toamnă. Coloana era atât de lungă încât, atunci când avangarda ajunse la Kashiwabara, ariergarda încă mai trecea prin Tarui și Akasaka. Stindardele lor ascundeau cerul. Când trecură prin postul din Hirao, intrând în Takamiya, se auziră strigăte din față: — Mesageri! Vin mesageri din capitală! Trei generali călăreau în întâmpinarea lor. — Dorim să ni se acorde o audiență la Seniorul Nobunaga. Aveau asupra lor o scrisoare de la Miyoshi Nagayoshi și Matsunaga Hisahide. Când veste fu adusă la cartierul general, Nobunaga spuse: — Aduceți-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
capitală! Trei generali călăreau în întâmpinarea lor. — Dorim să ni se acorde o audiență la Seniorul Nobunaga. Aveau asupra lor o scrisoare de la Miyoshi Nagayoshi și Matsunaga Hisahide. Când veste fu adusă la cartierul general, Nobunaga spuse: — Aduceți-i aici. Mesagerii fură aduși imediat, dar Nobunaga râse disprețuitor la adresa mesajului de reconciliere din scrisoare, considerându-l un șiretlic din partea dușmanului. — Spuneți-le că le dau răspunsul când voi ajunge în capitală. La răsăritul soarelui, în ziua a unsprezecea, avangarda trecu râul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
capitală. La data de douăzeci și opt, Nobunaga porni în sfârșit cu trupele spre Kyoto. Când ajunseră la Awataguchi, armata se opri. Hideyoshi, are călărea lângă Nobunaga, galopă înainte în același timp în care Akechi Mitsuhide revenea grăbit din avangardă. — Ce este? — Mesageri imperiali. Nobunaga, care era surprins și el, descălecă repede. Cei doi mesageri sosiră cu o scrisoare de la Împărat. Cu o plecăciune adâncă, Nobunaga răspunse reverențios: — Ca războinic de provincie, nu am alte capacități decât să iau armele războiului. De pe vremea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Kyoto. Când ajunseră la Awataguchi, armata se opri. Hideyoshi, are călărea lângă Nobunaga, galopă înainte în același timp în care Akechi Mitsuhide revenea grăbit din avangardă. — Ce este? — Mesageri imperiali. Nobunaga, care era surprins și el, descălecă repede. Cei doi mesageri sosiră cu o scrisoare de la Împărat. Cu o plecăciune adâncă, Nobunaga răspunse reverențios: — Ca războinic de provincie, nu am alte capacități decât să iau armele războiului. De pe vremea tatălui meu, am deplâns mult timp starea jalnică a Palatului Imperial și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
natura ofensei, iar Nobunaga ordonă ca omul să fie lăsat expus timp de șapte zile, după care să fie decapitat. În fiecare zi, pe la poarta templului trecea un mare număr de oameni. Mulți dintre ei erau negustori și nobili, precum și mesageri de la alte temple și altare, și prăvălieri care-și transportau mărfurile. Trecătorii se opreau să citească inscripția și îl priveau pe omul legat de copac. Astfel, oamenii de rând din capitală asistau atât la justiția lui Nobunaga, cât și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-și toarne apă pe trup și să se spele. În citadela exterioară domnea o confuzie și mai mare. Oamenii ca Nobumori, Tadatsugu și Hideyoshi se aflau în castel, dar mulți dintre ceilalți generali locuiau în orașul castelului. În timp ce erau trimiși mesageri să-i cheme, holul fu măturat și se aprinseră lămpile. Cu timpul, toți generalii se adunară la consiliul de război. Lumina albă a lămpilor strălucea pe fața lui Nobunaga. Se hotărâse să pornească în zori împotriva lui Asai Nagamasa din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
o cameră retrasă din adâncurile Palatului Nijo, shogunul conversa cu un emisar de la călugării-războinici din Honganji. — Și Abatele Kennyo îl dușmănește? Nu mă mir că aroganța și trufia fără egal ale lui Nobunaga îl înfurie pe abate. Înainte de a pleca, mesagerul conchise: — Vă rog să luați măsuri ca tot ceea ce am spus să rămână secret. În același timp, poate ar fi recomandabil să trimiteți mesaje secrete în Kai, la clanurile Asai și Asakura, pentru a nu pierde această ocazie. În aceeași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
bine să-l amânăm până data viitoare când voi fi la dispoziția Excelenței Voastre. Cu aceste cuvinte, își luă rămas bun. Când ajunse la locuința lui, Akechi Mitsuhide îl aștepta ca să-i dea raportul. — Un călugăr care părea a fi mesager de la Abatele Kennyo din Honganji a fost văzut ieșind din palatul shogunului. Aceste întâlniri recente dintre călugării-războinici și shogun sunt destul de suspecte, nu credeți? Nobunaga îl numise pe Mitsuhide comandant al garnizoanei Kyoto. În această calitate, în consemna meticulos pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
și noi să ne arătăm propria ferocitate. Se iviseră zorii. Otsu era răspântia principalelor drumuri spre capitală, dar nu se vedea nici un călător sau cal de povară. Apoi, trecu un călăreț, urmat peste câteva momente de alți doi, trei. Erau mesageri militari, sosind dinspre capitală, în galop, către Templul Mii, ca și cum de-asta ar fi atârnat viața lor. — Nobunaga a ajuns aproape de Keage. Trupele lui Akechi Mitsuhide sunt în avangardă, și răzbat cu o forță de neoprit. Generalilor mai că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-l pe Mitsuhide și duceți amândoi imediat scrisoarea asta la Kyoto! — Shogunului? — Corect. În scrisoare, i-am cerut shogunului să mijlocească, dar ar fi mai bine s-o audă și din gura voastră. Dar atunci de ce l-ați decapitat pe mesagerul de pe Muntele Hiei? — Nu înțelegi? Dacă nu făceam asta, crezi că am fi putut încheia o conferință de pace? Chiar dacă am fi reușit să ajungem la un acord, e clar că ar fi rupt tratatul și o luau la goană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
dăduse anterior celor trei generali. Se părea că existau mulți ofițeri care, alături de Sekian, Mitsuhide și Nobumori, se împotriveau atacului prin foc, dar întrucât cei trei acceptaseră deja ordinul, făcură cu toții același lucru și plecară fără nici o vorbă de protest. Mesagerii de la comandament porniră în galop spre unitățile înconjurătoare, ducând ordinele pentru trupele din linia întâi, la baza muntelui. Norii de seară erau spuziți cu culori vii, dincolode Shimeigadake, în timp ce soarele asfințea. Raze late de lumină roșie se întindeau peste lac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
ca și cum ar fi căutat pe cineva. Ce treabă ai? îi strigă Seikan. Domnia Sa e aici. Samuraiul se apropie în grabă și îngenunche. Nu, n-am nimic să-i raportez Domniei Sale. Generalul Hideyoshi e aici? Când Hideyoshi se desprinse din grup, mesagerul îi spuse: Adineaori a sosit în tabără un om îmbrăcat în preot. Susține că e Watanabe Tenzo, unul dintre servitorii dumneavoastră, și că tocmai s-a întors din Kai. Raportul lui pare să fie extrem de urgent, așa că m-am grăbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
dorește și vom accepta orice condiții ne impune. Nobunaga fulgeră doar un zâmbet și le vorbi celor din jur, ca și cum ar fi aruncat momeala unui șoim: — Nu e nevoie să le dăm nici un răspuns. Tăiați-i pe loc și atât. Mesagerii de la preoți sosiră încă odată, acum implorându-l chiar pe Nobunaga. Seniorul întoarse capul și ordonă să fie executați. Se crăpa de ziuă. Muntele Hiei era acoperit cu fum, cenușă și copaci înnegriți, în timp ce peste tot zăceau cadavre încremenite în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
se înalțe fum negru. Se părea că un număr de călugări-războinici fugiseră la Kyoto pentru a scăpa de carnagiu, iar aceștia vorbeau acum despre el ca și cum ar fi fost încarnarea răului. Omul ăsta e un rege viu al demonilor! Un mesager din iad! — E un distrugător atroce! Cetățenii din Kyoto auziseră descrieri amănunțite ale Muntele Hiei și ale jalnicei situații din noaptea aceea. Acum, auzind că Nobunaga își retrăgea trupele în josul muntelui, erau zguduiți. Peste tot zburau zvonuri: — E rândul orașului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
vremea noastră trebuie să aștepte un alt moment, mă îndoiesc că acesta va întârzia prea mult. Nobunaga îi trimisese mesajul lui Ieyasu înainte de a pârjoli Muntele Hiei, dar Ieyasu se întorsese spre vasalii săi superiori și decl;arase, chiar în fața mesagerului de la clanul Oda: — Înainte de a abandona Castelul Hamamatsu, mai bine ar fi să ne rupem arcurile și să părăsim clasa samurailor! Pentru Nobunaga, provincia lui Ieyasu era una dintre luniile sale de apărare; pentru Ieyasu, însă, Mikawa era căminul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
să părăsim clasa samurailor! Pentru Nobunaga, provincia lui Ieyasu era una dintre luniile sale de apărare; pentru Ieyasu, însă, Mikawa era căminul lui. Ieyasu n-avea de gând să-și îngroape oasele în altă provincie decât aceea. Când primi răspunsul mesagerului, Nobunaga bombăni ceva cu sensul că omul era prea nerăbdător și se întoarse la Gifu imediat ce termină cu Muntele Hiei. Probabil că și Shingen avea ceva de spus despre viteza lui. Lucru deloc de mirare, era la fel de dornic să profite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
atât mai bine. Ieyasu nu răspunse nimic. — Stăpâne! Stăpâne! îl rugă Tadahiro. Seniorul nu-i privea fața. În timp ce soarele asfințea, întunericul și ceața albicioasă a serii se împărțeau tot mai accentuat, la marginea câmpiei Mikatagahara. Alergând în vântul hibernal, drapelele mesagerilor aduceau necontenit veștile proaste. — Sakuma Nobumori din clanul Oda a fost strivit. Takigawa Kazumasu s-a retras în dezordine, iar Hirate Nagamasa a murit. Numai Sakai Tadatsugu mai rezistă, în luptă înverșunată. — Takeda Katsuyori și-a combinat forțele cu corpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
și învingerea obstacolelor îl satisfăceau pe deplin. Omului, însă, i se acorda un anumit răstimp de viață și nu-și putea stăpâni sentimentele de regret. — Ranmaru, bate toba. În ziua aceea, avea să danseze din nou. Mai devreme, primise un mesager din Ise. Continuă să bea toată după-amiaza. Ranmaru aduse tamburina din camera alăturată. Dar. în loc de a cânta, îi dădu un mesaj: — Tocmai a sosit Seniorul Hideyoshi. Într-o vreme, se păruse că Asai și Asakura aveau să acționeze după bătălia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
și vasalul râseră împreună. După un timp, începură să bea și chiar îl expediară pe Ranmaru. Apoi, discuție se îndreptă spre un subiect destul de serios pentru ca amândoi să coboare glasurile. Nobunaga întrebă cu speranță: — Deci, care e situația în capitală? Mesagerii mei vin și pleacă tot timpul, dar vreau să aud ce ai văzut tu. Ceea ce avea de spus Hideyoshi părea să-i confirme așteptările: — Stăm cam departe unul de altul. Fie stăpânul meu, fie eu ar trebui să mă apropii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Sunt shogunul, la urma urmei! exclamase furios Yoshiaki, uitând în chim comod că Nobunaga era acela care îl apărase și-l adusese la Palatul Nijo. De ce să mă supun eu unui nimeni ca Nobunaga? De la Nobunaga veniseră unul după altul mesageri, pentru a stabili termenii de pace, dar se retrăseseră fără a fi fost primiți în audiență. Apoi, ca un fel de răspuns, shogunul pusese să se ridice baricade pe drumurile care duceau în capitală. Ocazia pe care o așteptase Nobunaga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]