2,529 matches
-
nu este perfect. Atenția mi-a fost atrasă de un bărbat extrem de dezordonat de la bufet. A tăiat o bucată mare de brânză cu mucegai, a așezat-o pe un cuțit, și-a îndesat-o în gură și a plecat, încă mestecând. O bucată de brânză i-a căzut pe rever. M-am uitat după el. Una dintre mâneci părea a fi ruptă de restul jachetei; avea o gaură de vreo doi centimetri, din care atârnau fire. — Este directorul nostru de investiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
una masculină, alta feminină. Întinzându-se pe jos masterandul descoperi și adevărul baltă. Concentrându-se, Oliver vru să prindă cu privirea adevărul pește, dar, spre uimirea lui, dădu peste un chiștoc, pe care În lipsă de altceva mai bun Îl mestecă În gură. Descoperi adevărul glastră și adevărul vază. Un timp stătu pe masă, În chip de boboc de trandafir, apoi, urcându-se pe pervaz, preț de câteva zile jucă rolul de mușcată. Stătu astfel acolo, frecându-și mereu „frunzele” de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În sos, apoi o plimbase agale prin gură, strivind-o cu vârful limbii de bolta palatină și gingii. După care o Înghițise cu delicatețe, salivând ușor. Stridia cerea acreală și un Întăritor, astfel că Noimann luă o felioară de lămâie, mestecând-o Între dinți. Cerul gurii i se strepezise și Noimann Îl destinsese, dând pe gât un păhărel de Alexandrion, punctat cu cinci steluțe argintii. Viața, dincolo de tot felul de neplăceri și neajunsuri, Își avea farmecul ei. Fiecare clipă trebuia savurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
barbă de culoarea paiului prospăt pieptănată, Încadrat de un păr de culoarea inului, lăsat pînă la umeri, bine Îngrijit și el, exprimau nedumerire. „Parcă ar fi de cauciuc”, adăugă Oliver, după ce trecu bucățica de carne de pe o măsea pe alta, mestecând-o Îndelung, meticulos, pentru a-i „savura” secreta suculență. „Și totuși parcă e ceva”, conchise el, rămânând Încremenit pentru o clipă Într-o poziție meditativă. Și abia termină de rostit aceste cuvinte, când chipul său palid se Înroși brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stânga benzi de magnetofon, casete video, discuri, iar pe dreapta trei sau patru sortimente de votcă: votcă Petrov, votkă Petrikov; votcă Petroff și Stalinskaia. Trecând prin magazin și coborând spre cabine, te poți aproviziona din mers și cu gumă de mestecat Turbo, țigări Kent, Assos, ciocolată și alte produse care să te facă să simți timpul petrecut acolo ca pe-o binefacere. Nu lipsesc jos nici hârtia igienică de cea mai bună calitate, nici uscătoarele automate, pe care e scris: „Închideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
i-a zis acestuia (În chiar secunda În care muzica se oprise brusc și În tot restaurantul era liniște: — Până mănânc paharu’ ăsta să nu te mai văd p’aici! apoi a mușcat din buza paharului și a Început să mestece În măsele bucata de sticlă. Șeful de sală a mai holbat o dată ochii la el și a dispărut În bucătărie.) Cafeaua slabă pe care oftând ne-a preparat-o Getuța pe reșou, vodca adusă de dumneavoastră și fumul din pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Îmi mai aduc aminte, remarcă el amabil. Ascultă, draga mea, nu te-am sunat ca să te bat iar la cap, deși nu reușesc să găsesc vreun motiv pentru care o fată atrăgătoare de vârsta ta stă acasă singură joi noaptea, mestecând batoane cu carne și vorbind cu un câine de două kilograme jumate, dar asta n-are nici o legătură. Mi-a venit o idee absolut genială. Ai un minut liber? Am pufnit amândoi. În mod evident, toate minutele mele erau libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mare timid, un singuratic, cineva care nu se simțea tocmai la locul său În nici un grup de copii. Băiatul care stătea În fața mea, pe diagonală, la ora de atelier, Întotdeauna concentrat asupra tăvilor de lemn sau mașinăriilor cu gumă de mestecat pe care Învățam să le facem și care niciodată nu flirta, nu se apropia, nu se culca, nu șușotea cu nimeni de la masă. Băiatul pe care toate fetele ar fi trebuit să-l iubească, dar pe care-l urau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Glumești? —Câtuși de puțin. Altfel de ce crezi că aș face asta? E mai mult decât umilitor, dar eu mă gândesc la câștig. Care, Întâmplător, ar putea veni mai repede decât credeam. Își vârî În gură o prăjitură și Începu să mestece. —Cum adică? —Ei, nu e nimic sigur, dar câțiva tipi de la CIA au venit la mine săptămâna trecută ca să-mi propună să deschidem Împreună un local. —Serios? m-am apropiat mai mult de el. Povestește-mi. Păi, ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Nu știu sigur. Unul dintre fotografi - ăla gras, cum Îl cheamă? - a pomenit că s-ar putea să fi prins câteva cadre „interesante“ cu cineva Într-o situație compromițătoare. Ai idee cine era sau ce s-a Întâmplat? Mi-am mestecat croasantul cu grijă și mi-am fixat privirea pe International Herald Tribune. —Hmm, nu, n-am auzit nimic. Ar trebui să-mi fac griji? Vreau să zic, nu vrem să transpire nimic Într-adevăr deranjant. Elisa Își turnă o a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă. Întâi au adulmecat-o, precum copoiul urma vânatului, ca să-i simtă aroma. Apoi au rupt cu dinții câte o firimitură, mestecând alene, pentru a prelungi plăcerea... După ce s-au convins că Aizic nu are gusturi proaste, au pus mâna pe țoiul cu rachiu. ― Hai să trăiești, băiete, și să ne trăiască și cei de acasă. ― Să deie Dumnezeu - a răspuns Todiriță
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de pâine... Venise mai degrabă mânat de teroarea singurătății celui pus în fața unei grele răspunderi: comanda unei baterii de artilerie trimisă spre un obiectiv insuficient de clar pentru el... „Să asigure flancul drept al diviziei”... S-au apucat să mănânce. Mestecau uitați de ei. Privirea le rămânea fixată în jarul din fața lor... Oare pe unde le hălăduiau gândurile? Poate spre cei dragi rămași acasă sau cine știe ce șirag de amintiri le bântuiau sufletele... Ninsoarea a început să se rărească, până ce, în cele
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că asasinul a fost un bărbat, dar legistul crede că ăla ar fi asmuțit un câine, un coiot sau un lup asupra victimei după ce-a murit. Cum ți se pare ideea? Conklin își vârî o scobitoare în gură și mestecă vorbele în jurul ei. — Domnule, eu cunosc familia canină destul de bine, iar coioții și lupii nu se pun - decât dacă asasinul i-a prins, i-a înfometat și-a lăsat mortu’ într-un loc unde puteau să-l sfârtece liniștiți. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mult și prea repede. Dudley îl ajunse din urmă în fața platoului cu numărul 23. Mal apăsă pe butonul soneriei. O femeie îmbrăcată ca o angajată de bar din Vestul Sălbatic le deschise ușa și făcu un balon de gumă de mestecat, pe care îl sparse în nasul lor. Mal îi arătă insigna și legitimația. — Suntem de la Procuratura Districtuală și vrem să vorbim cu Mondo Lopez, Juan Duarte și Sammy Benavides. Fata din Vestul Sălbatic mai pocni un balon de gumă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Profesionist. Cu trei ani mai mare. Cu opt centimetri mai înalt. Un atlet și un tip foarte priceput când era să se prefacă pios, ca să-l impresioneze pe reverend. Reverendul l-a prins că furase un pachet de gumă de mestecat de la magazinul local și l-a snopit atât de tare, că lui Big Des i-au plesnit vreo două tendoane pe când încerca să scape, fiind trecut pe tușă pentru tot restul campionatului de fotbal. Era un fundaș clasa întâi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe la bufet, cam cât își făceau socoteala că durează notarea absenților. De data aceasta, Tânărul, surâzător ca de obicei, pusese absenții și se pregătea să-nceapă explicația noii lecții, când ușa se deschise încet și intră Chiorul cu gura plină, mestecând de zor. Profesorul îl văzu și înlemni de indignare: ― Hei, tinere, tinere, ia poftim încoace, dacă ești bun! Elevul înaintă cu pași rari și siguri spre catedră și se opri în fața profesorului, fără să spună nimic, însă continuând să mestece
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mestecând de zor. Profesorul îl văzu și înlemni de indignare: ― Hei, tinere, tinere, ia poftim încoace, dacă ești bun! Elevul înaintă cu pași rari și siguri spre catedră și se opri în fața profesorului, fără să spună nimic, însă continuând să mestece. ― Este nemaipomenit! izbucni Tânărul. După ce că vii târziu, mai intri în clasă și mestecînd! Gestul dumitale e incalificabil. De ce vă e dată recreația? Ca să vă faceți necesitățile fizice, ca să vă plimbați... nu?... Ca să mâncați... accentuă el. ― Da, don' profesor! admise Chiorul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ia poftim încoace, dacă ești bun! Elevul înaintă cu pași rari și siguri spre catedră și se opri în fața profesorului, fără să spună nimic, însă continuând să mestece. ― Este nemaipomenit! izbucni Tânărul. După ce că vii târziu, mai intri în clasă și mestecînd! Gestul dumitale e incalificabil. De ce vă e dată recreația? Ca să vă faceți necesitățile fizice, ca să vă plimbați... nu?... Ca să mâncați... accentuă el. ― Da, don' profesor! admise Chiorul foarte conciliant. ― Atunci?! Ce-ai spune dumneata dacă m-ai vedea pe mine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
țigărușă. Plăcerile ei erau așa de puține! Frumoasa Lenoră fuma și ea, dar o țigară delicată pe zi, la cafea; așa de ,.adorabil", încît Rim încerca și el una, ca să ție companie. Lenora nu trăgea ca o "șerpoaică", ci o mesteca numai cu buze roze - histoire d'etre plus tentante - emitea cu accent nemțesc Rim. Era o femeie cu adevărat încîntătoare, plină de capriciu, dar care da în schimb. Și Rim părea pătruns de meritul acelui dar. Hailipa era un om
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
înțelegea singurul farmec al Linei, farmecul ei indigen. Bunătatea ei ca azima caldă, trudnicia ei de gloaba 'redincioasă și hazul ei "de la Tecuci". Cu toate că era născut în țară, dintr-un tată vameș vechi și de treabă, naturalizat de mult, Rimul mesteca printre dinții galbeni dezgusturi de lege streină și-și oprea cu bună creștere strănuturi 75 de dispreț către nevastă-sa tocmai pentru ceea ce era în ea simpatic și inerent. Altfel, de la depărtare, era mai sentimental, și Lina îi arătase de la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
unde nu miroase chiar așa de urât). Acasă! Acasă! Acasă! Toți știu că nici unul dintre ei n-a ajuns nici măcar în apropiere de Anglia. S-ar putea spune că e destul de romantic, într-un fel. Dar acești oameni sunt dezgustători. Mestecă betel pe furiș, fetele lor aleargă după gradați, și mai degrabă stau pe vine decât să se așeze, atunci când cred că nu-i vede nimeni. Întotdeauna poți spune dacă cineva e „de opt ane“. Sângele curat și nobil se cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
i-ar putea înțelege niște ființe inferioare. Și toate astea înseamnă doar o listă de oameni. Animalele - câini vagabonzi care umblă printre picioarele oamenilor, păsări cântătoare speriate, care vor fi urcate în coliviile lor la clasa a treia, o vacă mestecând niște resturi; mirosurile - de mâncare prăjită în ghee, de cărbune, de sudoare, de unsoare de osii și de urină; zgomotele - strigătele vânzătorilor, exclamațiile, numele țipate în gura mare și fluieratul locomotivei care parcă străpunge toată această gloată enormă de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
formeze o masă de credincioși, obiectul strădaniei sale spirituale. Iar aceștia se încăpățânau să rămână neasimilați. Bărbații și femeile Bombayului pe care nu putuse să-i salveze îl urmăreau apatici cum predică sau, și mai simplu, nu-l urmăreau deloc, mestecând betel, hoinărind sau făcând comentarii și, din ce în ce, cu fiecare semn de amuzament sau de indiferență, păreau să-și etaleze individualitatea. Cum puteau oare? Ăsta era răspunsul. Asia supraaglomerată, unde individul nu avea nici o importanță. Se răsti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
chifla pe care i-o dau și dispare la capătul uliței. Tristă și cu moralul la pământ, merg prin zăpadă la Fann Sora cea Mare. Când ajung, îmi iau uneltele, mă așez pe bancă și încep să lucrez. Fann intră, mestecând încă merindele de la micul dejun. E entuziasmată și zice că a văzut un decret pus pe zidul orașului. — Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng e în căutare de viitoare partenere. Mă întreb cine vor fi norocoasele! Fann descrie evenimentul, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nu încă, doamnă. An-te-hai se repede lângă mine. Eunucul face înconjurul mesei cu o pereche de bețișoare și o farfurioară. Ia câte o bucățică din fiecare fel de mâncare și și-o îndeasă în gură. În timp ce îl privesc pe An-te-hai mestecând, îmi vine în minte povestea pe care mi-a spus-o Fann Sora cea Mare despre mama împăratului Hsien Feng, Chu An, care a încercat să-l otrăvească pe Prințul Kung. Gândul îmi taie pofta de mâncare. Acum puteți lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]