2,387 matches
-
așeză pe o buturugă, frecându-și singurul genunchi pe care-l avea. — Vin după noi ? șopti bătrânul, deschizându-și larg ochii goi. La el era pe dos. Ceilalți oameni, odihnindu-se, închideau ochii. Pentru el, care vedea doar niște umbre mișcătoare, ca îndărătul unui cearșaf întins, starea de veghe, cu toate simțurile încordate, se înfăptuia cu ochii închiși. Astfel că acum, odihnindu-se, își deschise larg ochii, pentru ca și pleoapele, la rândul lor, să se odihnească. — Nema... spuse Ologu. Ne-au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
locul pedepselor și al osândei cutremurătoare în care cad robii mândri care și-au ridicat grumazul împotriva Mea, Stăpânul. Sunt nemișcat - căci unde nu sunt oare, ca printr-o strămutare să fiu nevoit să ocup locul acela? Sunt și pururea mișcător în chip necircumscris - căci unde Mă vei căuta mergând, ca să Mă găsești acolo?<footnote Ibidem, p. 140. footnote>. În Imnul 22, Lumina continuă să se prezinte astfel: prin fire sunt cu neputință de negrăit, cu totul de nespus, de nerostit
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
câmp, pomii nu înfloriseră. Jos însă, pe drumul Bucureștilor, Ioanide fusese plăcut impresionat, ca estet (fără considerație pentru latura economică), de multitudinea fluturilor. Pe zeci de kilometri de-a lungul liniei ferate, marginile câmpului erau acoperite cu o floare albă mișcătoare, o ninsoare parcă ridicîndu-se în sus într-un viscol suitor. Chiar și de-a lungul apei, roiuri izolate de fluturi persistau a se ridica spre deal, și mulți căzuseră în apă. - Mânia lui Dumnezeu! observă vizitiul; anul ăsta n-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la statuie: Fii fără teamă, iubito, nu-ți tremure pașii, poarta Când crezi că se-nchide, ea se deschide spre cer. Scandîndu-și stihurile, orientalistul clipi din ochi de emoție, ca și când ar fi fost gata să lăcrimeze. Compoziția era într-adevăr mișcătoare, dar nu-i venise în minte decât într-un moment comercial. Publicarea anunțului i se păru lui Hagienuș periculoasă. Fără pomenirea lui Ioanide și a lui Hansen n-avea nici o atracție, cu numele acestora se putea întîmpla ca Ioanide în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plini, îi dădeau înfățișarea tătarilor, așa cum îi reprezenta secolul al XVII-lea occidental. Avea un mic zâmbet permanent pe gură, fiind de altfel excesiv de politicoasă și prevenitoare, cu o afectare de distincție cam didactică. Afecțiunea dintre cei doi soți era mișcătoare și Suflețel se uita la Aurora ca la Venus în persoană. O atracție instinctivă unise pe aceste două specimene umane șarjate de natură fizicește și moralmente, în așa chip că formula lor li se părea absolut normală și, lucru remarcabil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în care se îndreptă cel urmărit și nici o reacțiune din partea agenților. Trecu un timp, părând, din lipsa unei unități de măsură, nelimitat, fără nici o schimbare, și, de frig, Pica se zgribuli în mantoul devenit insuficient. Deodată, o fâșie de lumină mișcătoare pătrunse prin orificiul ușii, după aceea alta, în fine, chiar pe fereastră se iviră pete mobile de lumină. Pica privi pe ferăstruica ușii și văzu câteva mici reflectoare ce îmbrățișau concentric cavoul. Agenții făcuseră rost de reflectoare electrice cu baterii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vărste devine mutantă, se traduce în jigniri care, prin repetare, iau forma unei normalități clinice. Te înjuri cu colegul doar să te amuzi. Jignirea e condiment al bunei-dispoziții, repetarea ei devine o condiție. Reperele sunt de astă dată fulgurante, nisipuri mișcătoare ale zilei, astfel încăt, atunci cănd este să tragă linie, să facă un bilanț interior/exterior, rezultatul este subunitar. Memoria pare a fi de scurtă durată, tezaurizările proprii aproape inexistente. Trăirea unui continuum prezent devine halucinantă atăta vreme căt timpul
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
rușinat să le chinuie mai mult căci își dăduse seama că a fost învins de niște femei”<footnote Ibidem, cartea a șasea, XLI, 18, p. 262. footnote>. Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, în Istoria bisericească, menționează un episod de-a dreptul mișcător. Astfel, citim că după ce unii dintre mărturisitorii credinței au ajuns la locul acela unde obișnuiau să pedepsească pe răufăcători, cel mai în vârstă decât ceilalți a rugat pe călău ca mai întâi să taie capul celui mai tânăr dintre ei
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
laudă la sfinți ..., p. 500. footnote>. Într-adevăr, sângele martirilor era întărirea în credință a tuturor creștinilor. Mucenicul Saturus, cu câteva clipe înainte de moartea martirică, îi lasă un neprețuit testament ucenicului său Pudens, lansându-i de fapt o afabilă și mișcătoare exortație la păstrarea credinței și stator nicia și întărirea în aceasta: „Rămâi cu bine și amintește-ți de credința mea; iar acestea (suferințele martiriului - n.n.) să nu te tulbure, ci să te întărească”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfintelor Perpetua și
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
moderate și rezonabile, se gândește la viitorul copiilor săi și, să o spunem de-a dreptul, economisește. Și trebuie auzit ce zice despre el omul vulgar! La ce bun acest bogat rău, acest cămătar? Fără îndoială, există ceva impunător și mișcător în simplitatea vieții sale; este de altfel uman, binefăcător, generos, dar calculează. Nu își mănâncă toate veniturile. Locuința sa nu este tot timpul plină de fast și zarvă. Ce recunoștință își cumpără el printre tapițeri, fabricanții de trăsuri, vânzătorii de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
depinde de împlinirea unei promisiuni ce-i stă în puteri s-o împlinească, ratatul este ființa care își ratează esența. Esența lui e neatingerea esenței. El devine o ființă căzută din transcendența propriului său scop, din esența sa de ființă mișcătoare. În acest univers agitat de mișcarea necontenită către țeluri situate dincolo de noi, lenea, în schimb, aduce cu sine cultul nemărginit pentru limita interioară. Leneșul trăiește înfășurat hrisalidic în urzeala infinită a propriilor sale limite. Pentru că lenea e starea desăvârșită a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și face deci parte dintr-o ordine dinamică; limitația mea ține de spiritul obiectiv și este oarecum leneșă, ca să nu-ți mai spun că, ontologică fiind, o găsesc peste tot, de la anorganic la om. Altă deosebire: limita e fixă sau mișcătoare, dar de depășit, pe când în cazul limitației nu încape depășire; lărgirea se face cu limitație cu tot. În sfârșit, limita poate rămâne în urmă, limitația te însoțește permanent, chiar și în nelimitație. Dar să-ți dau câteva exemple: București este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
suită de varietăți pe tema deambulației. Aveți în față o cursă de așteptare, nu una de sprint. Trebuie deci să vă faceți din trup un aliat, iar dacă animalitatea omului este mobilitatea lui, atunci sînteți obligați să vă respectați ființa mișcătoare." Sâmbătă, 24 ianuarie 1981 "Ați văzut că seara de ieri nu ne-a ieșit pentru că ne-am dispensat de constrângerea programului. De aceea, astăzi vă propun un punctaj al serii. Am să reiau problema autorității pentru a mă răfui cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
răspuns abia după opt zile, adică la 20 iunie (2 iulie), mulțămind Porței că recunoaște ținuta sa leală dar declarând că blocarea Muntenegrului de trupe turcești îl silește să ieie armele împrotiva Porții, prin urmare războiul a fost declarat. Scena mișcătoare a plecării la război a fost descrisă în n-rul trecut și s-au spus că armia a plecat spre Podgorița. La acest punct a avut loc în 21 iunie (3 iulie) cea dentîi ciocnire, unde montenegrinii se zice c-au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care au dizbătut asupra reformelor ce sunt a se introduce în imperiu. Afară de miniștri mai erau față ulemalele de rang înalt, șefii autorităților civile și generalii de divizie aflători în Constantinopole. Marele vizir Mehmet-Rudgi Pașa au espus într-un cuvânt mișcător starea cea rea a împărăției, au arătat cum Turcia nu are nici un aliat și că în aceste grele împrejurări este avizată numai la propriele sale izvoare. Chiar Austria au închis portul de la Klek, deși tractatele ce le are cu Poarta
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pâine, trădător de război, criminal de pâine. N-o să mai primești niciodată de acum încolo vreo iertare. CÂRCIUMAREASA (se apropie de Karli): Încă un cuvânt spurcat și zbori pentru veșnicie. Domnu' Schweindi s-a ocupat de toți copiii cu o mișcătoare grijă. Domnu' Schweindi este moral și înalt cât o turlă de biserică, care are o mare iubire pentru toate ființele în sine, și față de el nu ești decât un păduche, un păduche de închisoare, într-un pat de răufăcător. SCHWEINDI
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
spune viața oamenilor. De tot? întreabă omul. De tot, spune viața. EL (râde): Trebuie să povestim totul lui Peter și lui Michael, comoara mea, trebuie neapărat să-și însușească materia, or să scrie un scenariu cu totul și cu totul mișcător, și Axel o să facă din asta un film, care o să stea la spălat ore întregi. EA (mestecând): Mda, ăia au o predilecție pentru așa ceva, și pe urmă predilecțiile astea, pe care trebuie să le aibă omul, dacă e vorba de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de pe el, dricul tău e unul fanatic. La dumneata totul tinde spre blasfemie, spre soluția finală 1, deci spre Absolut. Istovirea de sine este mediocritatea ta binevoitoare, incinerarea de sine este media la nivel ridicat. Până una alta ești un mișcător și agitat cap de Idiot. (Vehiculul gol a intrat între timp și începe să se înfășoare complet într-un cupon de stofă neagră. El și EA se ridică în picioare și încep cu avânt să-l vâneze) EL:D-voastră
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tot și marele ban instalat acolo cu mare acribie. IMPRESARUL: Sunt un artist percuționist și nici un fel de membru intermediar al muzicii total totale. Sunt râul și nu podul ca un membru intermediar gata ștanțat. PIANISTA: Un membru, da, o mișcătoare și micșorătoare puțică. COMPOZITORUL: Da, un membru, un membru ca o afundare în formă de gaură, exact atât de mare pentru ca să închidă un prepuț. (Impresarul se ridică și cu pumnul ridicat se duce către compozitor și pianistă. Mecena îl oprește
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
descopere, prin The Bell Jar, drept una din marile prozatoare ale ultimei jumătăți de veac), Sylvia Plath percepe lumea ca pe o realitate secundă, ca pe o transparentă Întrupare a visării: Pentru mine, prezentul e eternitate, iar eternitatea e veșnic mișcătoare, curgătoare, plutitoare. Iar când a dispărut, a și murit. Dar nu poți s-o iei de la Început În fiecare secundă, ci trebuie să judeci după ceea ce e mort. E ca nisipurile mișcătoare... fără nici un fel de speranță, Încă de la bun
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mine, prezentul e eternitate, iar eternitatea e veșnic mișcătoare, curgătoare, plutitoare. Iar când a dispărut, a și murit. Dar nu poți s-o iei de la Început În fiecare secundă, ci trebuie să judeci după ceea ce e mort. E ca nisipurile mișcătoare... fără nici un fel de speranță, Încă de la bun Început. O povestire, un tablou pot să reînnoiască puțin acea senzație, dar nu destul, nu destul. Nimic nu e real, În afara prezentului, iar eu deja Încep să simt greutatea secolelor sufocându-mă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ne sufocă, provoacă zgomot, dar nu își pot dovedi importanța decât prin consecințele lor în timp: "nu ne povestesc o întreagă istorie, o anunță, o sugerează", sunt "imagini instantanee, imperfecte, prea rapid schițate, prost asamblate unele cu altele". Totuși, această mișcătoare suprafață a istoriei este și cea mai atractivă, pentru că oamenii se recunosc în ea, dându-le iluzia participării. "Una din forțele acestei victorii a evenimentului este tocmai aici: lasă de înțeles că destinul depinde de voința noastră, că, modești sau
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
rușinat să le chinuie mai mult căci își dăduse seama că a fost învins de niște femei”<footnote Ibidem, cartea a șasea, XLI, 18, p. 262. footnote>. Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, în Istoria bisericească, menționează un episod de-a dreptul mișcător. Astfel, citim că după ce unii dintre mărturisitorii credinței au ajuns la locul acela unde obișnuiau să pedepsească pe răufăcători, cel mai în vârstă decât ceilalți a rugat pe călău ca mai întâi să taie capul celui mai tânăr dintre ei
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
dori să transfigureze o nouă "Mare transformare" ar trebui să picteze cu precădere tineri: o armată de tinere și tineri de toate etniile și de naționalități diferite, încolonați, plini de speranțe, mărșăluind spre viitor. În acest tablou, demografic atât de mișcător și în continuă evoluție, se plasează ceea ce în mod succint vom numi de acum încolo "problema românească". Începem să o ilustrăm invocând doar o cifră. Comunitatea românească reprezintă (este un număr oficial valabil pentru 1 ianuarie 2009), 780 000 de
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
să cunoști în profunzime trecutul. Una din căile cele mai nimerite pentru a înțelege societatea prezentă este să îi scrutăm geneza. Lucru care necesită erudiție. Cine spune Europa, sugerează o arie culturală, un teritoriu limitat, frontiere. Iar aceste frontiere sunt mișcătoare. Totul începe în bazinul mediteranean, Mare nostrum. Europa viitoare se identifică mai întâi cu Imperiul Roman, care înglobează și Grecia, leagănul creștinătății. Africa de Nord, Orientul Apropiat, Anatolia se detașează de acest ansamblu pe măsură ce islamul se răspândește, invadând Spania. La nord, invaziile
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]