2,132 matches
-
și scoate-l!”. Soldatul dădu un pas Înapoi și bâigui: „Eu sunt de la munte, nu știu să Înot...”. Ore Întregi după aceea, cei doi veri nu Înțeleseră mare lucru din ce se petrecea. Au venit mașini verzi cu militari și milițieni. Dintr-una a coborât și tatăl lui Lică. Rudarul nu a stat prea mult de vorbă. A intrat În apă, s-a scufundat și și-a scos băiatul. Lică avea ochii deschiși. Cineva a aprins o lumânare. Au pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
materiilor prime și combustibililor. Oamenii se orientaseră - văzând că primăria le aducea pentru Încălzire cărbuni cu care sătenii nu erau obișnuiți - către rudarii care din asta trăiau: prăduiau noaptea codrii patriei. Bineînțeles, mână În mână cu pădurarii și chiar cu milițienii, care Își aveau procentele lor din afacere. Cum Îndrăznea vreun rudar să vândă o căruță de lemne fără să plătească taxele cuvenite, cum era chemat la post, bătut cu meșteșug, fără urme, și convins să nu mai facă altă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la post, bătut cu meșteșug, fără urme, și convins să nu mai facă altă dată. Așa, tot satul avea lemn bun, de stejar sau cer, cumpărat la prețuri de zece ori mai mari decât cele oficiale, iar burțile pădurarilor și milițienilor se rotunjeau, dând semn semeț de bunăstare. Școala nu pupa În mod normal lemne, ci numai cărbuni, cu care Îngrijitorii nu se prea descurcau, că nu ardeau cum trebuie, miroseau urât și se aprindeau greu. Directorul, nebun cum era, obținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tulburi. Era ciufulit, Îi crescuse barba, cravata Îi atârna Într-o parte de gulerul cămășii descheiate. Pantalonul făcuse câte patru-cinci dungi pe crac, pantofilor le atârnau șireturile, din servieta Închisă prost se zăreau capete mototolite de foi de scris. Nici milițienii, nici cei de la Armată n-au primit nimic de la agentul răvășit. Au evaluat daunele așa cum s-au priceput, i-au construit lui Foiște și mamă-sii o casă nouă, cu trei odăi - nu mare lucru, dar, oricum, adevărat conac față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl aprobase din cap și din gură, se arătase nemaipomenit de Înțelegător, Îi oferise pahare cu apă și valeriană, Încercase să Îngaime vorbe cumpănite și liniștitoare. După ceva vreme, când culorile Încetaseră să se rotească așa amarnic pe obrajii reclamantului, milițianul Îndrăznise să-i aducă la cunoștință ce și cum se petrecuse cu o noapte În urmă. Pe când făcea o tură prin sat - vigilența sa Îl obliga să-și Întețească rondurile de noapte În perioada sărbătorilor, când era mai mare pericolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un soi de mormăituri și foșnete În pinul din fața Căminului. Aprinsese lanterna și, cu adâncă mirare, Îl recunoscuse pe profesorul și omul de cultură Marin Foiște beat, Încercând să taie cu o pânză de bomfaier moțul copacului. Până să apuce milițianul să-l convingă să coboare - era o mare enigmă cum de izbutise profesorul, mătăhălos și, pe deasupra, beat clampă, să se cațere atât de sus -, vârful pinului se prăbușise. Coborâse, cu greu, și omul de cultură, care Îi relatase plutonierului stările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
colonie nemaivăzută de șobolani care distruseseră totul. Scârboasele rozătoare nu picaseră din senin: În urma denunțurilor unui cumnat cu care nu se Înțelegea În privința Împărțirii averii rămase de pe urma socrilor, vecinul care stătea gard În gard cu magazia Marioarei fusese călcat de milițieni. Se găsiseră la el zeci de saci cu soia și floarea-soarelui ascunși după niște lemne sub un șopron. Omul fusese legat, trimis În judecată, și abia peste cinci ani se Întorsese acasă, pentru bună purtare, slab, tăcut și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Omul fusese legat, trimis În judecată, și abia peste cinci ani se Întorsese acasă, pentru bună purtare, slab, tăcut și cu un tremur al mâinilor pe care nu-l putea cu nici un chip stăpâni. Cu prilejul scotocirii după bucatele dosite, milițienii tulburaseră viețuirea pașnică a coloniei de șobolani, instalată În lemne, În galerii subterane, În preajma nepăzitului belșug. Omul care se Întorsese după cinci ani cu mâinile tremurânde avea să păstreze un fel de recunoștință dăunătoarelor vietăți căci, dacă acelea n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al poporului, dar omul este lăsat în pace și s-a înțeles clar că noua orânduire și activiștii PCR nu sunt bineveniți într-un sat de gospodari. Păcală merge în oraș pe o stradă intens circulată, este fluierat de galonatul milițian și întrebat batjocoritor dacă în satul lui mai sunt proști. Răspunsul e că „Toți proștii din satul lui s-or dus la miliție”. Mai clar de-atât nici că se putea... Și tot pe atunci circula o ghicitoare cu tâlc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sunt proști. Răspunsul e că „Toți proștii din satul lui s-or dus la miliție”. Mai clar de-atât nici că se putea... Și tot pe atunci circula o ghicitoare cu tâlc despre deosebirea dintre un tren personal și un milițian, cu răspuns pe măsură: „Trenul personal avea atunci trei clase și milițianul numai două”, ulterior au făcut studii universitare la drept. Păcală se arată ironic, sarcastic cu activiștii și vremurile din trecut, când au scăpătat cei harnici și s-au
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dus la miliție”. Mai clar de-atât nici că se putea... Și tot pe atunci circula o ghicitoare cu tâlc despre deosebirea dintre un tren personal și un milițian, cu răspuns pe măsură: „Trenul personal avea atunci trei clase și milițianul numai două”, ulterior au făcut studii universitare la drept. Păcală se arată ironic, sarcastic cu activiștii și vremurile din trecut, când au scăpătat cei harnici și s-au ridicat hoții și lingăii, că e vai și amar de omul sărac
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Abdicarea forțată a regelui. Uniforme, oficialități, atmosfera epocii. Ochii unui copil zgribulit pe o bancă, în parc, vara. Paradă militară. Scena de la procesul cutare și de la procesul cutare și de la înmormântarea cutare. Prima gospodărie colectivă, chipurile țăranilor; chipurile activiștilor, chipurile milițienilor. Primirea la Academie a renumitului scriitor, somptuoasa vilă anoului academician, academicianul vorbind la Congresul Partidului. Curtea fabricii. Apartamentul moșierului tocmai arestat, celebrul colecționar de tablouri. Istoria unei familii. Pianistul copil, tatăl, grav, lângă mama obeză, cu ochelari. Fetița și băiețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era nimic. Pe omul cu actele lui l-a așteptat până pe la cinci după-amiază, când în fine s-a hotărât să meargă la Miliție. Din informație în informație contradictorie, până a găsit postul și a reușit să-i lămurească pe milițienii ăia de situația lui s-a înnoptat de-a binelea, cum cad nopțile de vară târziu, încât s-a văzut nevoit să accepte un loc de dormit pe coridoarele lor sinistre, cu miros de proaspăt zugrăvit, cu bocănituri de cizme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o port o după-amiază lungă pe Zina la un cizmar. Nu mă mai satur să repet drama personajului dintr-o povestire, cred că a Graziei Delleda, bărbatul mic care-și face curaj pe marginea străzii pentru traversare, privit curios de milițianul gri, își coboară chiar piciorul în pantof fin de pe trotuar în groapa străzii, se retrage ca dintr-o cadă cu apă clocotită, hipertrofiind și apropierea și greutatea mașinilor din trafic; continuă să-i privească de pe margine pe sinucigașii care trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să n-o deranjeze la monturi. Și, cu fireasca ei amabilitate, notă de subsol: amabilitate - cuvântul preferat care o caracteriza cel mai bine pe Buni. Ex.: Ai, te rog, amabilitatea, domnișoară. Ex.: Era un domn/Era un vânzător/ Era un milițian amabil. Din amabilitate deci, Buni s-ar fi ridicat de pe banchetă cu intenția unei demonstrații sportive adică, uite ce ușor se merge cu acești pantofi cumpărați, cred că v-am explicat destul de clar, dragele mele, de unde. Pauză pentru publicitate: pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
calce pe urmele lui madam Trifu, devenită în timp un etalon și un termen de comparație, căci orice profesor sau supraveghetor s-ar socoti mic copil pe lângă ea. Niște păcate amărâte. Cine și-ar pune mintea cu nevasta aia de milițian? Blondă vopsită și cârlionțată artificial, ușor sărită de patruj’ de ani, înaltă și masivă, cu o constituție atletică întru câtva, de aruncătoare de disc, și cu palmele alea de caratistă, bătătorite, și cu falangele pietrificate de descinderile printre copii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și-n locul lui. Gândul la dispariția lui Milică îi paraliza orice inițiativă de a o aduce pe calea cea bună; lehamitea, sila și mila pentru păcătoasa asta smintită, oh, vai de viața ăluia care-o ține-o la ușă, milițianul, las-o că știe ea ce face. Lasă-i pe mâna mea, domnu’ Ogrinjan, ți-i aranjăz io, de n-ai să mai auzi musca prin dormitoarele astea, și-ntr-adevăr, după ora zece jumate, se înstăpânea liniștea deplină; din bătaie, aluneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aceea de vinovăție inexplicabilă, care urca probabil din viscere. La o adică, foamea poate explica și justifica multe. Uite-o înfulecând posedată de precipitare, mestecând dumicați mari dimpreună cu vorbe gâfâite, șuierate, înghițite și împroșcate concomitent. Povestește de bărbatu-său, milițianul, ce mai pedeapsă pe capul omului, Rafaele, femeia asta, și peste asta alta, auzi, cum îl mai freacă șefii de la secție de-i ies ochii, băgându-l în ture duble de câte șaișpe ore de zi și de noapte, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
om și bărbat? Păi, să fi fost pe mâna mea!... Or l-aș fi dat pă brazdă, ori s-ar fi ales prafu’. Cu mine nu-i de glumă, domnu’ Ogrinjan. Păi, bărbatu-meu, domnu’ Ogrinjan, cât ie el dă milițian, dacă vine acasă beat, se știe, îl trimit să doarmă pe hol, pe jos, ca câinele. Fincă asta merită. Și dacă face gât, o mai ia și pe coajă. Serios? — Adică ce impresie-ți faci? Părerea mea, domnu’ Ogrinjan, ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o auzi cum gâfâie și grohăie în extaz, ca o scroafă scărpinată pe burtă, și totodată ai trage nădejde că-n felul ăsta s-ar liniști până într-atât că n-ar mai simți nevoia să asude cu bulanul. Dacă milițianul e bun doar să se pișe pe el, sărmanei femei nu i-or mai fi rămas decât orfanii ăștia pe care să-și verse focul ăla marele. Cât de focoasă și drăcoasă, aulică-aulică, io v-am făcut, io vă omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Păi, să facem bine, ca să avem parte de bine oriunde ne-om duce. În apogeul acelei luni de miere, ea simțea nevoia să se extindă. Nu-i mai ajungea oficiul, plănuia să-și ia iubitul acasă în timpul turelor duble ale milițianului, și că ce rău îmi pare domnu’ Ogrinjan că nu ne-am cunoscut mai demult; și-n timp ar fi vrut să se extindă, păstrând însă și-n intimitate același mod de adresare, care să-i pună la adăpost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-l deranjeze pe tata. Cred că sexul e ceva minunat. Face ca oamenii să vorbească unii cu alții în limbi străine. „Se uită și tovarășul la asemenea filme?” - l-am întrebat acum două luni pe Dumitrescu. Tatăl lui era milițian, ca și sectoristul nostru, dar nu se ducea la oameni acasă, ci îi chema să vină la el. Știam asta, însă mi-am zis că acel lucru pe care îl făceau mama și tata nu putea fi rău nici pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
diagnosticului. Aceea a fost prima minune. Comandantul Miliției cunoștea problema. Îl invitase personal pe tata în biroul lui, spunând secretarei: „Se poate, fetițo, doar domnul Teodorescu e administratorul blocului meu!” Administratorii de bloc au trecere, ei stau de vorbă cu milițienii. La sfârșitul pașaportului eram înscris și eu, cu fotografie. Comandantul Miliției mă băgase și pe mine în seamă, îmi mângâiase în fugă obrazul cu dosul mâinii. Iar acum ne aflam la Belgrad. Prin urmare, ei sunt aceia care transmit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu ochii albaștri, avea pielea arsă de soare și tăbăcită, părea un marinar care o urmărise pe Moby Dick. Pietro a venit înspre mine și mi-a trecut mâna stângă prin păr. Am simțit la fel ca atunci când mă mângâiase milițianul. Simți întotdeauna la fel când te mângâie cineva. Doar mamele știu să o facă altfel. Mâna lor te atinge așa cum ating piciorușele de albine petalele florilor. Mâna tatei mă apăsa mai greu. Când mă mângâia el, mi se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
odată Pietro. La o săptămână după plimbarea cu Anna prin oraș, signor Giovanni m-a chemat de dimineață la el. Era intendent la pensione, așa cum, acasă, tata era administratorul blocului nostru. Însă tata era stăpân peste bloc și vorbea cu milițianul. Signor Giovanni era prea bolnav, ca să mai poată sta mult de vorbă. Nu-l mai ajuta inima. Proprietarul voia să mă cunoască, mi-a spus el scurt. Locuia la scara cealaltă, sus de tot, într-o sală mare cu coloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]