1,017 matches
-
Tung Chih va face o „figură bună“. Cum aș putea oare să-l ghidez? Cu cât citesc mai mult de pe foaia de deasupra altarului, cu atât mi se face mai teamă: ... Dacă prințul alege sigiliul imperial, va deveni un împărat miluit cu toată virtutea Cerului. Dacă alege pensula de scris, aurul sau sabia, va domni cu inteligență și voință puternică. Însă dacă alege floarea, cercelul sau acul de păr, va ajunge un mare iubitor de plăceri. Dacă atinge vasul cu băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
manciurieni își petrec timpul delectându-se cu gloria trecutului. Tot ce știu cu adevărat este că au dreptul la prestigiu. Din fericire, chinezii au fost întotdeauna de acord cu asta. Ei i-au cinstit pe strămoșii noștri și ne-au miluit cu binecuvântările lor. Întrebarea este cât va mai dura asta. — Plec la noapte, ne anunță prințul Kung, deși i-am spus lui Su Shun că voi sta până mâine dimineață. — Cine ne va proteja când vom transporta sicriul de la Jehol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
evangheliei după aceea a accelerat creștinarea și latinizarea limbajului religios, astfel încât religia creștină a fost un "factor de latinizare". Dovada cea mai eclatantă a caracterului latin al liturghiei din Biserica daco-romană este atestarea, în vechile scrieri bisericești, a expresiei "Doamne, miluiește", care provine din "miserere Domine", folosit în Biserica latină, după cum a arătat Petre Ș. Năsturel, ceea ce demonstrează elaborarea unei "forma mentis".25 Cultul martirilor în spațiul daco-roman a fost impulsionat de practicarea acestuia în bisericile de pe malul drept (sudic) al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Stretenie (Întâmpinarea Domnului), Vovidenie (Intrarea în Biserică), Probojenie (Schimbarea la față), praznic (prazniku-sărbătoare). Avem, în sfârșit, o serie de verbe: a blagoslovi (blagosloviti), a se căi (kaiti), a ispiti (ispitati), a ispăși (uspasiti), a izbăvi (izbaviti), a spovedi (ispovedati), a milui (milovati), a răstigni (rastegnanti), a sfinți (sventiti), a târnosi (tronosati). Anumiți termeni dogmatici, liturgici și de organizare bisericească, de origine greacă (bizantină), au intrat în limbă fie prin mijlocirea slavonei, fie direct din grecește, la începuturile organizării noastre de stat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mântuitoare ale lui Hristos, lucrătoare și azi, și prin rugăciunea ce le urmează, credincioșii cer aproape întotdeauna ajutorul lui Dumnezeu, sau mântuirea, sau în general mila Lui"10. De aceea, multe imne se termină prin cererea milei lui Dumnezeu: Doamne, miluiește-ne. De plidă, într-un tropar la Duminica Ortodoxiei se cântă: Ne închinăm icoanei Tale neprihănite, Bunule, cerând iertare de greșelile noastre, Hristoase Dumnezeule. Căci cu voia bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce, că să izbăvești
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
legate exclusiv de trupul și de lumea trecătoare"15. Nu întâmplător liturghia ortodoxă se încheie cu un apel la Tradiție, la însoțirea cu ea spre izbândire, întru Fiul lui Dumnezeu: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Înscrierea corectă în Sfânta Tradiție sau Predanie reprezintă cerința fundamentală pentru orice creștin autentic. Astfel, îndemnul deloc de neglijat Înapoi la Tradiție! ar putea fi reformulat prin apelul revigorant Înainte la Sfânta Tradiție! Discursul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
tot așa se vorbește și până la Dunăre”. Iar Batiușcov, în 1892, constata că „în cele mai multe mănăstiri și biserici slujba se face în limba slavonă numai în rapoartele oficiale, iar în realitate nu se aude acolo în limba slavonă decât <<Doamne miluiește>>, restul fiind zis în românește. Pentru a justifica această stare de lucruri mi se spune că populația rurală românească nu știe deloc slavona”. Așadar, înainte de 1920, puțini specialiști considerau că moldovenii pot fi și altceva decât o prelungire estică a
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
bine ai rosti un discurs... da ceva frumos... duios... să plîngă toată întristata adunare... Hai, spune că am fost un copil frumușel... deștept..., un adolescent sclipitor... bun... curajos..., bagă și "nu-l vom uita niciodată" și gata, amin! Groparul: Doamne miluiește, Doamne miluiește... Ne trebuie un popă. Marieta: Dom-le, dumneata ești oleacă mai bătrîn... ce naiba... în loc să... Asta e bătaie de joc...! Costache: Domnu' gropar, băiatul a băut ceva mai mult și... (dinspre gardul cimitirului, intră preotul... cu dascălul aferent) Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
rosti un discurs... da ceva frumos... duios... să plîngă toată întristata adunare... Hai, spune că am fost un copil frumușel... deștept..., un adolescent sclipitor... bun... curajos..., bagă și "nu-l vom uita niciodată" și gata, amin! Groparul: Doamne miluiește, Doamne miluiește... Ne trebuie un popă. Marieta: Dom-le, dumneata ești oleacă mai bătrîn... ce naiba... în loc să... Asta e bătaie de joc...! Costache: Domnu' gropar, băiatul a băut ceva mai mult și... (dinspre gardul cimitirului, intră preotul... cu dascălul aferent) Octav: Avem și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
întreb pe Socrate... el mă cunoaște cel mai bine... Socrate, ce spui, eu sînt un golan? Groparul: Ești. Octav: Sînt, părinte... Preotul: Măi golane! Dascălul: (vrînd să acopere vocea părintelui..., încurcat, cădelnițează) Aleluia... aleluia... aleluia! Preotul: Măi derbedeilor...! Dascălul: Doamne miluiește, Doamne miluiește... Preotul: (groparului) Nu mai pupi tu nici o groapă de-acuma... nici un... Groparul: Bine, părinte, pupați-le dumneavoastră pe toate... Preotul: Ei lasă că stîrpesc eu cuibul ăsta de revoluționari...! Dascălul:...Dă Doamne... Octav: (împreună cu groparul) Noi de-aicea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Socrate... el mă cunoaște cel mai bine... Socrate, ce spui, eu sînt un golan? Groparul: Ești. Octav: Sînt, părinte... Preotul: Măi golane! Dascălul: (vrînd să acopere vocea părintelui..., încurcat, cădelnițează) Aleluia... aleluia... aleluia! Preotul: Măi derbedeilor...! Dascălul: Doamne miluiește, Doamne miluiește... Preotul: (groparului) Nu mai pupi tu nici o groapă de-acuma... nici un... Groparul: Bine, părinte, pupați-le dumneavoastră pe toate... Preotul: Ei lasă că stîrpesc eu cuibul ăsta de revoluționari...! Dascălul:...Dă Doamne... Octav: (împreună cu groparul) Noi de-aicea nu plecăm
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și aprodzii atunce nu era din oameni proști, cum sunt acum, ce era tot ficiori de boieri. Și portul lor: era îmbrăcați cu șarvanele, cu cabanițe. Așè trebuie și acum să să afle slugi, să slujească stăpânului, și stăpânul să miluiască pre slugă așè. 1. Transcrie patru arhaisme ilustrative din fragment. 2. Localizează și datează cu aproximație momentul istoric relatat. 3. Conturează profilul psihologic al celor două personaje implicate. B. Text literar din ION CREANGĂ, Amintiri din copilărie, cap. II Nu
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
02.32-03.19 Paralel cu instrumentele folosite pentru topirea cositorului este prezentată una din "rugăciunile" descântecului: "Cruce-n ceri, cruce-n pământ, Cruce de aur undi sî culcă Trece crucea pisti el Maica Precista ne-o păzăști Dumnezău ne-o miluiești." "Înger, Îngerașul Lui Păzăște suflețălul lui Zi șî noapti Pân' la ceasul cel di moarti Amin!" Întregul ritual stă sub semnul unui creștinism înțeles într-o manieră populară, tradițională. Dumnezeu, sfinții, îngerii și mai ales Maica Domnului sunt chemați să
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
șî noapti Pân' la ceasul cel di moarti Amin!" Întregul ritual stă sub semnul unui creștinism înțeles într-o manieră populară, tradițională. Dumnezeu, sfinții, îngerii și mai ales Maica Domnului sunt chemați să ajute, să protejeze, să ocrotească și să miluiască persoana cu probleme. Faptul că ritualul se derulează într-un context creștin, că a împrumutat formule și ziceri din rugăciunile și rânduiala creștină ne face să credem că ceea ce prezentăm aici este o rămășiță târzie a unor străvechi ritualuri magico-religioase
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sî pleci undeva diparti. Îți chică sculili. Sî duc sculili meli di la mata. Doamne (scuipă)" "Cruce-n ceri, cruce-n pământ, Cruce de aur undi sî culcă Trece crucea pisti el Maica Precista ne-o păzăști Dumnezău ne-o miluiești" (face cruce cu secera în agheasmă) Această secvență arată cum nu se poate mai limpede că metoda divinării în cositor este doar una dintre nenumăratele posibilități de a afla ce spun semnele. În ultimă instanță, pentru o mentalitate magico-religioasă, lumea
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
prin credință, fără faptele Legii. Sau poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este și al Neamurilor? Da este și al Neamurilor.” Așadar voi nu ați dat nimic lumii, ci numai ați furat de la eseni și spuneți că v-a miluit Iahwe cu înțelepciune buluc dar toată numai de balamuc și moarte! În continuare ivritul își beștelește cu gură mare propria Lege, adică Tora, zicînd la 4,14-15: ,,Căci dacă moștenitori sînt cei ce se țin de Lege, credința este zadarnică
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ani prin colindele lui la ușile sinagogilor dintre Neamuri cum găsim la 6,1-4, lăsîndu-l baltă atît pe născocitul Cristos cît și botezul, punerea mîinilor, învierea morților, judecata veșnică pentru că ei aveau în Tora tot ce le trebuia de unde putea milui întreg neamul omenesc. Se va apuca el iarăși de colindat și propovăduit numai dacă o va cere Iahwe cum ne-a lăsat: ,, Și vom face lucrul acesta dacă va voi Elohim.” Este de hazul nebunilor și trebuie să-l întrebăm
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
texte pe la sfîrșitul se-colului ll al erei noastre, iar dogmaticii iudeo-cretini spun despre vedenie că s-ar fi întîmplat pe la anii 90 în timpului domniei împăratului Domițian! Făcătură cu umplutură care pute de te trăsnește dar pe ei îi miluiește și fericește! Tot pentru cinstea și lauda mincinoșilor amintesc cartea Scripta aramaica de C. Daniel apărută în anul 1980 unde la pagina 320 este reprodusă o foaie dintr-un ma-nuscris cabalistic. Aceasta reprezintă sfeșnicul cu cele șapte ramuri. Brațul sfeșni-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
farsor, mari gogomani", cui este adresat îndemnul " Ca rol fu mare mititelul! Hai, gogomani, la jubileu!" și la cine se referă fabula Șarla și ciobanii unde personajul canin e "ca toți cîinii nemțești, / Cînd, leșinați de foame, doresc să-i miluiești"? Compunerea-omagiu datorată lui Caragiale a avut ecouri în presă: "Publicul a rămas rece la această travestire a istoriei" considerată "vifleim național" dar autorul se va fi consolat cu faptul că își citise Scrisoarea pierdută la Palatul regal, că a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
străjuită a fost cu tot dinadinsul, pecetluită și întărită. Și, rugându-se arienii trei zile și trei nopți și de biserică apropiindu-se, nu s-a făcut nici un semn. Și se rugau de dimineață până la al șaselea ceas, strigând: «Doamne miluiește» și nu s-au deschis ușile bisericii și s-au dus fără dar și rușinați. Atunci, marele Vasile, adunând pe toți dreptcredincioșii, cu femeile și copiii, au ieșit din cetate la biserica Sfântului Mucenic Diomid, făcând acolo priveghere de toată
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
pe toți dreptcredincioșii, cu femeile și copiii, au ieșit din cetate la biserica Sfântului Mucenic Diomid, făcând acolo priveghere de toată noaptea, apoi au mers dimineața cu toții la cea soborniceasca biserică pecetluită, cântând: «Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi». Apoi, stând înaintea ușii bisericii, a zis către popor: Ridicați mâinile voastre și strigați cu dinadinsul: «Doamne miluiește». Și aceasta făcându-se, a poruncit Sfântul ca să se facă tăcere și, apropiindu-se de ușă, a însemnat-o
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
noaptea, apoi au mers dimineața cu toții la cea soborniceasca biserică pecetluită, cântând: «Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi». Apoi, stând înaintea ușii bisericii, a zis către popor: Ridicați mâinile voastre și strigați cu dinadinsul: «Doamne miluiește». Și aceasta făcându-se, a poruncit Sfântul ca să se facă tăcere și, apropiindu-se de ușă, a însemnat-o cu semnul crucii de trei ori și a zis: «Bine este cuvântat Dumnezeul creștinilor, totdeauna, acum și pururea și în vecii
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
despărțit doi iubiți!"186 În ceremonialul de trecere, de la anul cel vechi la anul cel nou, omul este prezent ca microcosm, mai ales în colinde, această transfigurare fiind realizată în urma coexistenței sacru-profan, spațiul ritualic devenind transcendent: "Omule pomule, / Nu te milui, / Nu te jelui, / Bucură-te, bucură / Că rădăcina ta, / Murind în pământ, / A prins în cer, / Și lutul tău / S-a încurat / De unde-a venit, / În vis liniștit. Bucurați-vă, bucurați, / Și voi ceilalți, / Oamenilor-pomilor, / Femei și bărbați, / Beți și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la tatăl meu și-i voi spune: tată, am greșit la cer și înaintea ta; nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău”. Acela a fost începutul ridicării lui din întunericul păcatului. Cei doi orbi au mers după Iisus strigând: „Miluiește-ne pe noi, Fiul lui David”. Acești orbi nu vedeau, dar aveau credință lăuntrică, neîntinată și nezdruncinată, că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, care poate face totul. A fost de ajuns ca numai să audă despre Iisus, ca să înțeleagă toată
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
îndoitul său păcat, împotriva Betșebei și a lui Urie, soțul ei. Conștiința păcătoșeniei și durerea remușcărilor l-au făcut pe David să-și dezvăluie înaintea lui Dumnezeu toate gândurile și toate dorințele, în nădejdea că va primi iertarea de la Dumnezeu. „Miluiește-mă Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]