20,506 matches
-
știu. Dar am două presupuneri. - Put the case! - mi-o taie Liza - presupune! - Odată în Africa ne-au dus într-un sat berber și acolo ne-a ghicit o vrăjitoare cu un șarpe viu în jurul gâtului. Când a ajuns la mine mi s-a uitat în palmă și-n urechi după care a șters-o. - Ce înseamnă asta? - Probabil că energia mea și a ei s-au întărâtat. Nu știu. - Vrei să spui că inelul se teme de tine ca vrăjitoarea
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
un caiet-program, un bloc-notes cu schițe despre adâncirea, aprofundarea spațiului. Prin înțelegerea timpului. La pagina 11, o hotărîre: "Substanța aurie pe care o interceptasem, așa cum prinzi la aparatul de radio o undă nescrisă pe cadran, și de însemnătatea căreia pentru mine mi-am dat seama îndată, am pierdut-o din cauza lipsei de deciziune și lucru perseverent. De două luni și ceva n-am mai căutat, învins de apatie. Lucrul acesta îl voi face din nou, începînd de astăzi. Îmi voi nota
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
desprinde exclusiv metatextual. Altfel spus, nu rezoluția înaltă a imaginației și senzorialitatea versului, ci tot artificiul literar reprezintă soluția, ca în această suită de trei poezii, de o aceeași mediocritate: "ea îi face semn cu mâna spre masa liberă de lângă mine/ el îi arată o alta în capătul celălalt/ ea pornește spre colțul în care stau/ el o urmează cu pași rari și mă privește fix în ochi/ eu nu mai știu în ochii cui să mă uit" (O pereche intră
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
arhivării sentimentale a unor bucurii. Nu știu cât de bine-venită va fi recapitularea acestor texte, cât de critic vor fi ele evaluate ori în ce măsură vor provoca adeziunea emoțională sau rațională. Singura onestă certitudine pe care o am este că ele reprezintă pentru mine expresia unor plăceri: a scrie, a povesti, a glumi și a argumenta. Aceste articole sunt fotografiile adunate cu emoție și grijă într un album pe care mă bucur ca un copil să-l pot împărtăși. Indiferent însă care sunt rațiunile
Gâlceava cu juristul din mine by Florentin Ţuca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1340_a_2745]
-
Și de ce-ai fi tu lup iar eu panteră? Pentru că tu ești panteră și eu lup. Așa e firea lucrurilor. Iar eu n-am încredere-n tine și nici tu nu mă crezi și nu vezi mare lucru la mine... Foarte bine, nici nu vreau să mă joc cu tine, de fapt. Nu-mi trebuie labele tale sau coada ta albastră... Și s-a dat din nou peste cap, transformându-se înapoi în panteră, după care a zbughit-o în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
de foc mocnind pe obrazul meu Mă eliberează de obișnuita tristețe sufocantă Dar în interior flăcările îmi renasc mereu Și iarăși cineva mă minte...chiar mă încântă. Ploile necontenint arată că natura este tristă Stârnind furtunile,vântul,fulgerele neîncetat în mine... Când voi avea parte de acea stare optimistă Care să-mi șopteacă că tot ceea ce aveam nevoie este la tine? O toamnă la fel de cenușie, uscată și răcoroasă Îmi va fi singura cale spre alinare... Cu ce Ți-am greșit Doamne
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
aranjat de el, îmi amintea de apartamentul Donnei Maria, din Rue du Bac (cam prin 1928), un apartament numai oglinzi și văluri albe. 11 iunie 1945 - (ziua mea de naștere; împlinesc 46 de ani). Ultimele cincisprezece zile au fost pentru mine pline de întâmplări dureroase: un tânăr scriitor român (evreu de origine) Mihail Sebastian, de care eram apropiat, a fost ucis în plină stradă de o mașină care l-a doborât. Era un spirit subtil; aveam încredere în el și i-
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
fi fost// dar am vorbit m-a luat/ limba română pe dinainte/ căci ne văzuserăm dis-de-dimineață/ trezindu-ne în același pat/ uitându-ne în aceeași oglindă/ spălându-ne pe aceiași dinți// limba română are ochii albaștri și seamănă teribil cu mine/ mă și mir că nu i s-a spus și ei/ limbuța românică/ sau limbișoara românuță/ în copilărie/ cum mi s-a pocit mie numele/ probabil pentru faptul că/ eram bucălat/ tocmai bun de smotocit/ și de tras de obraz
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
genezei operelor rebreniene. Aici ediția critică a lui Niculae Gheran, încheiată în 2005 cu volumul 23 de Opere, și volumul Caiete din 1974 au făcut servicii incomensurabile criticii genetice. Arhiva de manuscrise, cu bruioane, variante și materiale auxiliare, e o mină de aur, încă nesecată și neepuizată de către exploratori. Materialul cel mai interesant pare acela din jurul romanului Pădurea spânzuraților. Despre el, Tiberiu Rebreanu a lăsat spre publicare volumul Geneza romanului "Pădurea spânzuraților", publicat postum de Ilderim Rebreanu în 2002, la Editura
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
Cu ce scrii tu poezie, Marta? MARTA PETREU: Scriu cu orice. Doar să scrie bine, nu prea îmi plac pixurile astea, proaste. Scriu cu pixul doar dacă e bun. Altfel, scriu cu creionul și am ajuns la niște creioane cu mină bună. Cioran "Titlul exact: Un trecut deocheat sau "Schimbarea la față a României". D.P.", de exemplu, tot Cioranul l-am scris cu creionul. Și scriu cu creionul ca să pot să șterg și să îndrept. Pe urmă, vin a doua și
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
i se rupe vârful, și-atunci mai apăs o dată, îi mai iese un pic de vârf... D.P.: A, e un creion automat, totuși. M.P.: Am și din ăla, am și așa, și așa. În general, le caut pe cele cu mină moale. Creionașe care au și gumă la celălalt capăt și mi-e foarte ușor să șterg. Dar mi s-a întâmplat, de pildă, să scriu un poem, în drum spre Cojocna, cu un rimel, și n-aveam ascuțitoare, dar l-
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
-ntre petre se repede c-un suspin" (Răsăritul de Lefca). în schimb, la moartea Biancăi, sufletul acesteia s-a înălțat la cer, unde va lumina tot sub formă de stea: "Acea rază nemurindă, pentru glorie creată, Ce lucit-au preste mine încă-n timpul de giunie, Aleu, s-a înturnat iar la-obîrșia-i necurmată. Dar în miezul a durerei ce-mi rămîne-n suflet vie, Cea scînteie care-aprins-ai nu s-a stinge niciodată Și-a trăi cu tine-unită în a ceriului tărie" (Consacrat
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
de înfrumusețare a cadavrelor. Nu știu dacă ați asistat vreodată la o autopsie. Șocul cel mare nu stă în scîrboșenia insuportabilă a unui trup care este ciopîrțit bucată cu bucată, ci în contrastul incredibil dintre urîțenia spectacolului de abator și mina indiferentă a medicului anatomopatolog. }ie îți vine să verși clătinîndu-te sub valurile de putoare viscerală, iar medicul, aflat parcă pe scena decernării unui premiu național, vorbește imperturbabil de docimazie, de depunerile ateromatoase pe pereții vaselor, de steatoza ficatului sau de
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
se putea mânca o pară apucând-o cu mâna din pom - tempi passati, cum zice neamțul! - o altă vorbă a tatei. Să se fi stăpânit în așa măsură tradiția încât nimic, dar absolut nimic din cele ale trecutului secol, de mine cunoscute, în ultimele sale trei sferturi, să nu fi rămas? Au murit actanții, s-au stins obiceiurile, istoria dormitează în muzee... însă nu cu toții, nu cu toatele - și nu pretutindeni - mai ființează câteva sate, încă nepărăsite, unde gospodinele trebăluiesc, înainte de a
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
documentat, va stârni în mod sigur interesul cititorilor care doar au auzit, până acum, despre petrileanul Ion D. Sîrbu (modelul real al lui Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pământeni, asistentul universitar la Filozofie ajuns în închisoare și în mină, trădat de nevastă ș.a.m.d.). Dacă primul proces și prima condamnare se datorează unei discuții cu Marcel Petrișor, în redacția revistei "Teatrul", unde Sîrbu și Doinaș lucrau, al doilea proces și a doua condamnare sancționează - în logica perfect-aberantă a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9110_a_10435]
-
dobîndește o pondere specială, augmentînd forța persuasivă a textului. Procedeul lui Sîrbu e cu atît mai relevant cu cît e acompaniat de declarația că însemnate pasaje au un caracter nonficțional: "Autorul ține să menționeze că toate amănuntele legate de pușcărie, mină sau război din această carte de confesiuni sînt absolut autentice". Substratul autobiografic e astfel certificat. Un aspect esențial al romanului îl reprezintă exorcizarea "lumii pe dos" care era societatea comunistă, inconsistentă, grotescă, mască a neantului pe care ironia sistematică o
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
am fost una cu podul cu râul aproape uscat una cu/ cerul crepuscular (...) eram aceeași milă aceeași esență sau cum să numesc/ acel frison (...) cutia goală de tablă era aruncată în apă/ era aruncată în mine, mâhnirea era aruncată în mine/ și în amurg în râu și în pietre/ mâhnirea mea nu avea rost eram lumea întreagă/ și o claritate fulgerătoare nemărginită m-a străbătut:/ am știut că sunt totuși iubită/ iubită de o iubire mai vastă". Splendid poem, impregnat de
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
vertij. Se instalează o halucinație pe materia civilizației care se-nchide în cerc vicios: Voi mai avea clipe,/ Voi mai avea trup?// Zile încep să dea în afară/ Precum șuvoiul în vremea furtunii.// Se învîrte casa, se învîrte lumea cu mine" (Flux). Treptat, imaginea cetății maștere se-ntunecă, se prăbușește de tip vegetal a ființei vulnerate: "Cerșetori aproape la fiecare colț,/ Mîini întinse ca niște cangrene,/ Ziduri flămînde, jeg.(...) Nu blestemi, nu strigi, nu plîngi,/ îți faci cruce, suspini,/ Ești un
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
romanești care-i vor aduce o celebritate mondială de invidiat. Egina, august 1941. Ocupație nazistă și luptă dură pentru supraviețuire. În casa lui Kazantzakis sosește Zorbas (pe numele adevărat Gheorghios), ca să-l înduplece pe fostul asociat să repună în funcțiune mina de lignit și să reînvie zilele lor bune de odinioară. În aceeași perioadă, pe eremitul din Egina îl vizitează Galateia, prima soție, scriitorii și prietenii săi Anghelos Sikelianos, Kostas Varnalis, Pantelis Prevelakis, actrița Melina Merkouri, dar și poeți nu demult
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
sau a Ťpoemului-suită de definițiiť, specie Ťducând la strălucire latura apodictică, latentă în orice proză suprarealistăť" Vă mai spun doar că numele real al acestui autor e Jacob Goldschlager. Restul vă las să descoperiți singuri. Exact așa cum mă lasă pe mine Paul Cernat, în așteptarea masivului volum anunțat deja în planurile editoriale. Vă asigur că interesul cu care am citit Contimporanul. Istoria unei reviste de avangardă e unul - așa zicând - cu bătaie lungă. Sunt convins că el se va întinde generos
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
o simți decît cu o condiție: ca ambianța să nu fie una orășenească. Luntrea lui Caron nu poate fi citită între pereții unui bloc de locuințe dintr-o urbe contemporană. E ca și cum ai vrea să asculți o simfonie într-o mină de cărbuni. Sau e ca și cum ai vrea să savurezi o mîncare rafinată plimbîndu-te printr-o piață înțesată cu oameni. Sunt cărți care, pentru a fi gustate, cer o anumită ambianță: acesta e cazul Luntrei lui Caron. E prea multă natură
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
fugit, imoral și decăzut, cu o elevă (Tamara era repetentă în clasa a XI-a, avea șolduri plate și ochelari, citea Sade, publica poezii, visa permanent terenuri virane cu morți în plină erecție), luînd doar mașina de scris Consul cu mine... părăsindu-mi pînă și manuscrisele (după trei ani mi-au fost aduse de un unchi după mamă, în trei saci de hîrtie; nu dispăruse nimic!), nu numai nevasta, meseria de medic, cărțile... Cînd îmi ieșea ceva, mă strîmbam într-o
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
senzații, zgubilitice, lui Lucian Dan Teodorovici, care m-a rugat insistent să nu mai fiu atît de matinal. Mi se pare că bat cîmpii. Să revin! Să nu mint, am avut pauze în scris de ani de zile, nedorite de mine, secete 100%. D.P.: Cînd v-a fost cel mai greu? E.B.: Cea mai cumplită perioadă a fost imediat după instalarea mea ca medic la Dolhasca. Am trăit net impresia că ceva se întunecă definitiv... Pe urmă m-a ajutat însuși
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
solicitat de Humanitas, nu am fost în stare să dau o antologie. Eram extrem de obosit și de deziluzionat, deziluzionat de mine. Nu am reușit să fiu poetul pe care-l visam în adolescență. Lecturile îmi potoleau scîrba asta crîncenă de mine... Sînt un amator încăpățînat. Aș citi trei sute de ani" D.P.: V-a salvat cititul? E.B.: Cititul, cred, rămîne pînă la moarte... Mă scufund în el... Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei... Cu cele preferate dorm în
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
nu-i vom pierde niciodată: dimpotrivă, ei se vor intensifica în timp și vor avea mai multă strălucire... asta dacă nu uităm că-i avem. N-am prea înțeles, a ridicat Portocala din umeri. Adică eu aveam solzul acela la mine înainte de a pleca în expediție? Da, exact așa. Și unde era?... Uite aici..., i-am spus arătându-i fruntea. Atunci, de ce ne-am mai dus până acolo? s-a mirat ea indignată. Am zâmbit. Păi ne-am dus ca să aflăm
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]