9,114 matches
-
limuzini elegante, Îmbrăcați În costume provenite de la cele mai bune case de modă, pe autăstrăzile „post-gândirii”. Ce-i de făcut? Habar n-am. Știu, doar, că În cutia Pandorei a fost Închisă și speranța. De nu cumva grecii ne-au mințit. Deci, În principiu, n-ar trebui să fiu pesimist. Dimpotrivă, s-ar cuveni să cred că, la un moment dat, „homo videns” se va speria de golul din el și va dori să-l umple cu ceva. Și va reîncepe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sfântă Împărtășanie” din viața lor de creștini. Sâmbătă seara toată lumea se prezenta la spovedanie. Pentru a nu primi pedepse prea mari... noi toți ne străduiam să fim cât mai cuminți toată săptămâna. Nu mai vorbeam urât cu colegii, acasă, nu mințeam, nu mai răspundeam părinților „Înapoi” atunci când ne spuneau să facem anumite treburi care nu prea erau pe placul nostru. Deh! Nu aveam Încotro! Nimeni nu poate bănui cu câtă emoție și bucurie așteptam acel moment. Din păcate, se pare că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rafinat, ozonat, lăsat În urmă de ploaia fugară... Nu știu ce mână nevăzută, Încărcată cu brățările unui timp plin de magie, Înviorată și plină de prospețime, Îmi făcea semne discrete: „ Vino!” parfumul care plutește În atmosferă a șters urmele celor ce-au mințit clipa fericirii - „Crede-mă!” Este cel mai bun balsam pentru sufletul tău adâncit În duioasă melancolie. Pașii mei, aparent În afara voinții mele, ca-ntr-o hipnoză, mă duceau nerăbdători spre inima parcului, care părea că fredonează un imn al bucuriei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ajuns aici În stradă, la ora asta? Ai sărit gardul? Ești singură sau mai este cineva cu tine? Și tonul milițianului devenea din ce În ce mai autoritar, mai plin de sine. Sunt singură! Cu cine ați vrea să fiu!? Încerca colega mea să mintă cât mai bine pentru a fi crezută. Nu te cred! Hai să mergem În curtea școlii să vedem dacă mai găsim pe cineva! Auzind această ultimă hotărâre, pe T. a cuprins-o spaima și inima, săraca, a intrat Într-un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că-i este mult mai bine acolo unde se află acum. A scăpat de toate grijile și frământările pământești. Credeți!? și mă privea oarecum mirată... Puteam să citesc mai multe În privirile ei Îndurerate. Nu asta era credința mea. Am mințit pentru a-i oferi o oarecare liniște. Dacă ar fi știut ce gândesc cu adevărat despre raiul inventat de o mână de negustori iscusiți, care vând și cumpără tot ce se poate, invocând mântuirea În această existență pentru a obține
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din orășelul Glodeni, la nordul Moldovei. Mi se făcuse atât de mult dor de tata și de mama, încât lăsasem totul și plecasem acasă. Când mă văzură, părinții și sora se bucurară până la lacrimi. Eu nu le spusesem adevărul. Îi mințisem că aveam vacanță, dar de fapt gândeam să nu mă mai întorc înapoi, ci să muncesc cu sora mea împreună. Tata parcă bănuia ceva, dar nu-mi zicea nimic. Într-o bună zi, ne aduse poștașul o telegramă. Era pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spun cu ideea, deoarece nu vreau să fac o cacofonie, se obișnuiau cu cele șapte capete, sau se amăgeau doar, era totuna. Acum, în vremurile noastre, un degeabist este un mare degeabist. El se uită cum alții fură, cum alții mint, cum alții spun că fac istoria, când toți proștii știu că suntem la sfârșitul istoriei, cine ce să mai facă din acest punct de vedere, fiecare cu istoria lui, cu miturile lui, cu limuzinele sau cu foamea lui, nu știu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fericită să asculte ce vrea să-i spună, poate conta de acum că va înțelege tot, se va conforma în cele mai mici amănunte, el întreabă deodată: sunteți măritată domnișoară, eu răspund sincer nu, nu am avut timp pentru așa ceva, mint ca o scroafă, m-aș fi măritat de milioane de ori după zbuciumul pe care îl auzeam în trupul meu, numai că nu găsisem un prăpădit care să fie în stare să-mi domolească acest zbucium, toți te călăreau la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ce o atrage așa de tare la acest bărbat? E ca un blestem. Nu s-a lăsat niciodată copleșită de sentimente, a încercat mereu să optimizeze ce era de optimizat, să poleiască o viață de mizerie, a încercat să se mintă mereu, să se autosugestioneze că este fericită, că viața ei nu a trecut în zadar, că și-a exploatat toate șansele din răsputeri. Dar viața ei arată ca un maraton, unul fără spectatori și fără lauri, cu multă oboseală și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în stern ca un porc mistreț, e încă vie dar fălcile mistrețului rup bucăți de carne din corpul ei, o ustură, ar vrea să adoarmă, își repetă frenetic: "nu mă doare, sunt fericită, nu mă doare, sunt fericită", "pe cine minți, idioato, spune una dintre vocile ei interioare, "vreau să scap de durere", "n-o să scapi până închizi ochii", "dar atunci vreau să-i închid acum", "e prea devreme, abia a început ospățul", "Doamne ajută-mă să mă liniștesc", "doar în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
scap de durere", "n-o să scapi până închizi ochii", "dar atunci vreau să-i închid acum", "e prea devreme, abia a început ospățul", "Doamne ajută-mă să mă liniștesc", "doar în mormânt, te-ai lăsat fraierită, batjocorită și te-ai mințit că e fericire, acum plătești pentru că nu ai știut să te aperi, dar cum poți să te aperi de cel pe care îl iubești, te-ai mulțumit cu foarte puțin și atunci el a profitat, a văzut că poate face
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
refuza un client, de a spune NU, respectiv de a nu accepta programe neclare, nesigure. Criteriul definitoriu după care se preia sau se refuză o problemă de PR îl reprezintă interesul opiniei publice. 4. Practicantul PR nu are voie să mintă nici direct, nici indirect mediile de informare în masă. 5. Practicantul PR trebuie să fie un Ombudsman, ca-pabil să negocieze până în momentul în care reușește să obțină o înțelegere a ambelor părți implicate. 6. PR sunt dependente într-o mare
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
să se aglomereze În inima bietului Iulian. Evident că Blănosul era actorul principal: “Ce costum, bă, că tu n-ai nicio haină ca lumea... dă-te dracu’ de pârlit...” Și-i mai pocnea și una după ceafă, ca să nu mai mintă. Într-una din zile, nemaisuportând concertul acela de râsete și de cuvinte jignitoare, a alergat furios dintre noi, În timp ce “tribul” urla Înveselit. Am fost cu toții siguri că nu-l vom mai vedea multă vreme În mijlocul nostru. Dar, la scurt timp
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o limpezime nefirească, datorată soarelui ivit de după ploaia generoasă de mai Înainte. Mânecile și poalele hainei Îi erau Într-adevăr cam lungi, iar pantalonii i se Încrețeau bine pe la glezne. Cu toate astea, ne uitam cu toții ca prostiți. Iulian nu mințise. Îl priveam acum ca pe o fantomă ce și făcuse apariția nu de după zidul clădirii, ci din spatele propriilor sale cuvinte, adevărate. Uluiala a fost ruptă, Însă, de Înjurătura printre dinți, pe care Blănosul a trântit-o grosolan, și de gestul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
s-a dus țintă În baie. Când a ieșit, am Întrebat-o ce se Întâmplase, de ce Întârziase atâta, că am fost peste măsură de Îngrijorat (de ce i-am spus, oare, asta?), că m-am gândit să sun chiar la poliție (mințeam, telefonul mi se defectase de câteva săptămâni). Ea s-a arătat foarte mirată de atitudinea mea. M-a Întrebat, cu niște ochi mustrători, că de când gazda Își face griji pentru chiriași? Ea vine când vrea, stă cât are chef... important
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să-i mulțumesc - m-a avertizat că Lola nu vorbește niciodată. Că „e mută de-a binelea bunătatea asta de fată!”. Nu l-am Întrebat nici de unde știa de numele ei, nici altceva. Nu puteam proba spusele lui dacă mă mințea, ori dacă nu era altceva la mijloc. În fond, nu prea mă interesa chestia asta cu vorbitul. Important era să mă asculte. Să am cu cine comunica eu. Orice, dar, pentru un timp, să nu mai fiu singur. După faza
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a-i zâmbi afabil pacientului atent și, dacă are puțin timp, îi mai pune și câte o întrebare de complezență, apoi pleacă. - Mi-a venit o idee, spuse Olga. Ce-ar fi să cos toate buzunarele de la halatele medicilor? - Ce minte și la tine, spuse cu dezinvoltură Ina. De ce nu iei în calcul că doctorii nu au un singur halat!?... - Ai dreptate, și continuă: noi suntem cele care stăm toată ziua în preajma paturilor ca proastele în ploaie, le ducem plosca, le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
doream cu adevărat să vorbim. Aș fi vrut să-l întreb câte ceva despre el, de ce pleacă din nou, dar mi era teamă să nu mă doară după aceea, așa că îi povesteam numai despre mine și din când în când mai mințeam ca să fie interesant. El doar mă asculta, era atent la sunetul vocii mele de parcă l-ar fi înregistrat. Mai târziu mi am dat seama că era atent și la vocea mamei, că închidea de multe ori ochii doar ca să o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să-mi imaginez că aici pe undeva e autostrada. Nu văd nici un stâlp de curent electric, nici un cablu de înaltă tensiune. — Încă o oră sau două și ai să simți curentul electric în nări. — Cum îți place ție să mă minți... Daniel nu îi răspunse. Trecu el în față și își concentră toată forța în cuțitul din mâna dreaptă. Cerul întunecat le bătea în ceafă, ploaia îi ustura prin hainele ude. Picioarele lor amorțite înaintau unul după altul, purtând, pe bocanci
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și organele aceluiași criteriu ideal. Giorgio del Vecchio afirmă că singuri aceia pentru care nu există validitate transcendentală a Eticii și care confundă, mai mult sau mai puțin conștient, fenomenul și ideea, faptul și norma, forța și dreptul, se pot minți pe ei Înșiși atribuind oricărui Stat - prin simplul fapt că există - o rațiune absolută și o valoare etică imanentă. Critica filosofică nu admite o atare divizare a Statului. Dimpotrivă, ea Îi indică o sarcină definită, a cărei Îndeplinire poate asigura
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dușmani”. „Statul se Întemeiază pe sclavajul muncii. Din momentul În care munca devine liberă, Statul este pierdut”. Este amintit, de asemenea, Friedrich Nietzsche cu poemul profetic Așa grăit-a Zarathustra: „Statul este cel mai rece dintre toți monștrii reci. El minte cu răceală; și minciuna lui constă În a spune: «Eu, Statul eu sunt poporul». «Orice spune el, el minte; și tot ceea ce el posedă, el a furat. Totul este fals În el: cu dinți de furat el mușcă». «Numai acolo
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de asemenea, Friedrich Nietzsche cu poemul profetic Așa grăit-a Zarathustra: „Statul este cel mai rece dintre toți monștrii reci. El minte cu răceală; și minciuna lui constă În a spune: «Eu, Statul eu sunt poporul». «Orice spune el, el minte; și tot ceea ce el posedă, el a furat. Totul este fals În el: cu dinți de furat el mușcă». «Numai acolo unde Statul Încetează, Începe omul care nu este superfluu: Începe cântecul necesității, melodia unică și căreia nimic nu i
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
intra în cartea recordurilor globului, după obținerea victoriei visate. Nu le-a putut sta nimeni în cale. Dimpotrivă. Erau și din aceia care le ovaționau pornirea către neant, interesele pregătirii pe care le-o făceau, în acest scop.Îi încurajau, mințindu-i că le pare rău că nu pot și ei să procedeze asemeni lor, dar, lasă, cu prilejul următor, grupul curajoșilor va fi cu mult mai mare, prin alăturarea și a lor, pumnului de nebuni. Paralel cu repetițiile, și-au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
operei sale. Aici, în Franța, are o primă tentativă de sinucidere. E un joc cu moartea, un exercițiu de creditare a operei: moartea - supremul lui adevăr, ficțiunea perfectă, singurul mod în care nu reușești să te amăgești („Numai moartea nu minte“, spune el e în Bufnița oarbă). Călătoria în India are valențe sincretice, e o călătorie în spirit - acolo Sadegh Hedayat „vede“ teribila uniune a două tipuri de gândire, aparent ireconciliabile: gândirea orientală și gândirea occidentală - una bazată pe fragmentarism, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Sunt convins că-i lipsea ceva unuia dintre noi. O numesc „târfă“ pentru că nici un alt nume nu i se potrivește așa de bine. Nu vreau să spun „soția mea“, căci noi nu eram soț și soție; ar însemna să mă mint pe mine însumi. Dintotdeauna am numit-o „târfă“. Cuvântul acesta avea pentru mine o atracție deosebită. Dacă m-am căsătorit cu ea a fost din cauza perfidelor ei avansuri. Nu, ea nu nutrea nici o afecțiune pentru mine. Cum ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]