6,725 matches
-
poate spune totul?" N-a priceput imediat despre ce este vorba cu adevărat și de aceea a persistat în vechea greșeală. "Adică poți să-l aduci pe Cocoș aici, la hotel, în Medgidia?" Ali Mehmet a ridicat iarăși sprîncenele a mirare. "Doar ți-am spus o dată, bre, omule, ce nu pricepi, ești turc? De ce să mergi pînă acolo și să nu se aleagă nimeni cu nimic cînd poți să stai liniștit la odaie, are grijă Mehmet Ali de toate și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fie, iar mă cheamă Mihail, cine știe ce-o fi visat astă-noapte și acum îi zbîrnîie creierașul, treci Bîlbîie de-l mulțumește." Și a trecut pe lîngă el fără să mai fie curios de-a vedea cum se transformă mirarea prefăcută într-una adevărată. Să fii chemat de Mihail însemna un eveniment care de obicei se sărbătorea la " Pui de urs", în Rahovei, unde cînta, din cînd în cînd, doar atunci cînd era vorba de un chiolhan serios, pînă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
accident îl făcea neobișnuit de prevăzător în relațiile sale cu el, relații care ar fi trebuit să fie normale, firești, măcar prin forța lucrurilor și împrejurărilor. Cred că nu greșesc, afacerea ți se cuvine, domnule Leonard." A ridicat sprîncenele a mirare. Mihai Mihail a bătut iarăși cu vîrful degetelor în hîrtia boțită și chiar murdară de pe birou. "E un fel de carnaval, domnule Leonard, pricepi, un carnaval cu măști, cu beri, cu mititei, cu muzici, serpentine de hîrtie, cu dans și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spetezele arcuite, ușor tocite. "O alianță, domnule adjutant, o alianță !" S-a întors uimit. La multe s-ar fi putut gîndi, e drept, n-a făcut-o, dar la așa ceva, nu. S-a întors greoi, a ridicat sprîncenele roșcovane a mirare. "Alianță? Ce fel de alianță, domnișoară? Și cu ce scop?" Domnișoara K.F. avea o expresie de gheață, nici un mușchi nu tresărea pe fața ei, ochii albaștri se făcuseră rotunzi, ceva între naivitate și indiferență, era frumoasă, n-aveai ce zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el consideră că dumnealor "pun în primejdie fericirea Vladiei". Sigur că nota sa va fi trimisă îndărăt cu primul curier, însemnată cu vestitul creion violet, în dreptul cuvântului "fericire" făcîndu-se un uriaș și îmbîrligat semn de întrebare, urmat de altele, ale mirării, adăugate fiind cîteva cuvinte: "fericire? Ce înțelegi, domnule, prin asta? Nu-i pomenită în nici un regulament interior!" III Cu toate că, fără pic de glumă, Șerban Pangratty se tutuia cu Basarab Cantacuzino într-un mod cu totul special, ca între prinți, zicîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doar că au fost curajoși, au fost și norocoși, așa încît pot să-și organizeze serbările cuvenite cu mai multă tragere de inimă." Italo Balbo s-a făcut palid, Leonard Bîlbîie a crezut că va leșina, nici nu era de mirare, din cauza aerului închis, măcar să fi dat ferestrele în lături, ieșea așa și fumul și mirosul de parfumuri și transpirație, s-a făcut palid, a închis ochii, stînd așa cîteva fracțiuni de secundă, apoi, cu buzele albite, abia descleștîndu-și dinții, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nouă. Pentru cei mai mulți zăpăceala asta nu ajunge să se termine, sînt năuciți pur și simplu că în sfîrșit au reușit. Nu ți se pare că durează cam mult, mult prea mult?" Leonard Bîlbîie a făcut ochii mari, într-o sinceră mirare, Cantacuzino își șterse transpirația de sub ochi, avea cearcăne și pungi încrețite sub ei, o exoftalmie reținută te făcea să-l privești mai tot timpul, îți atrăgeau atenția globii mari, de un alb de marmoră, ca ai unei statui, "Ei, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lăsă o umbră de nedumerire pe obraz care se șterse repede, recăpătă expresia sa amabil-ironică, detașată. Era prea bine educat, ori numai un prinț adevărat, ca să se amestece într-o chestiune care nu era limpede. Locotenentul Georgescu ridică sprîncenele a mirare, "prea tîrziu? De ce să fie prea tîrziu? O decizie sigură, o acțiune hotărîtă și rapidă n-are nevoie de aprobarea sau dezaprobarea cuiva. Acestor prea mulți de care ați pomenit nu le va strica o cură de austeritate. Poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru a nu fi tăiați de pe statele de plată ale primăriei. Ori ca povestea cu banditul Cocoș care terorizează un sfert din populația țării și din care pricină e nevoie de o mînă forte să facă ordine. Era chiar de mirare că nu s-a cerut instituirea de măsuri excepționale, care să dea mînă liberă guvernului. Uite, în cazul ăsta Bîlbîie s-a descurcat admirabil! De fapt nu era chiar atît de furios pe Leonard Bîlbîie, care era un om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi ghicit gîndul, Mihai Mihail îi ceru să analizeze rapid situația și să-i spună dacă există vreo posibilitate de apropiere față de grupul ofițerilor. Apropiere sau chiar pătrundere în el. Bîlbîie se stăpîni să nu facă ochii mari de mirare și zise destul de sigur pe sine: Cred că există. Mă gîndesc la Șerban Pangratty, după cîte mi-am dat seama este destul de cunoscut printre ofițerii de la Arsenal și fără nici o îndoială de către tehnicienii din Aeronautică. Nu cred că va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuit să știe despre suferința ascunsă a prințului, despre morbul lui Lampers, pe care Pangratty îl trata mîncînd raci aduși din Livadia în butoaie pline cu apă, în anumite luni și zile ale anului. Maiorul Artur Stavri ridică sprîncenele a mirare "cum să o ducă, excelent, minunat, dumneata nu știi că Șerban e aviator? Aviatorii au o sănătate de fier, nu suferă de nimic, de aceea cei mai mulți o sfîrșesc în accidente, se plictisește Cel de Sus să le tot trimită semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
târziu și mult prea rău. Ca și cum te-ai lega singur la ochi ca să nu mai vezi automobilele care trec pe stradă, le auzi, le simți mirosul, dar nu le vezi și zici că nu mai există. Nici nu-i de mirare că unul o să dea peste tine și te face zob. El nu i-ar interzice, ci i-ar fi lăsat în pace să-și facă politica la lumină, cel puțin așa poți să vezi ce fac, pînă unde ajung, cîtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dau seama, că n-ai stat degeaba, ai reușit să te strecori înăuntrul oamenilor de bine și numai iminența reușitei lor te-a adus la mine. Ești un ins prevăzător, directore. Deci, cum s-ar spune, știi. Era și de mirare să nu știi. Marele Mihail trebuie să știe și toaca în cer, altfel n-ar mai fi ceea ce este. Te punea pe gînduri un singur lucru dacă e ceva serios ori dacă este o glumă. Dacă ar fi doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Gheneral, șontîc-șontîc, democrația a mers mai departe pe drumul ei. Ei, da, acolo, cazul banditului Cocoș, a fost cu adevărat un caz de imaginație. Iar Leonard Bîlbîie a meritat toate felicitările, drept pentru care a și fost avansat, lucru de mirare în Serviciu, unde se știe bine că nimeni nu avansează, ci doar i se mărește leafa. "Leonard Bîlbîie a dovedit reale calități în stabilirea realității, cum s-ar spune este, hm, a fost un inspector cu picioarele pe pămînt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de către Comitetul de Acțiune al colonelului Stoicescu. "Nu știu dacă răposatul Bîlbîie a făcut bine, acum că nu mai este nu vom ajunge să-l vorbim de rău, dar avînd în vedere circumstanțele..." Mihai Mihail și-a ridicat sprîncenele a mirare, ceea ce nu se întâmpla prea des "Circumstanțe, ce mai înseamnă și asta, circumstanțe?" Pangratty se îngînă puțin, el îi propunea totuși o convenție în cadrul căreia să discute, iar Mihail nu pricepea sau nu voia nicicum că prințul nu se adresează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cafeneaua sârbă, Poarta Vidinului, Poarta Stambulului, Skadarlija, La trei pălării, La doi cerbi, Sub tei, La trei ciorchini, Šumatovac, Șapte zile, Marșul de pe Drina, Kalemegdan, Kolarac, Patria, Plugarul, Obrenovac, Oplenac, Orașul lui Dušan, La vărsare, Smederevo, Cornul de vânătoare, Semnul mirării, Ultima șansă. Realizatorilor nu le‑a scăpat nici momentul morții lui, exact În ziua când primul lui nepot Împlinea doisprezece ani. Ca de altfel nici faptul că tata s‑a Împotrivit ca ultimul său nepot să‑i poarte numele. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
momentul când sosise pe lume fusese acela de a-l scufundă în apa mării. Încă de la trei ani, de la moartea mamei lui în urma unei nașteri pe uscat, Miti Matái își însoți tatăl în lungile lui călătorii și nu era de mirare că, având în vene mai multă apă sărată decât sânge, era omul care era și pășea pe punte în felul în care o făcea. Cu el alături, simțeai că acea fragilă coaja de nucă devenea locul cel mai sigur din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cârlige pentru a-și asigura hrana și, cum pentru ei o mare piroga, legănându-se în mijlocul oceanului, reprezenta un habitat în care se simțeau la fel de bine ca un țăran în casa lui de piatră, la venirea iernii, nu e de mirare că nu-și făceau nici o grijă cu privire la supraviețuire, iar principalul motiv pentru care doreau să pună piciorul pe uscat era acela de a întâlni o nouă pistă care să-i conducă până la îndepărtată insula a brutalilor lor agresori. În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cel contrar. Însă Navigația la Râma era o materie obligatorie pentru toți băieții din Bora Bora, încă din ziua când urcau pentru prima oara într-o piroga - deseori înainte să fi învățat să meargă - și, de aceea, nu era de mirare că echipajul Mararei era în stare să petreacă o noapte întreagă vâslind astfel, cu intenția de a se depărta cât mai mult de ruta pe care aveau s-o urmeze neosteniții lor urmăritori. Miti Matái știuse să-și aleagă oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apăsat de greutatea domnului Whittier, gâfâie și trage de gulerul fracului. Chiar și momâia purpurie parca-ar fi umedă de sudoare. Se simte mirosul de clei de aeromodele al cetonelor. Din cauza foametei. Și Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Nu-i de mirare că ți-e cald. Ți-ai pus peruca invers. Și Pețitorul spune: — Ascultați. Sub noi, al doilea nivel al subsolului e în întuneric. Scările de lemn sunt înguste. În întunericul ăla, ceva uruie și mormăie. Ceva misterios trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se zbârcea toată și-l lovea peste mână. Într-una din zile, el veni la școală cu o cutie mare de carton, legată cu fundă și-o oferi colegei sale de bancă. Surprinsă, Luana deschise cutia și mare-i fu mirarea să descopere înăuntru o pereche de patine cu rotile. Astea sunt de ziua ta, îi spuse Damaschin. Dar ziua mea e în aprilie! Nu știu dacă atunci o să mai am bani să-ți cumpăr un cadou. Ia-le acum. Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în mână. Ce ascunzi acolo? Ura indiscreția Violetei, talentul ei de-a se băga, cu de-a sila, în sufletul oamenilor. Fata îi smulse un caiet, îl deschise și își aruncă privirea pe foile scrise. Făcu ochii mari, plini de mirare: Liviu Livianu?! Luana crezu că leșină de furie. Întinse mâna dar, mai iute, Violeta ascunse caietele la spate. Trebuie să citesc asta. Te rog, Luana, dă-mi-le și mie. Îți trebuia oarece opincă în loc de obraz ca să faci față Violetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
astfel de notă. Acum putea visa la vacanța de vară cu sufletul împăcat. Era o dimineață însorită, se anunța o zi foarte caldă. Bica trebăluia prin casă îndesând într-o sacoșă pachețele și borcane. Dan și Luana o priveau cu mirare. Iar duci mâncare la azilul de bătrâni? Săptămâna trecută ai fost acolo, încărcată precum Scufița Roșie. Bica pregătea, de data aceasta, pachete pentru câteva rude de la țară și voia să le trimită prin sora sa care pleca de dimineață într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
locul în rând. Obișnuia să șocheze cu vocea ei caldă, suavă, cu acordurile sensibile pornite din inimă. La serbarea de iarnă ridică sala în picioare. "E umbra ta asta pe care O semăn în sufletul meu. Cu milă și tristă mirare Voi duce-o cu mine mereu". Îl căută pe Rosti cu privirea, în timp ce-i dedica versurile pe care le cânta. Îl zări stând retras într-un colț, privind-o fix, fără să miște. Silueta atât de dragă sufletului ei dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
teamă ochii la orice întrevedere cu marele înscăunat. Rictusurile gurii, cuvintele savante, graba și veșnica privire aruncată spre ceas, toate, absolut toate, sunt talente ale marelui scaun. Ieșim din imensele încăperi precum am intrat: cocoșați. De emoție, de griji, de mirare, de silă. ...De cele mai multe ori, lipite de poponețe rotunde, scaunele devin peceți de mărire și slavă. Acasă, în halate mai mult sau mai puțin ca ale noastre, însemnații sorții se comportă ca atare chiar și atunci când duc lingura la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]