8,023 matches
-
însoțită de titlul de pe urma căruia familia mea nu-și va mai reveni în veci: FIUL UNUI AGENT DE ASIGURĂRI ÎȘI AFLĂ MOARTEA ÎNTR-O SĂRITURĂ. În timp ce eu unul îngheț în igluul meu, Mandel fierbe în suc propriu - și și-o miroase. Mirosul unui trup de negru mă umple de compasiune, de „proză poetică“ - cu Mandel sunt mai puțin indulgent; „îmi face greață“ (cum zice și maică-mea vorbind despre el), ceea ce nu vrea să-nsemne că el ar fi, în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Aunt Jenny revărsându-se din radioul de la bucătărie și să adulmeci aburii supei de roșii care e pusă la încălzit pe aragaz? Ce poate fi mai grozav decât o pijama proaspăt spălată și călcată în orice anotimp și un dormitor mirosind a mobilă lăcuită? Cum mi-ar plăcea să-mi țin în sertar chiloții înnegriți de jeg și aruncați claie peste grămadă, ca ai lui Smolka? Ei bine, nu mi-ar plăcea. Cum mi-ar plăcea să umblu cu ciorapii găuriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sun - să-ți zic că te iubesc. Am fost coerentă? — Sigur că da. — Că, de fapt, așa și vreau să fiu: tare coerentă. Ah, Păsuleț, te-ador. În clipa asta, în orice caz. Hei, urmă ea în șoaptă, vrei să miroși ceva - ceva năucitor? Se uită în jur, să fie sigură că nu-i nici o chelneriță prin preajmă, apoi se aplecă în față, băgându-și mâinile sub fața de masă, ca și cum ar fi vrut să-și îndrepte un ciorap. Peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
visurile simple ale cartierului! — Mă duc la teren, strig eu în bucătărie, cu carne roz de somon afumat printre dinți, de zici că-i fir lângă fir de mătase dentară; mă ducă la teren, mamă, strig eu dând cu pumnul mirosind a crap în mănușa de baseball; mă-ntorc pe la unu... Ia stai puțin. La ce oră? Unde? — La teren, răcnesc eu din toți rărunchii - sunt foarte tare la urlete când e vorba să mă fac auzit, e ca și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bărbații ăia! Vreau să cresc mare, să fiu și eu ca ei! Să mă duc acasă la prânzul de duminică la ora unu, cu șosetele îmbibate de sudoare și împuțite după douăzeci și una de runde de softball, cu lenjeria de corp mirosind a transpirație de sportiv, cu mușchii brațului zvâcnindu-mi discret de-atâtea aruncări superbe și razante cu care toată dimineața am ținut în frâu alergătorii de pe culoarele dintre baze: da, cu părul vâlvoi, cu zgură printre dinți, cu picioarele cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trei ani. Învățam că lucrurile se-ntâmplă independent de eforturile tale impetuoase, că toate strategiile, tenacitatea, ingeniozitatea și vigoarea pot să nu însemne nimic sau să nu te ducă nicăieri. Începeam să simt în nări cât de neplăcut poate să miroasă viața. O tânără pe care am cunoscut-o la două luni după întoarcerea mea la Chicago mi-a completat educația la acest capitol cu o răzbunare. La drept vorbind, se cuvine să adaug că unul dintre motivele pentru care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe vârsta ei. Dacă mi-ai da un pic mâna... Se gândi: Pentru jocul acesta ar trebui să am părul lung. Ar fi mai feminin. Aș vrea ca degetele mele să nu fie galbene. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu mai miros a băutură. Fata se Întoarse după ea. — Cum să nu. Dar nu trebuie să vă fie teamă. Luați-mă de braț. Domnișoara Warren o Înșfăcă, cu degete puternice, cum s-ar fi Încleștat de gâtul unui câine cu care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
La naiba! spuse domnișoara Warren. Atunci mi s-a furat poșeta. Dar doamna tocmai spusese că era În tren. Domnișoara Warren blestemă din nou. Știa că Înfățișarea n-o favoriza: nu purta pălărie, părul Îi era răvășit și respirația ei mirosea a băutură. N-am de ales, spuse ea. Trebuie să ajung Înapoi În tren. Trimite un om cu mine și-i dau banii. Controlorul de bilete clătină din cap. El Însuși nu putea să părăsească bariera, Îi explică el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și când textul codificat i-a fost Înmânat funcționarului prin ghișeu, acesta refuză să o accepte. Toate telegramele erau supuse cenzurii și nu putea fi transmis nici un mesaj codificat. Până la urmă plecă și ajunse să constate că la hotelul care mirosea a plante uscate și insecticid nu se știa nimic despre Coral. Probabil că e Încă la gară, se gândi el. Lăsă mașina o sută de metri mai În josul drumului pentru a se descotorosi de șofer, care se dovedea prea vorbăreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fost agentul dumneavoastră acreditat. L-ați Împuternicit să negocieze. — N-a fost niciodată Împuternicit să semneze asta. Nu, domnule Stein, mă tem că asta nu vă e de nici un folos. Domnul Stein se așeză pe sofa și-și Încrucișă picioarele. Mirosea a tutun de pipă și a lână de calitate. — Evident, domnule Myatt eu nu vreau să vă vâr nimic pe gât, spuse el. Deviza mea este: Nu lăsa niciodată la ananghie un tovarăș de afaceri. Aș rupe În bucăți contractul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o tipă divorțată. Mai ales la o divorțată frumoasă. A trebuit pur și simplu să-i chem bodyguardul ca să scap de el de-aici. Îți place noul ulei de gardenie cu care se dă toată lumea mai nou? Te face să miroși ca Hawaii. —Poftim? am făcut eu. —Observi cum, În mod constant, sar de la un subiect la altul, de parcă am A.D.D.1? —Ce voia Sanford? Am aprins lumina și m-am ridicat nițel În capul oaselor. —Ei, știi tu, aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
1“. Mai era și un atomizor de modă veche, foarte șic, care era Îmbrăcat În piele de vițel portocalie și avea un pulverizator de un verde strălucitor. Am pus parfumul În atomizor și mi-am dat puțin pe Încheietura mâinii. Mirosea delicios. Poate că, până la urmă, nu aveam planuri. L-am sunat pe Thackeray și l-am avertizat că s-ar fi putut să fiu plecată toată după-amiaza. El a crezut că merită, dacă astfel puteam să facem cumva să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o carte, deschisă la pagina 27. Podeaua era acoperită cu un covoraș în dungi albastre. Pe un perete era prins un goblen pe care scria: Cine-n ziua de joi e născut va avea drum lung de făcut. În cameră mirosea a pudră de talc. Și n-oi fi fost eu un student eminent la etică, dar știu că măcar am învățat să fiu atent. Orice detaliu, oricât de mărunt, trebuie notat. Cartea se numea Versuri și poezii din lumea-ntreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
este dependent. Putem s-o oprim când vrem, sigur că da. Potrivesc un toc de fereastră într-un perete de cărămidă. Îl lipesc cu o pensulă nu mai mare decât aceea de la sticluța de ojă. Fereastra e cât unghia. Adezivul miroase a fixativ de păr. Mirosul are gust de portocale și de benzină. Modelul cărămizilor din perete nu e mai pronunțat decât o amprentă digitală. Mai potrivesc o fereastră; mai dau cu niște adeziv. Tremurul sunetului trece prin pereți, prin masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
microbiologie, abia după aia să se mărite, dar până atunci să nu mai facă sex. Mona Sabbat scoate de sub birou o pungă de hârtie maro și trage de-acolo ceva învelit în folie. Desface folia la un colț; începe să miroasă a usturoi și mirodenii. La radioul cu ceas, curva gravidă nu se mai oprește din plâns. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar și vorbele pot să rănească de moarte. După cum scrie în Town & Country, corespondența personală frumos caligrafiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de se abține să nu-i omoare pe toți. Helen ia încă un pahar de vin de pe consolă, zicând: — Toți ăștia de-aici - le-ai face un bine dacă i-ai omorî. Bea jumătate și-mi dă mie restul. Tămâia miroase a iasomie și toată încăperea miroase a tămâie. Stridie vine în mijlocul camerei, ținând cutia de carton deasupra capului, și zice: — Ia stați așa, cine a adus voma asta? E salata mea de fasole. Și Mona zice: — Haide, Stridie, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
omoare pe toți. Helen ia încă un pahar de vin de pe consolă, zicând: — Toți ăștia de-aici - le-ai face un bine dacă i-ai omorî. Bea jumătate și-mi dă mie restul. Tămâia miroase a iasomie și toată încăperea miroase a tămâie. Stridie vine în mijlocul camerei, ținând cutia de carton deasupra capului, și zice: — Ia stați așa, cine a adus voma asta? E salata mea de fasole. Și Mona zice: — Haide, Stridie, te rog! Și, ținând cutia de mânerul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din cartea de poezii. E împrumutat. În legătură cu bibliotecarul, detaliile ar fi următoarele: are șuvițe blond-cenușii în părul înțepenit cu gel sub forma unei copertine care-i umbrește fața. Un fel de vizieră blond-cenușie. Stă la birou în fața unui monitor și miroase a fum de țigară. Are un pulover pe gât cu un ecuson de plastic pe care scrie „Symon“. Îi spun că multe vieți atârnă de găsirea acestei cărți. Iar el zice: Nasol. Îi spun că, la drept vorbind, viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
eticheta. Stau în pat, întins pe jumătate, proptindu-mă în coate, și zic că Helen ucide pentru o tiară de diamante. Așa mântuiește ea lumea. Mona șterge penseta și acul pe prosop, mânjindu-l din nou cu roșu și galben. Miroase sticla de spirt și zice: — Helen crede că nu vreți decât să folosiți cartea pentru un articol de ziar. Zice că, după ce vor fi distruse toate vrăjile, inclusiv descântecul, o să vă lăudați peste tot că sunteți un erou. Nu ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Iisus Hristos a pătimit pe cruce o zi și jumătate ca să mântuiască lumea. Eu sunt dispus - zice, în timp ce telefonul îi tot sună - să pătimesc în iad o veșnicie pentru aceeași cauză. Telefonul îi tot sună. La telefon, Helen zice: — Serios? Miroase a pucioasă în dormitor? — Așa că să vă mai gândiți cine-i mântuitorul mai bun, zice Stridie, și deschide clapeta telefonului: Biroul de avocatură Dunbar, Dunaway și Doogan... Capitolul 27 Să ne închipuim ce-ar fi fost dacă incendiul de la Chicago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Undeva se închide o ușă. — Ia loc, zice tipul cu mașinuțele de curse. Și iau loc. Stă atât de aproape de mine, că mi-e teamă să deschid agenda, mi-e teamă să nu vadă că nu e o Biblie adevărată. Miroase a bere și a transpirație. Mașinuțele de curse sunt la nivelul ochilor mei. Cauciucurile ovale sunt înclinate ca să arate că sunt surprinse în plină viteză. Tipul mai ia o gură de bere și zice: Ia vorbește-mi despre Dumnezeu. Fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pâlpâie un semafor intermitent. O vacă neagră își freacă greabănul de stâlpul metalic al unui indicator de stop. O vacă albă paște niște cârciumărese dintr-o jardinieră din fața poștei. O altă vacă e trântită în fața secției de poliție, blocând trotuarul. Miroase a curry și paciuli. Ajutorul de șerif e încălțat în sandale. Ajutorul de șerif, poștașul, chelnerița de la bufet, barmanul de la cârciumă au, cu toții, un punct negru lipit între sprâncene. Un bindi. — Măiculiță, zice dom’ sergent. Tot orașul a trecut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înapoi, zicând: — Am impresia că, oricâți aș omorî, tot nu e de-ajuns. Hai să nu discutăm despre slujbă, îi zic. Pe jos se încolăcesc o mulțime de cabluri groase, negre. În întunericul de dincolo de lumini sunt generatoarele pe motorină. Miroase a motorină, a prăjeală, a vomă și a zahăr pudră. Este ceea ce se numește distracție în zilele noastre. Pe deasupra noastră zboară un țipăt. Și o întrezărire a Monei. Este o roată de călușei cu o firmă strălucitoare de neon pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Apa din toaletă s-a evaporat pe jumătate. Plantele sunt uscate ca hârtia. Locașul de scurgere din bucătărie e pe jumătate gol, și gazele din canalizare scapă în sus. Vechiul meu mod de viață, tot ce înseamnă pentru mine „acasă“ miroase a rahat. Stratul de amorsă a fost dat ca să nu mai curgă ce a rămas din vecinul de deasupra. Pe lume încă mai sunt treizeci și nouă de exemplare din cartea de poezii despre care nu se știe nimic. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ta era foarte drăguță. Și eu zic mda, era. Degetele lui Helen, costumul ei galben, biroul de epocă, sculptat și lăcuit, sunt pătate și mânjite peste tot cu roșu și mov, de la tinctura de iod și zeama de varză. Petele miros a amoniac și oțet. Ține lampa fluorescentă și citește dârele străvechi de smântânică. — Am găsit aici o vrajă pentru zbor, zice. Și una din astea ar putea să fie un descântec de dragoste. Răsfoiește cartea; paginile miros ori a bășini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]