5,723 matches
-
O, țara mea, mâncată de jivine, / Pe drumurile-ți albe-n triste sate, / Cu traista de cerșetor în spate, / Azi iar colindă Dumnezeu prin tine”. În această lume-ocnă („Porneau în lanțuri spre ocnă, convoi după convoi”), poetul revoltat propune soluția mistică a apocatastazei reconstituind situația inițială a prezenței divinității în univers prin întoarcerea „sfinților mântuiți” din ceruri pe pământ: „Aici sus nu ne putem bucura ca zbiri, / Dacă Tu nu Te-nduri să curmi iadurile și focul / Noi ne jertfim toți
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
care trec prin toate „văile” cunoașterii sufi până a se afla înaintea lui Simurgh, în care se văd tot pe ele, ca într-o oglindă) din traducerile lui Garcin de Tassy și Fitzgerald, iar, după cum vedem din note citise și Misticul persan Attar de Margaret Smith (1932). Consultase, de asemenea, textul lui Burton (la al X-lea volum din O mie și una de nopți) care comentează trecerea prin cele șapte văi ale vieții contemplative, având în final soluția identificării omului
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
ceea ce i-a făcut pe unii colegi ai mei să vorbească despre inflație și, în consecință, despre lipsa de substanță (citește: de poezie) a poeziei lui. Cred că operăm cu unități de măsură inegale. Există încă, la noi, un elan mistic de-a dreptul înduioșător care se face simțit oridecâte ori vine vorba despre poezie. A publica puțin e, dacă nu o dovadă certă, măcar o premisă a calității. De fapt, mă corectez: nu a calității (acesta fiind un termen prea
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
fiind un termen prea laic pentru lampadoforii de serviciu), ci a autenticității, a adevărului existențial ori metafizic pe care textul l-ar purta, zice-se, cu sine. O atare concepție derivă, după părerea mea, din două realități: existența unor impulsuri mistice imprecise, latente, nereglementate religios în vreun fel (cum erau, de pildă, acelea ale lui T.S. Eliot), care, în cazul literaților români, defulează în criteriu estetic; și slabul succes al „utopiei cărții”: fideli încă principiilor medievale (conform cărora lectura smintește), puțini
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
străine unele de altele dar unificate/ într-un decret de expirare a unității realului” (p. 149). Și stilistic, și ideatic, lecția din această Carte singură e una acut modernistă (de altfel, critica a sugerat că riscul inactualității e real): aspirația mistică, setea de concept, marota sensului și a osmozei, atașamentul pentru prozodie, marile modele (recoltate dintre marii autori), acestea și altele confirmă alegația. Numai că, spre deosebire de destui, astăzi tot mai greu de citit, Sorin Mărculescu nu procedează așa din epigonism sau
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
la cota zero, m-am oprit la „Czerny împreună, mai departe separat. Tot să înveți mai bine. Nu știi deloc!”. Ceea ce mă face să-mi spun că mă cam bârfesc tot vorbind de mediocritate. E ceva mai mult, ceva aproape mistic. Un soi de handicap. Prea se adună multe: îndemânare tehnică, ținere de minte, învățat limbi, științele exacte, filozofia analitică, orice fel de idee de la un nivel în sus... Și, à propos. Citesc cartea unui autor despre care nu-mi dau
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
unui dezechilibru în cursul căruia noțiunea nu doar că înăbușă sentimentul, dar pe deasupra exclude actul la care îndeamnă sentimentul. E ca și cum unitățile docte de intelect ating un asemenea rafinament încît nu mai lasă loc umorilor obscure ale sufletului: în loc de fermenți mistici de credință, dai peste cadrul sterp al jargonului de aparat. În final, rămîi cu senzația că ai parcurs un text a cărui ariditate e incompatibil cu viața. Situația e acută cînd tema aleasă e dragostea. Să tratezi iubirea dinlăuntrul deprinderilor
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
ai tu spre lumile-mi ascunse? Te-ai depărtat precum un unic vers / țâșnit dintr-o nespusă potrivire / ce-i murmurat acum în Univers / prin alte, lumi, străine de iubire” (Elegie). În astfel de poeme, dragostea capătă accente de adorație mistică, astfel încât lamentația elegiacă se transformă pe neașteptate în lamento psaltic, mărturisind dorința comuniunii cu sacrul, care nu este însă - în textele Mioarei Cremene - decât un pseudonim al departelui care ia succesiv chipul bărbatului și pe cel al divinității: „Vreau degetul
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
identifica, interpreta și reconstitui misterul nebulos al destinelor lui Victor, Florea și Alexandru. Nu trebuie ignorată nici teza centrală, potrivit căreia cei patru Cavaleri - transplantați din Occidentul despiritualizat în Răsăritul rus, după Revoluția franceză - au fost condamnați să îndure distrugerea misticii răsăritene prin multipla ei alterare politică de către autocrația țaristă, stalinism și consumismul postcomunist. Putem vorbi, în acest sens, de o redimensionare a „filosofiei” din Craii de Curtea-Veche, pe ideea că sfîrșitul de ciclu continuă, iar lumea tradițională mai are de
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
începe promițător și continuă palpitant, dar se dezumflă spre final, împotmolindu-se într-un mîl eseistic asezonat cu dilatări lirice și explicații facile ce însoțesc dispariția definitivă de-acasă a irecognoscibilului Horia. Defectele acestui tip de proză în care ezoterismul mistic și lirismul fantastico-simbolic se îmbină, intim, cu un sarcastic realism gazetăresc, nu au de-a face nici cu metafizica, nici cu ideologia ei subiacentă, tezistă sau ba. O manie curentă a scriitorilor români din anii ‘90 este cea a supraexplicitării
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
o atinge) și pînă la contradicția că „ființa e Dumnezeu“ și „Dumnezeu e nimicul“, Eckhart se arată a fi o minte versată, prevestind dialectica hegeliană. Un singur epitet rămîne discutabil în cazul teologului născut la Hochheim, acela de a fi „mistic“. Eckhart nu numai că e pus în categoria misticii renane, dar de obicei despre opera lui se vorbește ca de o „metafizică mistică a Unului“ (p. 351) și o „teorie mistică a creației“ (p. 12). Categorisirea e atît de frecventă
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
Dumnezeu“ și „Dumnezeu e nimicul“, Eckhart se arată a fi o minte versată, prevestind dialectica hegeliană. Un singur epitet rămîne discutabil în cazul teologului născut la Hochheim, acela de a fi „mistic“. Eckhart nu numai că e pus în categoria misticii renane, dar de obicei despre opera lui se vorbește ca de o „metafizică mistică a Unului“ (p. 351) și o „teorie mistică a creației“ (p. 12). Categorisirea e atît de frecventă în istoria filosofiei că a devenit un clișeu obligatoriu
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
dialectica hegeliană. Un singur epitet rămîne discutabil în cazul teologului născut la Hochheim, acela de a fi „mistic“. Eckhart nu numai că e pus în categoria misticii renane, dar de obicei despre opera lui se vorbește ca de o „metafizică mistică a Unului“ (p. 351) și o „teorie mistică a creației“ (p. 12). Categorisirea e atît de frecventă în istoria filosofiei că a devenit un clișeu obligatoriu ca, atunci cînd vorbim de Eckhart, să-i adăugăm virtutea mistică. Magistrul e mistic
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
cazul teologului născut la Hochheim, acela de a fi „mistic“. Eckhart nu numai că e pus în categoria misticii renane, dar de obicei despre opera lui se vorbește ca de o „metafizică mistică a Unului“ (p. 351) și o „teorie mistică a creației“ (p. 12). Categorisirea e atît de frecventă în istoria filosofiei că a devenit un clișeu obligatoriu ca, atunci cînd vorbim de Eckhart, să-i adăugăm virtutea mistică. Magistrul e mistic, așa cum pasărea are aripi, și a uita să
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
de o „metafizică mistică a Unului“ (p. 351) și o „teorie mistică a creației“ (p. 12). Categorisirea e atît de frecventă în istoria filosofiei că a devenit un clișeu obligatoriu ca, atunci cînd vorbim de Eckhart, să-i adăugăm virtutea mistică. Magistrul e mistic, așa cum pasărea are aripi, și a uita să precizezi acest detaliu înseamnă să accepți că există păsări aptere. Din păcate, nici un rînd din antologia întocmită de Daniel Farcaș nu îndreptățește acest epitet. e apter sub unghi mistic
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
mistică a Unului“ (p. 351) și o „teorie mistică a creației“ (p. 12). Categorisirea e atît de frecventă în istoria filosofiei că a devenit un clișeu obligatoriu ca, atunci cînd vorbim de Eckhart, să-i adăugăm virtutea mistică. Magistrul e mistic, așa cum pasărea are aripi, și a uita să precizezi acest detaliu înseamnă să accepți că există păsări aptere. Din păcate, nici un rînd din antologia întocmită de Daniel Farcaș nu îndreptățește acest epitet. e apter sub unghi mistic, și cauza stă
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
mistică. Magistrul e mistic, așa cum pasărea are aripi, și a uita să precizezi acest detaliu înseamnă să accepți că există păsări aptere. Din păcate, nici un rînd din antologia întocmită de Daniel Farcaș nu îndreptățește acest epitet. e apter sub unghi mistic, și cauza stă în accepția termenului ca atare. În genere mistic e cel care vrea unirea cu Dumnezeu de-a dreptul, fără intermediari, numai că orice teorie este în sine un mare, laborios și încîlcit intermediar. Un balast de noțiuni
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
să precizezi acest detaliu înseamnă să accepți că există păsări aptere. Din păcate, nici un rînd din antologia întocmită de Daniel Farcaș nu îndreptățește acest epitet. e apter sub unghi mistic, și cauza stă în accepția termenului ca atare. În genere mistic e cel care vrea unirea cu Dumnezeu de-a dreptul, fără intermediari, numai că orice teorie este în sine un mare, laborios și încîlcit intermediar. Un balast de noțiuni pe care misticul nu le poate digera în ruptul capului, și
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
intermediari, numai că orice teorie este în sine un mare, laborios și încîlcit intermediar. Un balast de noțiuni pe care misticul nu le poate digera în ruptul capului, și asta grație vocației de a se pierde în numenul divin. Natura mistică, cînd e autentică, are repulsie de doctrine, și nimic nu-i mai opus misticului decît teologul studios care face discriminări în marginea unor controverse de jargon. Un mistic doct e un oximoron. Idealul misticului e să uite de jargon, să
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
laborator logic însoțește atmosfera paginilor, cititorul fiind izbit de pledoaria insistentă pe care învățatul o face actului de înțelegere. De Dumnezeu te apropii înțelegîndu- l, aceasta e ideea lui Eckhart, exigență cu neputință de îndeplinit de un anahoret cu înclinații mistice. Cînd un teolog face apologia intelectului, mintea lui se află la mii de kilometri de tenta mistică. Unde apare conceptul, acolo moare mistica. Cine are răgazul să parcurgă în paralel textele ediției bilingve, urmărind metamorfoza pe care accentele latinești o
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
de înțelegere. De Dumnezeu te apropii înțelegîndu- l, aceasta e ideea lui Eckhart, exigență cu neputință de îndeplinit de un anahoret cu înclinații mistice. Cînd un teolog face apologia intelectului, mintea lui se află la mii de kilometri de tenta mistică. Unde apare conceptul, acolo moare mistica. Cine are răgazul să parcurgă în paralel textele ediției bilingve, urmărind metamorfoza pe care accentele latinești o suferă odată cu trecerea în tipar românesc, va constata schimbarea izbitoare a temperaturii estetice. Deși neoromanică, româna are
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
de o figurare a profunzimii fie prin redarea gradată a luminii și umbrei, fie printr-un contrast violent între lumină și umbră. Ceea ce în pictură generează un anumit dramatism al compoziției dincolo de logica narativului și a tematicii, la Sokurov devine mistic, o formă obscură, difuză de transcendență sau cu un termen care nu este tocmai fericit ales în acest context, metafizic. Aceasta pentru că nu există aici nimic din rigorismul german al subiectului. Încă o dată, Faustul lui Sokurov este rusesc, prin urmare
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
te aruncă în extaz. Dacă avem reprezentată în film o imagine a extazului, Sokurov, cu această scenă, ar trebuie să devină una dintre referințele capitale. Dialogul dintre cei doi devine irelevant, comuniunea în lumină reprezintă pentru o clipă o nuntă mistică. De altfel, Faust îi va spune adevărul, și anume că el este ucigașul fratelui ei, însă tulburarea nu este mai mare decât cea care atinge de la bun început cele două făpturi. O altă dimensiune a extaticului: chipul lui Gretchen este
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
în chip de leac al tututor relelor, cuvântul său de nerușinat, - un fel de crez, un fel de religie, al cărei mare preot își propune să fie. Într-adevăr, în finalul romanului său Incognito el se afirmă ca purtătorul unui mistic mesaj, drept care adresându-se cititorilor eventuali, le cere, pur și simplu, să-l urmeze și să-i trimită adeziuni. Cotizațiile n-au fost încă reglementate și nici regimul contribuțiilor și al subvențiilor. Dar cheta e deschisă, - e vădit. Și Petru
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
este sigur că a înviat după ce a fost pus în mormînt, fiindcă e cu neputință.“ (p. 147). Ce-i imposibil nu e pe placul măruntaielor pozitiviste, ca o hrană ce nu poate fi digerată din cauza absenței unei enzime esențiale: enzima mistică a credinței smintite. Tertulian a avut-o, și tocmai de aceea a putut spune o vorbă atît de uimitoare. A doua poziție e cea a lui Nietzsche, care deplînge orgoliul nemăsurat al omului teoretic, atins de vanitatea de a crede
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]