1,480 matches
-
există un cerc de tăcere. Nu este vorba de o imposibilitate logică, umană, ci de profunzimea insondabilă a ființei dumnezeiești; întunericul inerent credinței protejează taina de nepătruns a proximității lui Dumnezeu. Teoria palamită este elocventă în privința decelării cu acuitate a misticii ortodoxe. Este mistica paradoxală a întunericului dumnezeiesc, rază a luminii sale. De la stadiul cunoașterii umane, Sfântul Duh trece ființa, prin participare, la stadiul cunoașterii divine. În plus, aceasta este Teognozia Sfântului Apostol Ioan prin inhabitarea Cuvântului și iluminare prin lumina
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ficționalismul -, iar sub raport mistic, Realul echivalează cu Adevărul Unic. Iată de ce gânditorul român formulează o concluzie pertinentă: nu se poate niciodată gândi real fără termenii fundamentali: creație ex nihilo, ordine, ierarhie, vocație, revelație și finalitate ultimă. De aceea, un mistic este incapabil să cunoască din perspectiva materialistă, idealistă și criticistă, ci numai din cea real-dogmatică. Exceptând mistica care constituie realiter "sediul grației și al revelației, nu se poate înțelege materialitatea globală a lumii, straturile ei și interdependența lor"6. Asemenea
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
să ne împărtășim cu această nebunie, și vom vedea că asta era înțelepciunea". 6 Petre Țuțea, Tratat de antropologie creștină. Filosofie și teologie, Iași, Timpul, 2001, p. 175: " Omul întrebător rămâne aici și nu primește adevărul de Sus, care, gândit mistic, este unic, Realul revelat, ci îl caută neaflându-l. El reduce cunoașterea, plăsmuirile artistice, tehnice, ordinea etico-socială și orice acțiune la doi factori: eu și noneu. Eul are aceste facultăți: imaginația, intelectul și simțurile, care la psihologi depășește cele cinci
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și alte interdicții oficiale, care ne-ar alinia tuturor fanatismelor și aberațiilor statelor fundamentaliste islamice. Din fericire, este vorba, cel mai adesea, doar de reacții foarte formale și oficiale ale ierarhiei bisericești sau de exaltări neofite superficiale de teologi și mistici juvenili, de ocazie, cu vocații incerte, trezite subit după 1989, după o perioadă de nu mai puțin aberante măsuri ateiste. Reversul medaliei în acest din urmă caz? O vogă acută și superficială de pseudo-mistică dubioasă, degradată, o invazie de yogini
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
capitalistă a economiei formează singura replică și alternativă pozitivă și constructivă. polemicile nu au lipsit nici pe această temă. S-a subliniat că Europa nu se definește numai prin valori materiale, ci și spirituale. Că ea a dat și sfinți, mistici, spirite contemplative și speculative. Desigur. Doar că, în ordinea urgenței și importanței imediate, vitale, România actuală, la un deceniu după 1989, de ce are ea, în primul rând, nevoie? De spiritualitate, de contact cu sacralitatea? Sau de civilizație? Înțelegând prin această
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
chiar și despre... îngeri etc. etc. probleme, de fapt, etern deschise, etern insolubile. Întâi deci și cât mai repede posibil (idee simplă, dar esențială) civilizație, bunăstare, libertate, drepturile omului, cultură medie, inevitabil laică, specifică păturilor mijlocii, apoi putem fi și mistici, profeți, metafizicieni etc. Eventual putem importa sau exporta chiar și un număr de guru. De altfel, această specie este rară, chiar foarte rară, sau din ce în ce mai rară și în Europa occidentală actuală. Să nu vină deci nimeni să pretindă că ea
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Descartes, întrunind toate condițiile omului de știință, descoperind noi adevăruri în algebră, geometrie și fizică, realizează compromisul cu credința fermă a existenței lui Dumnezeu. Elaborează conceptul de " îndoială hiperbolică" care impune îndoiala ca principiu al realități percepute, fondând filtrul științei misticului. Descartes a demonstrat că îndoiala poate avea drept consecință transformarea oricărei negații în afirmație și invers. Exemplul său clasic este cel al bilei de ceară, care întrunește toate proprietățile unei mingi (este rotundă, elastică și sare), dar, la căldură, se
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
și care, după cum îmi dau bine seama acum, nu fac altceva decât să ia în serios libertatea omului. Absurdul mă lămurește în privința aceasta: nu există un mâine. Iată, de acum înainte, rațiunea libertății mele profunde. Voi face aici două comparații. Misticii află mai întâi o libertate în dăruirea de sine. Nimicindu-se întru Dumnezeul lor, urmându-i poruncile, devin la rândul lor, în adâncul inimii, liberi. În sclavia liber consimțită, ei află o independență profundă. Dar ce înseamnă această libertate? Putem
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nici societatea, nici individul nu arătaseră încă pe de-a-ntregul de ce fapte sunt în stare. Am văzut spirite alese minunându-se în fața capodoperelor pictorilor olandezi, născute în toiul războaielor sângeroase din Flandra, sau emoționându-se la auzul orațiunilor pe care misticii silezieni le înălțau în timpul cumplitului Război de treizeci de ani. Sub ochii lor uimiți, valorile eterne se ridică deasupra zbuciumului lumesc. Dar de atunci a trecut timp. Pictorii de azi nu mai au aceeași seninătate. Chiar dacă au o inimă de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
este găsită pentru că ea deja există. Opera ca preexistență este explicată și de Borges, pentru care sarcina artistului e cea de a o descoperi, în timp ce scriitorul este văzut ca profet. Aceste idei nu fac din operă decât anumite forme ale misticului, existând într-un tărâm necunoscut și singular. Însă, opera văzută ca având proprietățile unei substanțe, în sens aristotelic, în calitatea ei de dublu existent, sub formă artistică și trăire estetică, este determinată de activitatea productivă a artistului și de starea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
simbolisticul mitologic devine un trop al artei în cadrul cercetării ontologice. Din punct de vedere ontologic, mitologia reprezintă punctul de plecare al interpretării operei de artă în istoricitatea sa. De aceea, ideea de mythos este înțeleasă ca originea simbolului și a misticului operei și-o limitează la un anumit spațiu cultural pentru înțelegerea cogintivă. Lessing, în tratatul Laokoon, consideră că toate formele de mituri au un rol atât în opera de artă, și prin urmare pentru determinarea ontologiei artei, cât și în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cinematografiei și nu realității. Însă, filmul ca obiect real independent și autosuficient nu exclude idealitatea, întrucât modul de manifestare a imaginii este deteterminat de anumiți tropi ontologici sau figuri de stil. Filmul devine spațiul unei narativități unde fantasticul, mitul sau misticul au loc, elemente față de care subiectul aduce un raport în a le determina existența. Acest raport poate fi înțeles prin angajarea imaginației în elementele și simbolurile descriptive ale reprezentării filmului. Din acest punct de vedere, putem vorbi de o ontologie
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
tradus și din Albert Samain), Jules Laforgue (G. M. Răceanu), Jean Moréas (Al. Westfried). Belgianului de expresie franceză Maurice Maeterlinck i se publică drama Oaspetele nepoftit în versiunea lui Al. T. Stamatiad. Pe de altă parte, Dragoș Protopopescu traduce din misticul irlandez William Butler Yeats și din G. B. Shaw, N. Davidescu din estetul britanic Oscar Wilde, iar Victor Rath din Rainer Maria Rilke. Nici celelalte spații ale modernității nu sunt ignorate: în descendența spiritualismului hindus e prezentat Rabindranath Tagore (traduceri
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
să nu-ți pierzi libertatea! (1946) că „de îndată ce înțelegi înrudirea profundă a nazismului cu comunismul, pe baza raționalismului care le face să divinizeze Natura materială și inumană, nu te mai poți îndoi de faptul că o asemenea barbarie este fructul misticii lor opuse”. Albert Camus condamnă comunismul stalinist încă din 1946, în Nici victime nici călăi; dar în Omul revoltat (1951), atunci când reflectează asupra problemei terorii, raționale sau iraționale, el recuză orice confuzie între „teocrațiile totalitare”. După el, revoluțiile fasciste nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
În abordarea logicilor de prelucrare sincretică: 1) principiul reinterpretării, adică al Însușirii conținuturilor culturale exogene prin intermediul categoriilor de gândire ale culturii native; 2) principiul analogiei, corespondenței sau omologiei, care mizează pe asemănarea globală și practică, pe abstracția incertă conform unei mistici a participării; 3) principiul diviziunii, care permite alternarea sau coabitarea, la același individ sau În cadrul aceleiași culturi, a unor logici sau categorii care sunt În sine incompatibile sau ireductibile; 4) principiul dialecticii materie-formă, semnificând că materia simbolică este cumva pre-formată
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Fiul Său (Luca 10, 27-28), deși Vestea cea Bună a fost considerată, chiar de poporul Său, blasfemie. În acord cu tradiția Bisericii, Marrou găsește scopul istoriei spirituale a umanității în mărirea numărului sfinților, construirea Cetății sau a Templului, creșterea Corpului Mistic 84. O paralelă între sensul istoriei și destinul omului ar înlesni înțelegerea raporturilor dintre individ și iconomia mântuirii (Heilsgeschichte). Așa cum "scopul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt" (Sf. Simeon Noul Teolog), tot așa și scopul istoriei universale este mântuirea umanității
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
îngrijirea lui S. Lorand), New York, 1944, pp. 360-362. 45. W. B. Yeats, Autobiography, New York, 1938, pp. 161, 219-225. 46. K. Vossler, Geist und Kultur in der Sprache, Heidelberg, 1925, p. 4. Karl Vossler observă, pe bună dreptate, că magicianul și misticul sînt tipuri permanente care se opun unul altuia. Intre magie, care folosește limba ca un instrument, căutînd ca prin ea să supună cît mai multe lucruri, și chiar și pe Dumnezeu, și misticism, care depreciază, nimicește si respinge orice forme
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
funciară pe care geniul lui Caragiale a știut s-o "prindă" cu o precizie inegalabilă. E o situație-limită când realul e expurgat total și înlocuit cu simbolul. Simbolul este unica realitate pentru personajele lui Caragiale. Ele trăiesc sub imperiul unei mistici a realului și nu realul însuși" (p. 77-78). Și mai încolo: "Caragiale descoperă inconștientul în văzul lumii, acolo unde nimeni nu-l caută. E un paradox, deoarece exterioritatea pare a fi prin excelență teritoriul conștientului. Și personajele lui Caragiale continuă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
legilor de integrare într-un grup social, avem un portret-robot al artistului la tinerețe: curios, avid de informații, cald, senzual, dar cu mișcările retractile ale unei mimosa pudica, sinistru uneori în prejudecăți ("inferioritatea intelectuală a femeii vine din nedesprinderea de mistic. De ce nu reușește socialismul să scoată din femei credința?" 99, p. 22) și cu o mult prea mare bună-credință față de înțelepciunea cuprinsă în cărți. Nu scapă de entuziasmul juvenil al multor scriitori romantici față de Napoleon Bonaparte și, mai ales, față de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
proporții cosmice străbate paginile cărții. Deformația ființei atinge apogeul. Dostoievski a intuit printre primii că omul se îndreaptă către boală și haos. Iată de ce în secolul nostru el a devenit cel mai actual artist al veacului trecut. Eu nu văd misticul în eroii dostoievskieni, ci o realitate psihică halucinantă..." Și cât de mult îl încântă Proust cu al său roman În căutarea timpului pierdut! Voi merge însă mai departe și nu voi vedea în aceasta... o simplă metodă, aceea a introspecției
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ne inventează pe noi". Aproape ca la Fericitul Augustin: "Tu erai, Doamne, în mine și eu eram în afara mea". Să recunoaștem, dacă ar fi să se pună problema în fața "corecților politici", și Fericitul, cu această revelație, s-ar arăta un "mistic", un "incorect" deci, precum "incorect" este canonul creștin, "discriminator" al femeii ("corectat" prin gnoza ficționistă a Mariei Magdalena fondatoare a bisericii lui Hristos) dimpreună cu scriitorii canonici naționali pe care se reazemă ideea de canon occidental, declarați inactuali, depășiți, reacționari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din 866 pînă în 912. Timp de aproape 20 de ani, Simeon își înmulțește cuceririle, asediind Constantinopolul în 913, ocupînd Balcanii și Adrianopolul și înaintînd, în 918, pînă la Golful Corint. Puterea sa este atît de mare, încît Patriarhul Nicolae Misticul, care asigură regența lui Constantin VII, trebuie să-ți recunoască titlul de basileu și al bulgarilor și să accepte să-1 încoroneze. Simeon, însă, monarh al unui regat creștin, vrea mai mult, aspiră, nici mai mult nici mai puțin, la coroana
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Mihai Anghelos 212 Mihai Paleologul 214 Mihail II 54, 57 Mihail III 57, 58, 59 Mihai VIII 214 Mihail Psellos 67 Ministeriales 120, 160 Missi dominici 87, 100 Nestorius 43 Nicolae I 58, 95 Nicolae II 127, 132, 166 Nicolae Misticul 62 nicolaism 121 Nikephoros II Focas 59 Northmanni 79 Obodriți 79 Odoacru 20, 21,43, 249, 250 Oratores 120 Ospitalierii Sf. loan din Ierusalim 172 Otokar II 199 Otto I 90, 96, 128, 130, 224 Otto II 65, 130 Otto
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
chiar și în această perioadă de amplificare a secularizării literaturii didactice, fibra mistică ce era anterior total întrețesută în conținutul educațional al bucoavnelor și literaturii liturgice folosită în școală nu dispare. Asistăm în schimb la un proces de transfer a misticii religioase înspre dezideratul naționalist. G.R. Melidon (1874), în calitate de revizor școlar, predica viitorilor învățători să se raporteze la școală ca la "o a doua biserică" (p. 103). O analogie reluată, un deceniu mai târziu, de ministrul învățământului din 1885, Dimitrie A
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din cauza aceasta, însăși ipostaza desăvârșită a dictaturii judicativului, anume ideologia, trece în forme ale rostirii cărora le sunt proprii: scenariile de evaziune din "real", tehnicile misticoide, terapeuticile psihice etc.; cărora le sunt proprii, de fapt, tot ce se poate substitui misticii veritabile, care nu poate fi înțeleasă decât greșit în orizont judicativ, esența sa nefiind judicativă, felul ei de a fi neavând decât din perspectiva unei analogii o legătură cu tehnicile gândirii, rostirii și făptuirii judicative. Fără îndoială, timpul este esențial
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]