1,033 matches
-
să delimiteze satul Wad Hamid. Pe langă Hamid îl întâlnim și pe al-Hanin, din Nunta lui Zein, ale cărui rămășițe erau îngropate în centrul satului, asemenea unor "vase pe valurile oceanului". Copacul lui Hamid este în sine un simbol al misticismului ce descrie perfect legătură dintre societate și tradițiile populare islamice. Însuși trunchiul sau puternic arată acea legătură de nepătruns și nefisurat. Este descrie deseori că un "vultur mitologic care își desfășoară aripile deasupra satului și a tuturor celor din sat
Tayeb Salih () [Corola-website/Science/313525_a_314854]
-
muzica de scenă pentru "Le Fils des étoiles" (Fiul stelelor, 1881), o dramă de Péladan, "Trois Sonneries de la Rose+Croix" (Trei Sonerii ale Rozei-Cruce, 1891-1892) și "Prélude de La Porte héroïque" (Preludiul porții eroice a cerului, 1894). Urmându-și înclinația spre misticism, pune bazele unei biserici - Église métropolitaine d’art de Jésus-Conducteur - al cărei singur adept, trezorier, mare preot și redactor al buletinului parohial este el. La 18 ianuarie 1893 începe o relație cu pictorița Suzanne Valadon. După prima noapte împreuna o
Erik Satie () [Corola-website/Science/313623_a_314952]
-
acest interval a rupt legăturile cu Biserica Anglicană, chiar dacă nu oficial, ci mai mult la nivel personal: În decembrie 1896, în urma unui eveniment pe care l-a descris în termeni criptici, Crowley a hotărât să urmeze calea ocultismului și a misticismului. În 1898, Crowley a fost în Zermatt, Elvetia, unde s-a întâlnit cu chimistul Julian L. Baker, cei doi discutând despre interesul lor comun în alchimie. La întoarcerea lor în Anglia, Baker l-a prezentat pe Crowley lui George Cecil
Aleister Crowley () [Corola-website/Science/314175_a_315504]
-
noiembrie 1598, Fuente de Cantos - d. 27 august 1664, Madrid) a fost un pictor spaniol, din perioada "secolului de aur spaniol", remarcabil pentru operele sale cu teme religioase, în care arta sa demonstrează o mare forță vizuală și un profund misticism. Datorită stilului său auster și sumbru, precum și folosirii tehnicei de ""clarobscur"", a fost denumit "Caravaggio al Spaniei". Cu timpul stilul său evoluează, compozițiile se clarifică în tonuri mai acide, pentru a se apropia de maeștrii italieni ai manierismului târziu. s-
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
Unul dintre motivele pentru care reforma protestantă nu a avut succes în țările mediterane este înclinația acestor popoare pentru mistica religioasă, ceea ce poate fi vizualizat în opera lui Michelangelo „Judecata de Apoi” din Capela Sixtină în Vatican. În Spania catolică, misticismul creștin a fost și mai clar definit, ceea ce poate fi văzut în poezia bisericească lui Juan de la Cruz și în opera barocă a lui Lope de Vega. Pe de altă parte, scriitori precum Martin Luther aveau alte forme de exprimare
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
ul este o denumire generică dată tendințelor unor curente literar-artistice de la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec. al XX -lea de către propriii protagoniști, caracterizate prin misticism, formalism, individualism excesiv, cosmopolitism, cultivarea artificialului, a rafinamentului estet și a morbidului excesiv, care opun realității o lume a stărilor de spirit subiective, considerată ca singura autentică. El se prezintă ca o revoltă împotriva lumii moderne, păstrând astfel linia de
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
Prokofiev și Igor Stravinski. Asocia fiecărei note o culoare. Mai târziu, în cariera sa muzicală, independent de Arnold Schönberg, Scriabin a dezvoltat un substanțial sistem muzical atonal cu armonii mult mai disonante, care se acordă cu marca sa personală de misticism. Scriabin a fost influențat de sinestezie, iar sunetele și culorile sunt asociate cu diverse armonice. El este considerat de unii a fi principalul compozitor simbolist rus. Lev Tolstoi a descris muzica lui Scriabin ca "o expresie sinceră de geniu". Scriabin
Alexandr Scriabin () [Corola-website/Science/319402_a_320731]
-
evite orice influențe pentru a-și dezvolta propriul limbaj muzical. A dorit să creeze sonorități care să stimuleze toate simțurile, prin alăturarea muzicii, cuvintelor, culorilor, aromelor și simțului tactil, creând o sinestezie a artelor. Scriabin fost de asemenea interesat de misticism, crezând, pe modelul grecilor antici, că muzica poate transforma sufletul uman. În august 1897 tânărul pianist Scriabin s-a căsătorit cu Vera Ivanovna Isakovich, iar apoi a întreprins turnee în Rusia și în străinătate, culminând cu un succes în anul
Alexandr Scriabin () [Corola-website/Science/319402_a_320731]
-
a ales ca educator al lui Dimitrie pe dascălul Ieremia Cacavelas, din Creta, un grec cu studii în Germania. Acest învățat grec a avut o mare influență asupra formației spirituale a lui Dimitrie Cantemir. Cacavelas a aruncat un văl de misticism asupra spiritului clar al lui Cantemir, acesta a urmărit însă în anii maturității să se dezbare de această înrâurire, părăsind fondul mistic al cugetării. În perioada martie - aprilie 1693, după moartea tatălui său, a fost ales de boierii mari, în
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
general de la verbul „a depune efort”. Djihad se face cu inima, prin cuvânt, cu mâinile și cu sabia Există două tipologii ale djihadului: cel major ( dus în planul conștiinței), fiind compus din djihad moral ( individual și comunitar) și spiritual ( ascetism, misticism), și cel minor ( dus în plan existențial - lupta armată) și este compus din djihad intern și extern ( ofensiv și defensiv). Se considera că războiul cu sabia era cel mai puțin elevat, iar djihadul în cadrul conștiinței era cel mai meritoriu. Islamologii
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
în „Cele trei Crișuri”, V, nr. 8, august 1924, p. 123. DRAGOMIR 1904: Valeria Dragomir, "Ștefan Petică (Epiloguri)", în „Românul”, XLVIII, nr. 38, st. n. 7 noiembrie 1904, st. v. 25 octombrie 1904, p. 271. DRAGOMIRESCU 1925: Mihail Dragomirescu, "De la misticism la raționalism", Tipografiile române unite, București, 1925, p. 393. DRĂGAN 1929: Gabriel Drăgan, "Note biografice", în „Universul literar”, XLV, nr. 33, 11 august 1929, p. 515 DRĂGAN 1929: Gabriel Drăgan, "Un prinț al poeziei: Ștefan Petică - Douăzeci și cinci de ani de la
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
domneau în anumite țări ale Europei, cum era Anglia, de exemplu. Moștenirea primită de Nicolae de la predecesorii lui, și de care acesta a fost finalmente incapabil să se elibereze, a fost însă diferită, anume una cu o importantă încărcătură de misticism, conform căreia țarul chiar ar putea fi iubit ca un tată și un dumnezeu de supușii lui, iar acesta ar putea conduce Rusia secolului al XX-lea bazându-se doar pe propria-i "inspirație divină." Complexitatea statului modern au făcut
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
macabre dominau arta medievală, ca ""Dansul Macabru"". Prezența morții în viața cotidiană ducea la accentuarea pesimismului sau la o viață pasională, după Boccacio în preambulul Decameronului. Pe plan religios, teama de moarte ducea la creșterea pietății și credinței a individului. Misticismul ia amploare în zonele renane și în spațiul flamand, unde s-a dezvoltat ""Devotio moderna"". Apare o cerere crescută de dovezi certe în privința mântuirii personale, iar biserica nu răspundea decât parțial prin intermediul cultului sfinților, al moaștelor, pelerinajelor, ceea ce ducea la
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
un călugăr venit din Calabria; acest spirit neliniștit venise la Constantinopol pentru a se măsura cu luminații științei bizantine, logica sa raționalistă impregnată de Aristotel nu găsise nici un ecou în rândul populației bizantine. Ardoarea polemică a calabrezului era îndreptată contra misticismului călugărilor athoniți, care-i apărea ca rezultatul celei mai grosolane superstiții. Dar el va avea de-a face cu un mare teolog, Grigore Palamas, apărătorul misticii isihaste. Începra o controversă aprinsă: problema metodelor ascetice practicate de isihaști. Varlaam combătea vizibilitatea
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
1997; Iași, Polirom, 2004). "Înregistrările Akashice" este un termen teozofic referindu-se la un sistem universal de fișiere ce înregistrează orice gând creat, cuvânt sau acțiune. Înregistrările sunt făcute asupra unei substanțe subtile numită akasha (sau eterul conducător fonic). În misticismul Hindu, această akasha este considerată a fi principiul primar al naturii din care celelalte patru principii naturale sunt create: foc, aer, pământ și apă. Aceste cinci principii de asemeni reprezintă cele 5 simțuri ale ființei umane. Un exemplu al unei
Înregistrările akashice () [Corola-website/Science/317566_a_318895]
-
Deși Heinlein scrisese deja câteva povestiri fantasy, în această perioadă a scris primul roman aparținând acestui gen, "Glory Road", iar în "Străin în țară străină" și "I Will Fear No Evil" a început să amestece genurile hard science, fantasy, precum și misticismul și satira la adresa religiei organizate. Criticii William H. Patterson Jr. și Andrew Thornton cred că acest lucru este doar o dovadă a opoziției pe care Heinlein a resimțit-o multă vreme față de pozitivism. Heinlein a declarat că orientarea spre această
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
umanist, contemporan al Renașterii, cu o concepție superioară orânduirii feudale, după cum remarcă prietenul său, negustorul filozof Cubi Lubiș. Personajul cunoaște mai multe limbi străine, citește scrieri în limba latină și are o viziune proprie asupra istoriei eliberată de fatalism și misticism; el combină forța fizică cu cugetarea adâncă. Războinicul cugetă deseori la istoria omenirii, fiind un vizionar care anticipează viitorul: "„După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, [...], apoi să știți că se vor naște oameni noi care
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
aprilie 1907, la vârsta de 39 de ani, Anastasia s-a căsătorit cu Marele Duce Nicolae Nicolaevici al Rusiei (1856-1929). Nu au avut copii însă au avut o căsnicie fericită. Amândoi erau persoane foarte religioase ortodoxe, cu anumite tendințe către misticism. Cum muntenegrenii erau unii dintre cei mai antiotomane popoare slave din Balcani, Anastasia a întărit sentimentele panslave ale lui Nicolai. Prin ce-a de-a doua căsătorie Anastasia a devenit și cumnată cu sora ei Milica. Ambii ei soți au
Anastasia de Muntenegru () [Corola-website/Science/319674_a_321003]
-
de Frederic cel Mare prin admiterea scriitorilor germani îm Academia prusacă și prin încurajarea activă dată școlilor și universităților. Dar aceste reforme au fost afectate în sursa lor. În 1781 Frederic Wilhelm, atunci prinț al Prusiei și cu înclinații spre misticism a aderat la Rosicrucianism și a căzut sub influența lui Johann Christoph Wöllner (1732-1800) care i-a dictat politica. Wöllner, pe care Frederic cel Mare l-a descris ca un "preot perfid și intrigant", și-a început viața ca profesor
Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/319759_a_321088]
-
lui Priestley i s-a permis să treacă peste primii doi ani de studii. Și-a continuat studiile intense; datorită studiului și atmosferei liberale din școală, acesta a lăsat teologia deoparte și a devenit un disident rațional. Detestând dogma și misticismul religios, disidenții raționali se ocupau cu analiza rațională a lumii naturale și a Bibliei. Priestley scria, mai târziu, că lucrarea ce l-a influențat cel mai mult, exceptând Biblia, a fost cartea "Observations on Man" de către David Hartley din 1749
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
faimos. Schweitzer atrage atenția asupra temei privind reîntoarcerea lui Hristos și sfârșitul lumii, susținând că aceasta a fost uitată sau ignorată de creștinii contemporani. Alte lucrări cu tematică teologică: "Studiul psihiatric al lui Isus" (1911), "Apostolul Pavel și interpreții săi", "Misticismul apostolului Pavel" (1930). Pe 11 aprilie 1908 lui Schweitzer îi revine onoarea de a oficia, ca preot, nunta la Theodor Heuss, ulterior președinte al Germaniei. Devine pasionat de muzică încă din copilărie. Ambii săi bunici au fost muzicieni, iar tatăl
Albert Schweitzer () [Corola-website/Science/315868_a_317197]
-
vieții în Italia. Jusepe de Ribera (1591 - 1652) și Francisco de Zurbarán (1598 - 1664) au preluat tenebrismul lui Caravaggio, dar fiecare în mod diferit. Astfel, dacă la Ribera avem un realism brutal, la Zurbarán subiectele religioase sunt văzute cu acel misticism spaniol iar, ca și Caravaggio, acesta din urmă excelează în redarea naturii statice. Diego Velázquez (1599 - 1660), pictorul de curtea lui Filip al IV-lea al Spaniei, a fost cel mai mare pictor baroc spaniol. Redă subiectele cu detașare, fără
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
utiliza culorile și reda lumina avea să influențeze impresionismul francez de mai târziu. Cel mai mare pictor romantic german a fost Caspar David Friedrich (1774-1840). Peisajele au constituit modul său favorit de a se exprima. A combinat transcendentalul imaginii cu misticismul religios, înfățișând pământul, natura suferind transformări și mai ales în situații-limită, cum ar fi în lumina dimineții sau a amurgului sau în condiții de ceață etc. În mod similar, Philipp Otto Runge și-a dedicat cariera reprezentării peisajelor mistice. Primul
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
ale potentaților vremii de dictatură, motiv pentru care, câțiva ani la rând, a refuzat să expună în saloanele oficiale, ca răspuns discret la excluderea lucrărilor sale de pe simeze - de trei ori consecutiv -, acestea fiind acuzate de indecentă nudului sau de misticism (pentru că, în 1968, din iunie până la finele lui septembrie, pictase în frescă, singur, Biserica din Lunca Asaului, jud.Bacau). (...)Orice cercetare a subtilelor relee spirituale și tematice, care fac posibilă opera acestui mare artist român, trebuie să pornească de la recunoașterea
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]
-
numit atât ca un prinț care stăpânește apele cât și „"Marele Domn al Pământului"”. În unele scrieri oculte, Ariel este menționat cu alte titluri elementare, cum ar fi „al treilea arhonte al vanturilor”, „spiritul aerului”, „îngerul apelor de pe Pământ”. În misticism, mai ales cel modern, Ariel este, de obicei invocat ca un înger care domnește asupra pământului, forță creatoare, Nordul, spirit elementar și fiară. Ariel este cunoscut ca un înger al vindecării și este asociat cu Arhanghelul Rafael în vindecarea bolilor
Arhanghelul Ariel () [Corola-website/Science/321030_a_322359]