1,977 matches
-
Urmează un "text" din Cartea de Arama a lui Urizen în care sînt descrise precepte pentru organizarea socială. 199 (VII, 134) Los este din nou asemănat cu Cronos, cel care își înghite propriile odrasle. 200 (VII, 156) devorator pe Șine mistuindu-se: Orc apare astfel că un Ouroboros, șarpe ce se autodevorează, simbol al rotii alchimice (rota philosophica), al mandalei, al întregii alchimii. 201 (VII, 201) ale lumilor care prind viață: O altă citire: "ale lumilor care dau viață", deși în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
poate fi citit astfel: a fi (to BE) spațiu (Enith-armon) ființă (on). Blake descrie aici moartea pe cruce a Mîntuitorului. Hristos stă în adîncimile ființiale ale creaturii. Blake va descrie apoi a doua venire a lui Iisus, după ce Duhul a mistuit păcatele oamenilor: Și după vîlvătăi se-arată Norul Fiului Omului/ Pogorîndu-se din Ierusalim cu putere și mare Slavă" (Vala, IX, 272-273). Similar, Böhme arată că mînia se va mistui în focul duhului la sfîrșitul vremurilor, ca o nevoie de purificare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
descrie apoi a doua venire a lui Iisus, după ce Duhul a mistuit păcatele oamenilor: Și după vîlvătăi se-arată Norul Fiului Omului/ Pogorîndu-se din Ierusalim cu putere și mare Slavă" (Vala, IX, 272-273). Similar, Böhme arată că mînia se va mistui în focul duhului la sfîrșitul vremurilor, ca o nevoie de purificare, (căci nici cele mai interioare spirite, nici cerurile nu sînt curate de tot în fața Domnului; cf. Jakob Böhme, Aurora, pp. 279, 314), pentru că lumea să renască prin Noul său
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
va cere să i se permită să participe la lupta alături de Cruciați, pentru a ispăși un vechi păcat (Trio și cor: Le Seigneur nous promet la victoire! O bonheur!). Tabloul 2. Palatul Emirului din Ramla. Gaston, ostatec în palat, este mistuit de dorul pentru Hélène (Je veux encore entendre); un oficial o aduce pe Hélène, care fusese și ea între timp capturată. Gaston încearcă să evite că Hélène să fie asociată cu statutul lui dezonorant (Dans la honte et l'épouvante
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pedepsirea vinovaților (Schiudi, inferno, la bocca). Malcolm, fiul regelui, care va fi acuzat de ucidera tatălui său, va fi obligat să fugă din Anglia. Actul ÎI Tabloul 1. O cameră din castelul Dunsinane. Macbeth mărturisește soției sale chinul care îl mistuie: ucigăndu-l pe Duncan, a obținut tronul Scoției. Acum el se teme de o altă profeție, în care vrăjitoarele i-au prezis lui Banco că va fi tata de regi. Lady Macbeth îl blamează pentru slăbiciunea de care dă dovadă (Perché
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ziarele) semăna cu o după-amiază cenușie, o duminică pe străzile pustii ale unui oraș de provincie: o rafală de vânt apare pe neașteptate pe după colțul unei case, ridică un vârtej de praf, un oblon se zbate în liniște, omul se mistuie ușor în atmosfera incoloră, dispare fără motiv. Așa a dispărut unchiul Charlottei - „căzut pe câmpul de onoare”, „mort pentru Franța”, potrivit formulei din ziare. Și expresia aceea îi făcea absența și mai năucitoare - ca și ascuțitoarea de pe masa lui de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în decursul acelei lungi traversări jalonate de suferință, de sânge, de boli, de noroi, i s-a părut că întrevede un crâmpei de seninătate, de înțelepciune. Era deja de cealaltă parte a Uralului. La ieșirea dintr-un târg pe jumătate mistuit de un incendiu, a zărit câțiva oameni așezați pe un tăpșan presărat cu frunze moarte. Chipurile lor palide întoarse spre soarele blând de toamnă târzie exprimau o liniște plină de fericire. Țăranul care mâna caii a ridicat capul și a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Care veșnic șade treaz, Când e țara la necaz ? Auzit-ați de-un Mihai Ce sare pe șapte cai, De strigă Stambulul ,,vai” ? Spuie râul cel oltean Spuie valul dunărean Și codrul călugărean Câte lupte au privit, Câte oști au mistuit, Câți dușmani au prăpădit ! Poezie populară Cuvinte: Stambulul = fosta capitală a Turciei, azi orașul Istanbul a mistui = a distruge, a nimici MOȘTENIREA URMAȘILOR după Petru Dumitru Popescu Mihai Viteazul era domnul Țării Românești. Bucur, Radu și Cârlan erau trei ostași
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
șapte cai, De strigă Stambulul ,,vai” ? Spuie râul cel oltean Spuie valul dunărean Și codrul călugărean Câte lupte au privit, Câte oști au mistuit, Câți dușmani au prăpădit ! Poezie populară Cuvinte: Stambulul = fosta capitală a Turciei, azi orașul Istanbul a mistui = a distruge, a nimici MOȘTENIREA URMAȘILOR după Petru Dumitru Popescu Mihai Viteazul era domnul Țării Românești. Bucur, Radu și Cârlan erau trei ostași credincioși și viteji. Domnitorul a dat steagul Țării În grija lor. El le poruncește: Să nu Îl
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
de prin lumi necunoscute Îmbăta a mea vedere și, cu mințile pierdute, Îmi părea cumcă o mare de lumină, de miroase Și de dulce încîntare varsă raze călduroase Împrejurul litierei. Frumusețea ta cea mare, Sigură de biruință, mândră, era orbitoare Mistuind împrotivirea ca a soarelui lumină. De o patimă turbată a mea inimă fu plină Și atunci hotărâi tare să câștig al tău amor, Fie-o zi, fie o oră, fie fulger trecător {EminescuOpVIII 462} De o clipă, iar pe scurta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
divin va izbi în urechea mea? Scăpatu-ți-am eu oare viața ca să te pierz pentru totdauna? O, Dumnezeul meu! răspunde-mi în locul ei, spune-mi că aceasta nu e cu putință, spune-mi că poci a mai nădăjdui. Focul ce îmi mistuie pieptul, răul care îmi usucă inima este deznădejdea, e amorul... Amorul și toate covârșirile lui, un amor nebun ce mă va omorî... Pe urmă el tăcu și începu a păși înainte mai linistit, cel puțin așa se arăta. Sosind la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nasului lui celui mare și zise aparte și triumfător ca intriganții din comedii. - Ei trasu-ți-i-am pe sfoară pe toți? Ce mai poftești? Care cutră ar fi putut să facă mai mult? - și din nou le dete sute de insipidități de mistuit, strigând iar: Ca nu cumva să zică cineva că nu-i așa, că, Doamne, prost ar mai fi. Aplaozele degradate se sporiră și mai mult și Andronie făcea ca toți ceilalți. Critil însă nu mai putea să sufere și era
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Asan, crescu așa de mult și numărul răsculaților încît putură să reziste bine și energic lui Petru, care venise asupra lor, din care cauză acesta hotărî să-l încunjure pe Ivanco și prin aceasta să-l ostenească și să-l mistuie. Tot atât de neputincios se simțea și Ivanco de-a birui pe Petru și nu văzu altă scăpare decât în refugiul la împăratul romeic și-n ajutorul de oaste ce l-ar căpăta de la acesta. Între acestea Petru ridicase ca tovarăș de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tragă tăria sa decât din știința din prezinte. Pre cât e {EminescuOpXIV 217} de îngrijit opul de-a discompune greul nutriment metafizic prin substanța de imaginelor (***, sensibile) pline de sens, de Anschauungen, de esemple, spre a-l face mai de mistuit pentru aceia cari nu sânt obicinuiți c-un astfel de nutremînt, totuși el lăsa să pătrundă prin toată compozițiunea și împărțirea (membrarea, Gliederung) sa asprimea (ideei) conceptului filozofic. Prin asta abia artistul simte puterea sforțătoare a dezvoltărei, deși nu cunoaște
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de noi se ridică antiteza ei, din care rezultă a treia proporțiune a actorulai față cu caracterele dramatice. Reversul tipurilor ideale formate pe conta sau cu subordinarea vieței individuale ne prezintă figurele acelea în cari individualul a nimicit și a mistuit idealitatea și generalitatea, astfel încît ele în aparițiunea lor nu satisfac totodată și natura noastră ideală. Pe când cele dentîi sau se pierd în universalitatea reflecțiunei și a retoricei, sau înceată chiar de-a esista ca oameni vii, cele din urmă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
organismelor cu dezvoltare înaltă n-ar fi putut începe nicicând; pământul n-ar fi putut deveni vreodată locuința omului, care are nevoie de alimente animalice și vegetale. Animalele pe cari omul le consumă se nutresc cu materii vegetabile. Plantele iarăși mistuiesc elemente anorganice pe cari li le dă pământul și aerul. Chimia nouă arată că toate plantele se compun din următoarele părți fundamentale: carbon; oxigen; azot; idrogen; cele patru elemente de căpetenie ale lumii organice, apoi: pucioasă (sulfur); fosfor; clor; var
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și redă pământului materia lui anorganică, și-n orice primăvară răsare din nou verdeața, hrănindu-se din rămășițele anului trecut. Altfel e însă când productul vegetabil e consumat de animale. Atunci trece în stomahul animalelor, acolo se discompune sau se mistuie, părțile lui constitutive sânt primite pentru acest scop de anume vase, cari le distribuie membrelor ce au nevoie de ele. Sărurile nu trebuie să le urmărim., precum nici sângele, nici țesăturile. Acidul fosforic și calciul, sub forma de calciu acido-fosforic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau „în un vas cu cărbuni aprinși să se presară un dram [de] sămânță de masalari[ță] și îndată deasupra lui să se pue un castron, ca să-l acopere, să nu iasă aburii, ca să se răsufle. Și când se va mistui masalariul, să se întoarcă castronul, să se toarne în el apă clocotită și, deasupra lui, cu gura deschisă să se așază patimașul, învălindu-și capul până geos cu un lucru mai gros, pentru ca aburii să nu se răsufli, ci să meargă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
banițe ar fi însemnată cu litera V, toate actele de mijlocire, până ce ajunge la Marsilia, sunt reprezentate prin valori negative (V-a-b -c -x ). Această serie de transmisiuni și mijlociri poate fi atât de lungă încît suma reprezintată prin ele să mistuie aproape valoarea întreagă a produsului, iar producătorul să nu capete aproape nimic, adică un preț de batjocură pe munca sa. Cine dar plătește dările și din ce se plătesc ele, mai ales într-o țară în care numai țăranul muncește
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
banițe ar fi însemnată cu litera V, toate actele de mijlocire, până ce ajunge la Marsilia, sunt reprezentate prin valori negative (V-a-b -c -x ). Această serie de transmisiuni și mijlociri poate fi atât de lungă încît suma reprezintată prin ele să mistuie aproape valoarea întreagă a produsului, iar producătorul să nu capete aproape nimic, adică un preț de batjocură pe munca sa. Cine dar plătește dările și din ce se plătesc ele, mai ales într-o țară în care numai țăranul muncește
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
transmisiune, la deprinderea fiecăruia individ cu munca productivă la care e predispus, la încurajarea acesteia, la descurajarea ocupațiunilor improductive. El nu poate substitui dărilor indirecte pe cele directe fără ca societatea însăși să fi ajuns a suprima enormele sume ce le mistuie mijlocirile de tot feliul. Numai când aceste sume enorme se economisează de cătră producători și consumatori se poate procede la darea directă. O ultimă observațiune. Capitația, bună rea cum o fi fost, era o dare directă; acest caracter nu-l
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
între retragerea sa și o regenerare fundamentală a majorității parlamentare. Dar fie cum o fi - destul că "Romînul" nu întîmpină cu simpatie intențiunea Brătianului de-a trimite la primblare actualele Corpuri legislative înainte de espirarea mandatului lor. Și mai puțin o mistuie aceasta "Telegraful", care, pentru relele cele mai strigătoare din viața publică, află pururea o scuză, numai daca sunt acoperite de bandiera liberală - națională. Pentru opiniile acestei foi, pretinse liberale, care-și nutrește existența într-un mod sărăcăcios din beneficiile ce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mari i se întîmplă asemenea lucruri, cu cât mai mult trebuie România să se supuie sorții și să-și puie întrebarea daca n-ar fi mai cu minte ca, prin tratări cu Austria, să dea forma cea mai lesne de mistuit acestui lucru inevitabil. Daca Conferența a contribuit de-a trezi o asemenea convingere în București, atunci nu s-a convocat cu totul fără scop și în zădar; dar cumcă ea n-a fost necesară, pentru ca la urma urmelor totul să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Dumnezeu cum numim ființele și lucrurile create. Pentru a-l numi pe Dumnezeu, trebuie să folosim numele pe care și-l da El însuși”3. Dumnezeu se apropie de Moise prin semnul focului ce arde în rug fără a-l mistui: este sacramentul Cuvântului care îl încearcă pe Israel fără a-l nimici. Barth subliniază importanța cererii lui Moise, care ar vrea să știe sub ce nume îl trimite Dumnezeu la popor, pentru că poporul să-l asculte și să-l urmeze
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se instalează dincolo de bine și de rău, exprimându-se asupra tuturor problemelor, inclusiv asupra sexului, a libidoului, a dorințelor, pasiunilor și pulsiunilor. Pavel propovăduiește o gnoză ascetică, declarat ascetică. Pe același teren însă, gnosticii licențioși afirmă contrariul: trupul vă este mistuit de dorință? Potoliți-o, cere propovăduitorul din Tarsus; ardeți, supralicitează Simon Magicianul și încă în bucurie... - 4 - Bucuria pneumaticului. Teoria gnostică vizează o practică în consecință. Nu ne-a rămas nimic, sau aproape nimic, despre aceste comportamente comunitare. Epoca funcționează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]