1,365 matches
-
Noica - Mariana, foarte drăguță și amabilă -, creau o atmosferă de ade vărată familie, umplând întreaga casă cu un freamăt și o voioșie ce nu întârziau să te cucerească... Unde mai pui că însăși clădirea avea o alură rustică-medievală, evocând reședințele moșierilor de pe vremuri, mai cu seamă datorită unui turn falnic ce se înălța deasupra tuturor caselor dimprejur, iscat fără doar și poate de orgoliul și imaginația romanțioasă a primului proprietar... Pierre, din Câmpulung, Augustei la București 27 august 1953 Dragii mei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și devotamentul său neclintit față de cauza celor ce muncesc. El a trezit și a organizat clasa muncitoare la luptă împotriva exploatării, el a condus poporul în lupta pentru independența patriei, sub conducerea lui poporul a răsturnat puterea capitaliștilor și a moșierilor și, conștient de puterea lui, a pășit la construirea unei vieți noi.“ („Ritm și calitate“, Gazeta literară, 6 aprilie 1961) „Toate cele care s-au urcat la tribună ca să rostească gândul și voința milioanelor de femei, ale căror purtătoare de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
propune, bunăoară, ca la Conferința la nivel înalt să se discute pretinsa «problemă a țărilor din Europa răsăriteană», sau, mai pe șleau, regimul social-politic existent azi în țările de democrație populară, în care popoarele își duc viața fără capitaliști, fără moșieri și fără trusturi străine. Dar a angaja o asemenea discuție înseamnă a te amesteca în treburile interne ale unor țări independente, suverane, cum e țara noastră și cum sunt celelalte țări socialiste pe care puterile occidentale, vrând-nevrând, le recunosc de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
arăta explicit că spre a fi împroprietăriți țăranii, se vor expropria terenurile cultivabile ale Coroanei, ale Casei Rurale și ale tuturor persoanelor morale publice sau private, apoi în întregime proprietățile rurale ale supușilor statelor străine ale absenteiștilor (proprietari de pământ, moșierii care își petreceau tot timpul în străinătate, moșiile lor fiind cultivate exclusiv de arendași) și în sfârșit o întindere de 2 milioane de hectare de teren cultivabil din proprietățile rurale particulare. La 2 aprilie 1920, apărea decretul de împroprietărire a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
R.S.S., care fără să stea prea mult la povești, după ce bate cu pumnul de crapă cristalul de pe biroul tânărului rege Mihai I, îl determină pe acesta să instaleze un guvern majoritar comunist sub președinția lui Petru Groza, care deși fost moșier, mare oportunist, era cunoscut ca politician cu vederi de stânga, apreciat ca om de casă al intereselor sovietice. Petru Groza e cel ce înfăptuiește o a treia reformă agrară în România dând iluzia țăranilor, ostașilor abia întorși de pe front că
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ce au luptat împotriva Germaniei naziste; țăranii fără pământ; muncitorii agricoli și dijmașii care au lucrat pe proprietățile expropriate, indiferent de comuna lor de reședință. Împroprietăritul primea pământul liber de orice datorii sau obligații și trebuia să l plătească, nu moșierului expropriat ci statului, cu o recoltă medie anuală într-un interval de 10 ani pentru țăranii cu pământ puțin și de 20 de ani pentru țăranii fără pământ. La Cârțișoara, satul nedispunând de suprafețe agricole, reforma aceasta s-a materializat
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
unele localități rurale au apărut ferme particulare pentru creșterea ani malelor, că în altele s-au înființat asociații pentru cultivarea pământului. Sunt acestea semne că a început revigorarea economică a satelor? Este pe cale să reapară marea proprietate în agricultură cu moșieri străini și autohtoni? Va fi mai bine pentru locuitorii satelor, sau din contra? Pe Dumitru Dascălu îl surprinde și ușurința cu care bătrânii satelor, incapabili să-și muncească singuri pământul sau să suporte uriașele cheltuieli ale lucrărilor pentru cultivarea lui
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
id="(383, p. 225)"/>. În 1798, mulțumite de așezarea În Focșani a unor evrei comercianți și meseriași, autoritățile Moldovei Își exprimau speranța ca „să se Îndemne și alții de a veni” <endnote id="(416, II, p. 105)"/>. În 1842, unii moșieri moldoveni cereau Sfatului Ocârmuitor de a nu „depărta neguțitorii jidovi” de pe moșii pentru că, prin activitatea lor comercială, aceștia erau „În folosul obștesc și al haznelii [= vistieriei]” <endnote id="(536, p. 386)"/>. Tot atunci, În 1844, autoritățile locale din Transilvania Îi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fură chiar desemnate mai apoi cu numele de «orânde jidovești», Împosesuiau morile, vadurile, podurile peste apă, cazanurile de fabricat rachiu și velnițele [...], de care lumea avea nevoie, ca și de plugari și de salahori. Evreii erau asemenea meșteșugari, de care moșierii, proprietarii, aveau mare nevoie. În fine, tot ei luau În posesie iazurile cu pește și aduceau numeroase servicii, ce nu le putea face populația creștină, mai practicând și puținul negoț, de bună seamă primitiv, de care satele aveau nevoie” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1876 citat mai sus, Mihai Eminescu considera și el că nu cârciumarul evreu era vinovat de „patima beției” de care suferea țăranul român, pentru că „orândarul” și „orânda” erau produse de circuitul economic descris de publicist. Adevăratul vinovat era pentru el moșierul român, care Își plătea țăranii În bonuri cu care ei puteau să-și cumpere rachiu din câr ciumă : „Proprietarul impunea fiecărui din supușii săi de a lua atâta rachiu pe an. Unele plăți pentru muncă se făceau În rachiu” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 173)"/>. Mutatis mutandis, astfel de școli au apărut și În Europa de Est. În 1901, de pildă, Congresul Comunităților Israelite decidea să acorde sprijin școlii de agricultură din Iași <endnote id="(612, I, pp. 277-279)"/>. Istoricul Nicolae Iorga consemna faptul că moșierul evreu Rosenstock a Înființat și el o mică „școală de agricultură” În satul Cernauca (Bucovina) <endnote id="(428, p. 232)"/>. În 1924, președintele organizației sioniste mondiale, Chaim Weizmann, făcea un apel ca În Eretz Israel să vină „forțe productive”, adică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
urma să fie evacuat cu un transport dar acest evreu a dispărut din oraș și se bănuiește că ar fi la conacul Mariei Toplicescu din Brăiești. Se spune că evreul Zaharia Hecht ar fi fost luat cu mașina de nevasta moșierului. În Dorohoi când a fost penultima evacuare a evreilor foarte mulți evrei au stat ascunși iar după două trei zile au ieșit la iveală fără ca cineva să le facă ceva. Unii s-au ascuns pe la creștini care au fost ridicați
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
fapt mărunt trebuia cunoscut de poliție pentru ca, la momentul expirării pauzei acordate de Armată să poată fi ridicat pe sus la nevoie și trimis iarăși pe front. a.ț. Facilități pentru familiile luptătorilor După ce am văzut ce perdaf au primit moșierii care, În virtutea Învoielilor agricole Încheiate și semnate de capii familiilor, obligaseră femeile și copii să muncească În contul acestora comițând, astfel, un mare abuz ce ar fi putut avea urmări grave pe câmpul de luptă, iată că statul le mai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Ion Iliescu din '89-'90, nu încercau altceva decât să restaureze ceva periculos, asupra căruia atrăsese atenția tovarășul Teohari Georgescu, încă din martie 1949: restaurarea regimului burghezo-moșieresc. Iată și de ce, după '89, Ion Iliescu va avertiza mereu asupra pericolului revenirii moșierilor (categorie socială -dispărută, în realitate, încă din 1921, după amplă reforma- agrara de sub Regele Ferdinand!). Și, probabil, năluca burghezo-moșierească îi mai bântuie și astăzi mințile, atunci când Iliescu vorbește de pericolul pe care îl reprezintă lupii tineri ai capitalismului românesc ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
din Timișoara: expunerea unor cadavre dezgropate, pentru a șocă, cu ajutorul mass media, opinia publică intemationala. 5. AGRESIUNEA VERBALĂ Constă în anunțuri ori afirmații șocante, care pot să paralizeze mental o colectivitate, incitand-o la o reacție pur emoțională. Lozinca "vin moșierii!" (categorie dispărută din viața socială românească după reforma agrara de la sfârșitul primului război mondial) a fost utilizată de Ion Iliescu, cu mare impact în opinia publică, după 1990. Regulă spune că întotdeauna trebuie să minți primul, deoarece dezmintirie ori corectările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
venirea spaniolilor, în secolul al XVII-lea, fiind menționat ca "prim podgorean" Don Francisco de Aguirre, cu proprietăți în zona Copiapo. Cultivarea științifică, industrială a început cam cu un secol și jumătate în urmă, fiind legată de numele unui bogat moșier, Don Silvestre Ochagavia, care a întreprins o vizită în Franța, de unde s-a întors cu specialiști și cu butași de viță nobilă. De reținut că după vizita sa podgoriile din Franța, Italia și Germania aveau să fie practic distruse de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dețineau pământ În cnezatul moscovit. El mă trimite la un document (publicat de Iușkov În Acte din secolele XIII-XVII, Moscova, 1899), ce se referă la un conflict rural pe care l-a avut sub Ivan al III-lea, În 1494, moșierul Kulaikin cu vecinii lui, Filat, Evdokim și Vlas, fiii lui Luka Nabokov. În secolele următoare Nabokovii au fost funcționari guvernamentali și militari. Stră-străbunicul meu, generalul Aleksandr Ivanovici Nabokov (1749-1807), a fost, sub domnia lui Pavel I, comandantul garnizoanei din Novgorod
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Daria Nikolaevna Tucikov, stră-strănepoata feldmareșalului Kutuzov, prinț de Smolensk și apoi urma tata. Cel mai mic era Constantin, celibatar Învederat. Surorile lui erau: Natalia, soția lui Ivan de Peterson, consul rus la Haga; Vera, soția lui Ivan PÎhacev, sportiv și moșier; Nina, care a divorțat de baronul Rausch von Traubenberg, guvernator militar al Varșoviei, pentru a se căsători cu amiralul Nikolai Kolomeițev, erou În războiul cu Japonia; Elisaveta, căsătorită cu Henri, prinț de San-Wittgenstein-Berleburg și, după moartea lui, cu Roman Leikmann
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
clasic al lui Lomonosov. Dintre cei trei oaspeți ai noștri, ea părea cea mai marcată de educația sovietică. Odată a întrebat-o cu o vie îngrijorare pe tanti Șura dacă e adevărat că soțul ei, unchiul Costea, a fost „pomeșcic” (moșier). Nu, n-a fost „pomeșcic”, a avut doar ceva avere, nu prea multă... Tanti Aniuta n-a părut satisfăcută de răspuns și a rămas cumva neîncrezătoare. Se afla doar într-o țară care până nu de mult fusese burgheză. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scăldau cam în aceleași ape. Ieșirea din „deșă” a lui Mateiu, două decenii mai târziu, prin soluția matrimonială preconizată încă de atunci, căsătorindu-se cu o femeie mult mai în vârstă și destul de bogată, care i-a oferit situația de moșier și o viață luxoasă, a fost de la început obiect de comentariu necomplezent. Scriindu-i soției sale de la San-Remo, cu ocazia de care am vorbit mai sus, Mateiu îi spune că intrând la „Miramare”, unde trăsese Titulescu cu suita lui, în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mea a fost înregistrată pe 22 iunie. Denumirea de „pochină” pare inexplicabilă ca referire la relief, dar are totuși o noimă. Aceste insule înconjurate de un teren ce are un nivel mai jos cu câțiva metri, au fost donate de moșierul, care stăpânea aceste plaiuri, unor schituri sau mănăstiri pe care călugării făceau culturi de legume, viță de vie sau pomăt. Cum călugării erau numiți de țărani „pochi”, aceste insule pe care viețuiau de primăvara până toamna, au fost numite „pochine
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Hăbășești, Strunga și Cucova, cu o singură biserică și cu trei cimitire. Ca paroh în parohia Strunga eram atât de sărac încât vara mergeam prin sat în reverendă dar desculț. Căram apă cu cobilița la casa parohială. În ruinele vilelor moșierului Manolescu Strunga, distruse de invazia sovietică, își aveau domiciliul obligator soții bătrâni și bolnavi Elvira și Petru Valter din orașul Roman. I-am descoperit printre ruine, atenționat de un localnic, când mergeam cu aghiazma în Ajunul Bobotezei, a doua zi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Petrică. Primului i se mai zicea și Babanu, poate pentru că făcea cea mai bună pâine din sat și ca atare din țară, că la comparații de astea am fost mereu foarte buni. Dar cei mai babani din Nicorești, după marele moșier Nistor Cincu erau Alecu Anastasiu, dr. Savel Cârlan, dr. Ioan Jalbă. Sava Capmare, dobrineștean avea aproape două hectare de viță nobilă, cinci de arabil și batoză de treierat cu vapor, mai exact cu motor cu vapori. Dar gata, că e
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fost aduși ucraineni și ruși. La mijlocul secolului al XIX-lea se fac colonizări masive În Caucaz cu consecințe demografice ilustrate prin scăderea populației autohtone și creșterea alogenilor. Se citează că din 4480 moșii basarabene cel puțin jumătate erau În proprietatea moșierilor veniți din Rusia. În 1856 numărul moldovenilor În Basarabia era de 74% iar În 1871 67,4 În timp ce rușii și ucrainenii În același interval de timp de la 12% ajung la 16,8%. Sub regimul sovietic În teritoriile ocupate În iunie
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
după regulile vremii, reguli ce le respecta cu sfințenie, dar știa să-și apere drepturile, atunci când angajatorul nu se ținea de cuvânt. Așa s-a întâmplat în anii 1888, când țăranii din Corni, Dumbrăveni și alte sate se răscoală împotriva moșierilor, care căutau să nu se aplice legea agrară a lui Cuza, iar în 1907, la Flămânzi, țăranii cer imperios să se facă dreptate, răscoală ce a ridicat toată România și a aprins dorința dreptății împotriva arendașilor, a moșierilor hrăpăreți. Din
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]