6,883 matches
-
Dacă atragi atenția cu respect și cuviință, părintește și cu îndemn, asta nu înseamnă judecată, ci trebuință, necesitate și firesc: să îl iubești pe om și să-l lămurești că a greșit. Trebuie să ne străduim - este interesul nostru! - să moștenim fericirea dăruită de Dumnezeu. Dacă în viața aceasta ne străduim să avem o familie liniștită, o locuință, condiții de trai și sănătate, ajungem să spunem că suntem fericiți în această viață. Dar mă întreb: este oare fericirea deplină? Nu-i
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
lucrarea sa victoriei obținute în justiție, prin care tatăl său Prințul Carol Mircea al României, a fost recunoscut ca prim fiu legitim și moștenitor legal al MSR Carol al II-lea. “Sunt documente și ilustrații pe care eu le-am moștenit și care nu au fost prezentate niciodată. Am poze pe care nimeni nu le-a văzut, scrisori de la familia Hohenzollern. Tot ce am publicat în carte, este din arhiva mea, este ceva inedit. Am ultima scrisoare a Reginei Maria, poze
UZPR şi MNLR, în Rotonda, la eveniment [Corola-blog/BlogPost/93065_a_94357]
-
alte națiuni și culte religioase, decît cel practicat la ei, „operele de artă” ale celor de la „Charlie Hebdo” fiind edificatoare. Ar trebui să înțeleagă că valorile civilizatoare nu sînt cele impuse de marile puteri, ci acelea pe care națiunile le moștenesc de la înaintași. Ca o concluzie: Ar fi o eroare să credem că măcelul de la redacția Charlie Hebdo a fost provocat de caricaturile deloc onorabile la adresa Profetului. Experții în antiterorism ai site-ului de intelligence Debka spun că locul atacului a
Pornografie, teroare, laicitate fără limite, dispreţ faţă de alte culte şi planuri secrete [Corola-blog/BlogPost/93046_a_94338]
-
drum prin localitatea cantabrică Santillana del Mar și poposește pentru o clipă în muzeul complexului Altamira simte inevitabil fiorul trecerii noastre efemere prin lume, coborând nu doar în tenebrele pământului ci și în propria sa ființă, acolo unde simbolurile rituale moștenite peste secole trezesc emoții și bănuieli demult uitate. Asemeni stâncilor și bolovanilor rostogoliți întâmplător în dreptul intrării în peșteri, care ascund privirii noastre învățămintele locuitorilor preistorici, așa ”beneficiile” civilizației moderne, ca un bloc imaginar, din beton, ascund accesul nostru spre trăirile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
pasiune, nu doar o muncă istovitoare, unde roadele și recolta bună depind uneori și de viciile naturii. Pe vremuri când lucra la un magazin alimentar, după un orar încărcat urca pe tractor și ore de-a rândul își cultiva pământul moștenit din străbuni, fără să simte vreun semn de ostenire, de parcă această îndeletnicire îl relaxa. Tocmai din acest motiv ne mărturisește că agricultura este o mare pasiune a lui. Acest tânăr, alături de cultivarea suprafețelor arabile aflate în poseseia familiei și altele
FAMILIA UNGUR – A LU’ PITĂ MOALE DIN IANCAID: O familie cu sufletul deschis [Corola-blog/BlogPost/93368_a_94660]
-
puternic credincioase” S-a născut la 15 februarie 1823, în Gârcina, județul Neamț, cu numele de botez Mihail, într-o casă cu cinsprezece copii, ”toți învăluiți de dragostea unei mame puternic credincioase și larg ajutătoare a aproapelui; de la ea au moștenit copiii simțul credinței și al iubirii de alții”, reținem din portretul părintelui Nicolae M. Popescu. Tatăl său era preotul Petru Ștefănescu, părintele satului Gârcina, care și-a slujit semenii vreme de cinzeci de ani. Mama sa - prezbitera Anastasia Ștefănescu - ”era
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
săi ,,tezaurele” împăraților, monarhiilor străvechi și contemporane, republicilor din zilele noastre, a ridicat la vremuri aprinse redute vii în calea năvălitorilor mai vechi sau mai noi, care îi încălcau hotarele și îi râvneau pământurile ca să se înstăpânească pe bogățiile lor moștenite din cele mai vechi timpuri. Și-a așezat prin aprigii săi lănceri oțeliți în legiunea Auraria Gemina a Crăișorului Munților, aura de blazon nobiliar pe frunțile luptătorilor săi pentru libertate națională și socială, oferind ofranda jertfelor Patriei, s-a împărtășit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93455_a_94747]
-
din 1990 până în 1999, a susținut cea mai percutantă rubrică din cotidianul craiovean Cuvântul Libertății), că precizia și rigoarea (deprinse din studiul științelor exacte, în secția reală a Colegiului Național ,,Nicolae Bălcescu/ Carol I’’ din Craiova), luciditatea și spiritul critic, moștenit pe linie maternă, sensibilitatea și simțul liric, lăstărite pe linie paternă, constituie temelia, cariatidele, arcadele, grinzile și bolta tuturor demersurilor sale de profesionist și patriot, de om în Agora unui timp istoric mereu viclean, terorizant, hulpav. 3. Kalokagathia Dacă în
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
tip” - există și individualizare ca ...grup?, poate că da...; pp. 52, 54 ......... grafierea eronată Hașdeu, cu ,,ș”, când se știe că Bogdan Petriceicu - pentru a nu mai fi tachinat Haidău - nu și-a mai scris numele Hâjdeu, așa după cum îl moștenise, ci Hasdeu, cu ,,s”, nu cu ,,ș”, pronunțat însă Hâșdeu; aceeași este situația și la Densusianu, scris așa, cu ,,s”, dar pronunțat Densușianu...; p. 66 ,,cu reproducerea” - ligament deranjant, fie și numai auditiv: cur...; p. 81: ,,la bază inaderența” - ligament
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
în mi bemol major de Johann Nepomuk Hummel. La final - un cadou de primăvară, Simfonia a V-a în si bemol major de Franz Schubert. Născut în noiembrie 1786, dintr-o familie de muzicieni, Carl Maria von Weber, care a moștenit titlul de baron de la tatăl său, a fost unul dintre reprezentanții de seamă ai romantismului în Germania. A fost nu numai compozitor, ci și dirijor, pianist și critic muzical. Trebuie să amintim că romantismul timpuriu, al cărui reprezentant a fost
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/93485_a_94777]
-
civilizați. Mă simt foarte bine când merg acolo”. Doina Nicula a învățat engleza și franceza la nivel de conversație. Poliglotul familiei era însă soțul ei: “Emilian vorbea cursiv germana, italiana și spaniola, dar nu vorbea engleza. Fiul meu l-a moștenit - zice Doina -, el are o pasiune exacerbată pentru limbile străine. Vorbește perfect franceza, neerlandeza (limba care se vorbește în Flandra și zona Bruxelles), engleza și italiana”. Cu toată drama petrecută în familia preotului Gheorghe Tatu din Sebeșul de Sus în
Temniţă pentru spovedanie! Preotul Gheorghe Tatu din Sebeşul de Sus [Corola-blog/BlogPost/93491_a_94783]
-
comisarul european pentru afaceri interne, a declarat: „Am bucuria să anunț faptul că ȘIȘ ÎI va intra astăzi în funcțiune. Împreună cu colegii din cadrul Consiliului și al Parlamentului, am adus cu succes acest proiect în faza finală a dezvoltării sale. Am moștenit un dosar dificil și repunerea acestui proiect pe drumul cel bun nu a constituit o sarcină ușoară, însă cu perseverența și hotărâre am reușit să depășim obstacole importante. Putem demara acum fază de punere în execuție, care va fi supervizata
Sistemul de Informații Schengen (SIS II) [Corola-blog/BlogPost/93562_a_94854]
-
facem avioane. Plângea și Ernsti, ca toți ceilalți, dar mai târziu mi-a mărturisit că nu atât de casă îi păsa lui, cât de porumbeii din podul ei, căci tot podul casei aceleia era plin de porumbei, pasiunea porumbeilor o moștenise de la tatăl său, odinioară manipulant al ascensoarelor salinei din O.M., ucis în cele din urmă pe front. Avea Ernsti porumbei de diferite soiuri, uite, îmi arăta, ăia sunt poștari, ăia diamanți, ăia bucicazăi, ăia keringo, ăia rolleri... Mai ales
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
bun sau rău pentru țara sa în anii de domnie. De la dânsul țin minte, de exemplu, ce a lăsat Alexandru cel Bun pentru administrația Moldovei, pentru ortodoxia neamului și pentru gospodărirea țării. De fapt, asta ne învăța: să înțelegem ce moștenim de la străbuni, bune sau rele și împrejurările în care au înfăptuit „moștenirile” respective, ca să le înțelegem rostul domniei lor. Și acele lecții nu durau mai mult de cincisprezece-douăzeci de minute. Apoi ne lăsa și pleca să rezolve alte treburi reclamate
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
care poporul o perpetua în mod pasiv, având rolul unei „memorii colective”. În acest punct și în încheiere, trebuie evidențiate o serie de observații ale lui Simeon Florea Marian, privind forța cu care poporul român ținea la credințele și datinile moștenite dintr-un trecut greu de delimitat cronologic (poate tangent cu preistoria). Astfel, vorbind despre obiceiul de Dragobete din ziua de 24 februarie, scriitorul punctează următoarele: „Dacă în aparență acest obicei nu are nicio însemnătate, în fapt însă poporul ține atât
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
izolat, totodată. Îți pregătești mâncarea singur, alimentele sunt influențate negativ sau pozitiv de către persoanele care le prepară: îți sunt induse stări care nu-ți aparțin. Ești depersonalizat, astfel, când ești invitat, chiar de către mama ta, pe care, și așa, o moștenești în caracteristicile mai puțin faste; de către iubitele tale, care, după spusele lui Paracelsus, au un creier uterin sau, cum s-ar zice, totdeauna - dacă li se permite - sunt înclinate să facă numai ce vrea pizda lor. Și nici ciorba sorbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lor. Despre o epocă a Profeților, care primiseră darul de a vedea și muriseră orbiți de ceea ce Întrezăriseră, și a Anticilor, care ridicaseră monumente nemăsurate, Însângerându-l cu bătăliile lor. În sfârșit, despre epoca Celor din Urmă, care aveau să moștenească Pământul, dacă aveau să știe cum să evoce puterile nemăsurate ale celor dinaintea lor, ale căror trupuri dormeau În subsol, În așteptarea deșteptării. La acele cuvinte, un murmur străbătuse rândurile credincioșilor. Dante surprinse câteva comentarii șoptite despre oasele enorme găsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lua În primire postul. Avea În jur de treizeci de ani - treizeci și trei, mai exact, vârsta de cumpănă a vieții tuturor muritorilor, după cum se spune cu mai multă sau mai puțină Îndreptățire. În cazul lui, oricum, zicerea se verifică. Junele preot moștenește Întru păstorire o colectivitate de credincioși redusă numeric, plus o biserică În paragină. Spirit Întreprinzător, Bérenger Saunière Își propune să reabiliteze sfântul lăcaș. Totul decurge normal până Într-o zi când lucrătorii care se ocupau cu renovarea acoperișului bisericii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
câteva repere, devenite locuri comune În alexandrologie, care Îl legitimează pe regele macedonean drept o personalitate care și-a depășit substanțial condiția de om al timpului său. Alexandru operează succesiv o serie de reforme menite să facă din celebra falangă moștenită de la tatăl său, Filip al II-lea, o structură militară complexă, cvasi-profesionistă, capabilă să se adapteze cu flexibilitate atât la relieful extrem de variat, cât și la diversitatea tacticilor și a mijloacelor de luptă ale adversarilor - persani, egipteni, sciți, indieni -, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
istorie este, la rândul său, rodul marii manipulări care ne Împresoară, ne orbește și ne Împiedică să vedem și să Înțelegem realitatea așa cum este ea, nu cum ne-ar plăcea nouă să fie În virtutea unor călduțe comodități și inerții mentale moștenite din generație În generație? Dacă, dacă, dacă...? Am Închis strâns ochii și mi-am scuturat capul ca și când aș fi vrut să mă trezesc din beție. Ce era cu mine? Începeam să cred În...? Și de ce mâna mea transpirată pipăia mânerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rostul, sensul..., uităm mereu că trăim pentru a fi, nicidecum pentru altceva, indiferent ce este acest „altceva”... scopul, finalitatea... da, da... am rătăcit drumul și nu mai e cale de Întoarcere la pur-și-simplul pe care ar fi trebuit să-l moștenim la origini, În locul lui deprinzând vocația perversă a ideii de moștenire... răul relelor vieții și al morții noastre... nici nu-ți poți imagina cât de mult a pervertit omul, cât de adânc l-a ticăloșit, cum i-a luat mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe degetele lui scurte și vibrânde, cu gâtul gros prin ale cărui încordate vene nobilarul sânge albastru al tatălui asalta mereu întunecatele globule roșii ale mamei, localizate în partea superioară a corpului și din a căror ancestrală alcătuire tânărul nobil moștenise pasiunea, secretă, firește, de a face inele, cercei, mici ciubere și căldări din cositor. Era pan Bijinski, temutul intendent al hatmanului Potoțki, omul despre care se spunea - și faptul era perfect adevărat - că... dar să nu anticipăm. Episodul 109 MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Când le-am redus la patru, am lăsat în casă două turcoaice, grecoaica și herțegovineza. Pe celelalte le-am trimis la Stambul, la Casa Veteranilor. — De ce tocmai pe ele? - întrebă Metodiu. — Turcoaica era deja prea bătrână, într-un fel o moștenisem de la tata, n-avea niciodată chef, era acră, făcea totul în silă, de parcă eram tata. Albaneza, deși foarte harnică și gospodină, era cam mică de statură și tușea mereu, era ofticoasă, răcise pe drum, o luasem într-o iarnă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ei simț al umorului. Dar la ce te poți aștepta de la cineva care, probabil, se simte cumplit de plictisit, pentru că are absoluta convingere că întotdeauna învinge? Gacel Sayah, fiul cel mare legendarului inmouchar de la care, conform unei vechi tradiții familiale, moștenise numele și rangul în momentul când acesta dispăruse, stătea la rădăcina palmierului cel mare și-și punea tot felul de întrebări în timp ce observa zborul vulturilor. De ce trimisese Moartea atâția mesageri înaripați înaintea ei, dacă până la urmă se hotărâse să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Chiar vă interesează? — Desigur. Gacel Sayah îl măsură din priviri, vrând să-și dea seama cât e de sincer, apoi își privi mama cerându-i încuviințarea, și, după gestul ei afirmativ, începu: — Tata, odihnească-se în pace, de la care am moștenit numele, era considerat cel mai curajos dintre tuaregi, deoarece a fost singurul capabil să străbată de două ori „Pământul pustiu din Tikdabra“. Toată lumea îl admira și-l respecta, dar într-o zi, sunt mai mult de douăzeci de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]