1,337 matches
-
sau a pătruns ulterior pe cale cultă. Dacă în italiană fenomenul modificării analogice a neologismelor după forma cuvintelor moștenite este admisibil, se pune întrebarea de ce pentru limba română, destul de apropiată de italiană și conservatoare fidelă a scheletului consonantic din cuvintele latinești moștenite, un asemenea principiu nu este funcțional, iar propunerile de a-l urma au fost violent combătute. Explicația constă în faptul că româna literară a ajuns tîrziu în situația de a face împrumuturi din latina savantă și că aici nu s-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu sînt nici românești, nici latine. Pe de altă parte, poate apărea și întrebarea de ce franceza, care a cunoscut influența latinei foarte de timpuriu, nu a recurs totuși, decît în mică măsură, la modificarea analogică a împrumuturilor după modelul cuvintelor moștenite. Motivarea situației se găsește, pe de o parte, în faptul că în franceză elementele moștenite au suferit prefaceri radicale de formă și, în aceste condiții, împrumuturile din latină nu au mai putut fi relaționate într-o manieră evidentă cu elementele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
franceza, care a cunoscut influența latinei foarte de timpuriu, nu a recurs totuși, decît în mică măsură, la modificarea analogică a împrumuturilor după modelul cuvintelor moștenite. Motivarea situației se găsește, pe de o parte, în faptul că în franceză elementele moștenite au suferit prefaceri radicale de formă și, în aceste condiții, împrumuturile din latină nu au mai putut fi relaționate într-o manieră evidentă cu elementele respective. Pe de altă parte, curentele latiniste manifestate în istoria culturii franceze și menținerea latinei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
altă cale, potrivit regulilor de citire ale francezei, încît, ca fapte de limbă propriu-zise, ele nu se mai mențin apropiate formei din latină (de exemplu, lat. augmentari > fr. augmenter [ogmă΄te]). Franceza, așadar, dacă nu apropie împrumuturile neologice de elementele moștenite -ca italiana-, le modifică totuși, menținînd și fenomenul dublei articulări. Apariția textelor scrise și a limbilor literare romanice Există în general predispoziția de a considera că se poate vorbi de aspectul literar al unei limbi atunci cînd limba respectivă este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fiind apropiat de engl. grandson și norv. sønnesønn. Corespondentul german este însă termenul Enkel, care are derivatul Urenkel cu aceeași structură formală și cu aceeași semnificație ca rom. strănepot. Limba italiană uzează de construcții perifrastice pentru ambele semnificații ale cuvîntului moștenit nipate (lat. nepas), încît fiecare accepție este distinctibilă înainte de orice context: il figlio del figlio (sau della figlia) și il figlio del fratello (sau della sorella). Se poate totuși observa că această limbă romanică nu lexicalizează denumiri speciale în aceste
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
78 Vezi P. Giovan Battista Mancarella, Linguistica romanza, Zanichelli, Bologna, 1978, p. 175. 79 De exemplu, în română, de la fr. signification, lat. significatio, -onis s-a realizat forma semnificație, cu gn trecut la mn, așa cum s-a produs în cuvîntul moștenit semn, care în latină avea forma signum. 80 Din păcate, ajungînd manie latinizantă, procedeul a dus uneori la forme aberante, pseudolatinești, susținute de semidocți, precum eu sunt, noi suntem, voi sunteți. 81 Vezi Franz-Joseph Meissner et al., EuroComRom Les sept
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai rele, pe care soarta prielnică mi le-a scos înainte, cât vă datoresc că sunt om, că sunt om adevărat, ca oamenii din țările unde nu s-a întrerupt niciodată cultura și de aceea, cu toată lipsa unei averi, moștenită sau câștigată, cu câtă nesfârșită iubire, cu câtă nesățioasă patimă v-am cules de pe toate drumurile, din toate tristele colțuri ale părăsirii voastre, din împrăștierea câtor furtuni și catastrofe cosmice, pentru a face din voi ce a lăsat mai
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
se mire de absurditatea planurilor editoriale, umflate, dar prea puțin judicioase. Ocupându-se simultan de demersurile ei personale și de reforma societății, două acțiuni care adesea se dovedeau contradictorii, Margareta nu avea cum să avanseze cu repeziciune; combaterea obiceiurilor detestabile, moștenite desigur, împreună cu alte rele, de la vechiul regim, cerea mult timp și energie, dar ea avea convingerea că numai o reînnoire generală putea înlesni și rezolvarea cauzelor individuale: să contribui la asta era datoria oricui. Își făcea datoria. Șederea la București
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
credea că va susține etiologia unică a atacurilor de panică era acela al predispozițiilor familale observate în cazul tulburării de panică (vezi Crowe, 1985). Așa cum am amintit în capitolul al doilea, studiile genetice susțin ipoteza conform căreia există o predispoziție moștenită genetic în cazul tulburării de panică și agorafobiei (Pauls et al., 1980; Crowe et al., 1983; Kendler et al. 1993). Totuși, această predipoziție nu este specifică celor două afecțiuni. Mai curînd, singura ipoteză pe care o pot susține aceste date
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și-ar putea avea originea în pragul anxietal (de exemplu, nevroza accentuată). Această ipoteză a fost formulată cu ajutorul metodologiei specifice geneticii comportamentale. Mai multe studii-pereche au ajuns la o concluzie comună: există dovezi care indică următoarele: fobiile au o componentă moștenită (Torgersen, 1979; Phillips et al., 1987); gradul de transmitere depinde de stimulii care provoacă teama (Rose și Ditto, 1983); un singur factor genetic este responsabil de cea mai mare parte a covariației genetice (Phillips et al., 1987). În acord cu
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
în general ar putea fi cauzate de o predispoziție nevrotică, dar fobiile specifice presupun mai mulți factori unici de mediu decît alte afecțiuni. Există, totuși, anumite date recente care complică această imagine. S-a demonstrat că, spre deosebirea de anxietatea moștenită (ca trăsătură de personalitate), componenta transmisibilă a etiologiei fobiilor specifice nu crește riscul dezvoltării altor tulburări anxioase (Fyer et al., 1990). Această descoperire coincide cu nivelul relativ scăzut de comorbiditate cu alte tulburări anxioase (vezi în continuare), sugerînd faptul că
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Iertare și Iubire De-a lungul istoriei, Japonia, ca țară insulară, a stat ascunsă în spatele unor ziduri de netrecut, ziduri ferecate ce interziceau comunicarea cu exteriorul, un popor izolat, întors spre sine însuși. Conservatori, japonezii si-au păstrat neatinse tradițiile moștenite, de la onoarea și sacrificiul vechilor samurai, „Cha-noyu”-ritualul ceaiului, până la sacrul Împărat, desăvârșind civilizația până la detaliu, dar proiectând și construind lucruri greu de imaginat pentru alții... Acest popor minunat și-a impus a face uitate bombardamentele războiului asupra orașelor Hiroșima
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
reușit să le dăm ungurilor ce le-am promis și ne-am certat patru ani pe ceea ce le promise‑ serăm. Dar și ei aveau unele pretenții exagerate. Dar fapt este că prezența lor la guvernare a schimbat ceva din situația moștenită. Datorită acestei politici înțelepte au fost numiți prefecți maghiari, miniștri maghiari. Și eu, când lucram la cartea mea, Transilvania subiectivă, timp de patru ani am pus aceeași întrebare de sondaj, ca să văd că și datorită nouă și felului în care
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cenzurii ultima strofă a poetului: „Pășiți feciori mereu cu fala-n frunte, Cu pași voioși și pieptul oțelit, Căci din noianul vremilor cărunte În pulsul vostru Roma s-a trezit! Uniți pășiți pe-a veacurilor punte Și apărați cu brațul moștenit Tot ce iubiți din vremile cărunte Că-n pulsul vostru Roma s-a trezit. Al vostru neam în lupte mari și crunte De mii de ori cu fală-a biruit; Luptați ca ei în zilele cărunte, Că-n pulsul vostru
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
timpului și destinului, cu circumscriere mai precisă în spațiul epicii arabe și persane. Și cu ajutorul unor asemenea lucrări, am putut urmări recent genealogia unuia dintre termenii de coloratură orientală în limba română- „bacșiș”, în raport cu un întreg vocabular religios iranian, pre-islamic, moștenit și modificat de Persia musulmană, al destinului, șansei - cf.comunicarea noastră „Notices en marge du vocabulaire moyen-perse du destin (baxt, baxÍ)”, în The 5th Conference of the Societas Iranologica Europæa, Ravenna, 6-11 octombrie, 2003. La aceste lucrări se pot adăuga
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu au citit-o sau n-au Înțeles-o. Nu, se pare că nu va apărea curând această „unitate” capabilă de a crea un alt val rezistent de entuziasm care să ne facă să trecem cu adevărat peste obstacolele reale, moștenite parțial - parțial aflate În propria-ne mentalitate; și nu „cea mare, națională”, dar nici cea de grup profesional, de corporație, de clase să nu mai vorbim, „meritul” celor doi dictatori comuniști a fost și acela de a fi distrus clasele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sexele se ating și se neagă, se topesc aproape pentru „a visa” o „altă apariție”, dansul Încorporează visul, la propriu, dar el și mântuie umanul, aflat nu rareori În impasurile sale majore, fie că ele se numesc raționale sau istorice, moștenite sau câștigate. Dansul este și acuplarea a două trupuri, dar și o materializare a muzicii, este o Înaintare precaută și curioasă pe acele poteci nevăzute ale basmului, cele care ne pot duce În luminișuri unde se răsfață trupuri de naiade
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
izolați cei care nu seamănă cu toată lumea. Astfel de stări, rare și neașteptate și tot atât de fugitive, dacă aș fi fost poate mai curat sau mai „pregătit”, m-ar fi putut duce, poate, spre o reală, adevărată credință; nu precum cea moștenită, tradițională, o sumă de deprinderi și de ritualuri, ci ceea ce numim „revelație”, un dar, se pare, extraordinar al omului de azi, trăitor În atâtea forme prestabilite și Înghesuit În giganticele metropole suprapopulate. Dar o anume credință am dobândit totuși, cea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
părțile ei „pozitive”. Unii vor spune simplu că „am noroc”, alții că sunt un naiv incorogibil sau... de-a dreptul prost. Dacă am „noroc” - un adverb În care nu credeam În tumultul tinereții! -, atunci el se datorează, probabil, și vitalității moștenite se pare de la „Brebani”. Așa cum sensibilitatea - instrumentul meu prim cu care „lucrez” și „produc”, cu care „atac”, dar și cu care „mă apăr!” - o moștenesc pe linie maternă, prin maica mea șvăboaică și, prin ea, cine știe ce strămoș neamț „dezaxat” sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
zece ani din domnia lui Ștefan cel Mare, acesta a fost preocupat de întărirea puterii domnești, dăruind și întărind domeniul bisericesc și micul domeniu boieresc. În perioada amintită, domnul nu face nici o danie vreunui supus al său. Sunt întărite ocinile moștenite, schimburi de moșie sau cumpărarea unei moșii. Sunt 14 privilegii, care întăresc cumpărarea unui domeniu boieresc de patru sate, în șapte cazuri e vorba de cumpărarea unui sat, este întărită cumpărarea a trei jumătăți de sat și cinci seliști, într-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Manuilești. În schimbul acestora domnul a dat “satele noastre drepte și proprii, patru sate tot pe Bistrița”, anume: Slugani, Chicoșești, Călienești și Lățcani. Din documentele, care ni s-au păstrat, reiese că domnul avea, ca proprietate personală, nouă sate. Sunt sate moștenite, pe șapte dintre ele având uric de la Alexandru cel Bun. S-a vorbit despre creșterea domeniului domnesc după ce Ștefan și-a consolidat domnia. Această creștere constă în cumpărarea satului Peleuticeștii de Jos de la Iliaș ceașnic, la 10 februarie 1500 “ca să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vândut de Marușca, fiica lui Mihul, lui Ștefan cel Mare, care îl dăruia nepoatei sale Neacșa, fiica Mariei. Satul va fi dăruit de vara domnului mânăstirii Pobrata. Încă o dovadă că domnul restituise Marușcăi o parte din satele tatălui său, moștenite sau cumpărate. Domeniul feudal (boieresc) în timpul domniei lui Ștefan cel Mare Într-un studiu din 1964, Eugen Stănescu, reluând cele afirmate de B. T. Câmpina, pe care le consideră ca fiind “o premisă justificată” pentru cercetarea sa, împarte domnia lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Mare, care îl dăruie mânăstirii Putna. Lista unor domenii, care se desfac în a doua jumătate a secolului al XV-lea, este mai lungă. Nepoții boierilor, care stăpâneau mari moșii, cu privilegii date de Alexandru cel Bun, vând satele moștenite, încât opoziția marii boierimi față de Ștefan cel Mare se destramă de la sine, odată cu destrămarea domeniului. În afară de vânzarea satelor moștenite, care duce practic la micșorarea sau chiar la dispariția unui fost domeniu de pe vremea lui Alexandru cel Bun, are loc pulverizarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al XV-lea, este mai lungă. Nepoții boierilor, care stăpâneau mari moșii, cu privilegii date de Alexandru cel Bun, vând satele moștenite, încât opoziția marii boierimi față de Ștefan cel Mare se destramă de la sine, odată cu destrămarea domeniului. În afară de vânzarea satelor moștenite, care duce practic la micșorarea sau chiar la dispariția unui fost domeniu de pe vremea lui Alexandru cel Bun, are loc pulverizarea domeniului boieresc prin împărțirea acestuia între urmași. Așa s-a făcut cu domeniul lui Ion Jumătate, dregător și martor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
copiii ei, și Mărinca, fiica lui Mândrea și nepotul ei, Silea și sora lor Donea, fiii Fedcăi, și verii lor, Șteful și sora lui, Mărina, fiii Marușcăi, fiica lui Jumătate, toți nepoții lui Jumătate și-au împărțit între ei satele moștenite, la 17 februarie 1492. Marincăi și nepoților ei i-a revenit satul Mândrești pe Siret. Lui Șteful, surorii și nepoților lui, le-a revenit satul Șerbănăuți, pe Siret, iar Mărinei, fiica lui Giurgiu Jumătate, i-a revenit satul Jumătățenii, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]