11,876 matches
-
Nu mai aveau încredere decât în mare, de aceea o priveau cu o dragoste pe care n-o simțiseră niciodată înainte. În fapt, n-ar fi știut să explice de ce anume se temeau, dar teama exista, se cuibărise în fiecare. Moașa însăși părea să fie preocupată, căci evita să mai iasă pe coridoare. Eram dezorientat și m-am gândit că făcusem o imprudență. I-am mărturisit totul lui Dinu, ca să mă sfătuiesc cu el. Dinu a holbat ochii mari. ― Cum, ai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care nu-l predase la arhivă. Cei care-l căutau, negăsindu-l, fiindcă jurnalul se afla acum la mine, se enervaseră și lăsaseră cărțile răvășite, aruncate pe jos. Într-o după-amiază a venit la mine extrem de tulburat. ― M-a chemat Moașa. Era acolo și Arhivarul care nota tot. ― Și? ― M-au întrebat dacă știam... ― Dacă știai ce? m-am enervat, căci mă călca pe nervi uneori cu ezitările lui. ― Dacă știam despre combinațiile urzite de tine. Lucrurile luaseră o întorsătură amenințătoare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
enervat, căci mă călca pe nervi uneori cu ezitările lui. ― Dacă știam despre combinațiile urzite de tine. Lucrurile luaseră o întorsătură amenințătoare. Mopsul săvârșise totuși sacrilegiul de a deschide mormântul Bătrânului și găsise maldărul de frunze. Venise și povestise totul Moașei, acuzîndu-mă că măsluisem acel mormânt ca să ascund adevăratul mormânt al Bătrânului. Fiindcă, adăugase Mopsul, îl omorâsem cu siguranță pe Bătrânul, altfel n-aș fi organizat toată mascarada cu mormântul fals. Probabil, îl înjunghiasem și dacă ar fi asistat cineva la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oglinzi, ți-aș fi oferit prilejul să dormi o noapte în cortul de tuareg, ca să te poți lăuda cu această cinste, și, cine știe, aș fi procedat poate ca eschimoșii, ți-aș fi oferit-o în noaptea aceea și pe Moașa. Da, scumpul meu Dinu, n-ai avut noroc să ajungi și tu cineva alături de mine în azil. Păcat. Îmi pare foarte rău, crede-mă. Planurile mele au dat greș. Și știi cum se întîmplă în asemenea situații. Riscul de mărire
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pescarilor mă purtam ca o zdreanță. Și nici măcar pe Mopsul nu îndrăzneam să-l trimit în fundul iadului. Singurii pe care reușisem să-i înfrunt fuseseră cei care se arătaseră binevoitori cu mine. În fața lor, da, fusesem tare. În rest? Când Moașa venise la mine să mi se arunce în brațe, o repezisem. De când mă ținea la distanță, îi cerșeam pe coridoare un zâmbet, o privire prin care să-mi arate că mă iertase. Îmi plăcea bineînțeles să mă admir în sala
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a hotărât s-o ia de soție; nici În ziua următoare, când a devenit Shermin Kazanci; și nici atunci când a aflat că era Însărcinată și că avea să devină mamă, de parcă nu ar fi fost ea Însăși Încă un copil. Moașa cercheză i-a dezvăluit sexul copilului cu multe luni Înainte ca acesta să se nască, observându-i forma pântecului și felurile de mâncare după care tânjea. Cremă de zahăr ars de la patiseriile simandicoase și ștrudel cu mere de la brutăria deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi așteptat o fată. Era Într-adevăr băiat, un băiat născut În vremuri de restriște. — Fie ca Allah să-mi binecuvânteze fiul cu o viață mai lungă decât a oricărui alt bărbat din familie, a spus Riza Selim Kazanci când moașa i-a pus copilul În brațe. Apoi și-a lipit buzele de urechea dreaptă a copilului și l-a anunțat ce nume avea să poarte de acum Înainte: — O să te cheme Levon. Dorința de a-și onora stăpânul de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-i ia mult timp să se Întoarcă și să-i izbească sub forma unei Întrebări dezaprobatoare. — Levon? Ce fel de nume musulman mai e și ăsta? Nici un băiat musulman nu poate avea un nume ca ăsta! s-a Împotrivit moașa ridicând glasul. — Al nostru o să aibă, i-a Întors-o Selim Kazanci supărat, o afirmație pe care o repeta Întotdeauna. M-am hotărât. O să-l cheme Levon! Însă când a venit timpul să Înregistreze copilul la Notariatul Popular, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nou la fereastră. Aerul dimineții îmi făcea bine, era răcoros și plăcut mușcător. Acum marea se vedea până departe, iar orizontul ardea ca o presimțire. Din clipă în clipă, soarele trebuia să răsară. Mi-am adus aminte ce-mi zisese Moașa în ajun: „Simte-te bine, domnule sculptor, ca în vacanță, de ce te grăbești? Doar nu te silește nimeni să te grăbești. Profită de asta, cât timp mai poți. În locul dumitale m-aș duce pe țărm, aș face o baie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
umorul ei. Mă plânsesem că Bătrânul uitase parcă de mine după ce mă chemase acolo. Trecuseră mai multe săptămâni de la sosirea mea și nu primisem de la el nici un semn că dorea să discute cu mine despre noul cimitir pentru care venisem. Moașa evitase cu abilitate un răspuns exact. După obiceiul ei, se folosise de o glumă pipărată ca să iasă din încurcătură. Dar n-am contrazis-o. Învățasem, în împrejurări foarte pedagogice, să nu-i contrazic pe cei ce reprezentau autoritatea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era vorba doar de un halat alb. Când un doctor îmi da o rețetă, o băgam în buzunar, prefăcându-mă că voi înghiți ce mi se recomanda să înghit. Cu atât mai mult n-avea rost s-o înfrunt pe Moașa; ea se ocupa de administrația azilului și de mult timp nu-mi mai îngăduiam să mă arăt isteț cu cei de care depindeam într-un fel. Am ieșit pe țărm, am făcut o baie în mare, care m-a înviorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
arăt isteț cu cei de care depindeam într-un fel. Am ieșit pe țărm, am făcut o baie în mare, care m-a înviorat de-a binelea, după care m-am dus să-l caut pe Dinu. În definitiv, ideea Moașei nu era deloc rea. Tot nu fusesem eu niciodată în cătun. Îl cunoșteam numai din poveștile exaltate ale bătrânilor, cărora le străluceau ochii când vorbeau despre acea mică așezare de pescari, de dincolo de baltă, ca despre un paradis interzis. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a rămas pe gânduri. M-a privit bănuitor, încruntându-și sprâncenele. Nu-l anunțase nimeni că vin. Stai aici, zise, și a intrat în clădire, de unde, după o vreme, s-a întors și mai încurcat. N-am găsit-o pe Moașa, nu pot să-ți dau drumul. — Moașa? m-am mirat eu. Ce nevoie aveți de moașe aici? Nu e un azil de bătrâni? — Nu e moașă, râse portarul. Dar așa îi zice. Și ducându-și degetul la buze îmi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bănuitor, încruntându-și sprâncenele. Nu-l anunțase nimeni că vin. Stai aici, zise, și a intrat în clădire, de unde, după o vreme, s-a întors și mai încurcat. N-am găsit-o pe Moașa, nu pot să-ți dau drumul. — Moașa? m-am mirat eu. Ce nevoie aveți de moașe aici? Nu e un azil de bătrâni? — Nu e moașă, râse portarul. Dar așa îi zice. Și ducându-și degetul la buze îmi dădu de înțeles că nu era cazul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vin. Stai aici, zise, și a intrat în clădire, de unde, după o vreme, s-a întors și mai încurcat. N-am găsit-o pe Moașa, nu pot să-ți dau drumul. — Moașa? m-am mirat eu. Ce nevoie aveți de moașe aici? Nu e un azil de bătrâni? — Nu e moașă, râse portarul. Dar așa îi zice. Și ducându-și degetul la buze îmi dădu de înțeles că nu era cazul să mai pun și alte întrebări pe această temă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
după o vreme, s-a întors și mai încurcat. N-am găsit-o pe Moașa, nu pot să-ți dau drumul. — Moașa? m-am mirat eu. Ce nevoie aveți de moașe aici? Nu e un azil de bătrâni? — Nu e moașă, râse portarul. Dar așa îi zice. Și ducându-și degetul la buze îmi dădu de înțeles că nu era cazul să mai pun și alte întrebări pe această temă. După câteva clipe de chibzuință, se hotărî să mă lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care a strigat cu o voce autoritară, de hochmarschall: „Mefista, ce cauți aici?” Da, Mefista, de la Mefisto. E drept, un Mefisto feminin cu chip de înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflându-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri. În mod ciudat, nu părea foarte încântată de venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflându-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri. În mod ciudat, nu părea foarte încântată de venirea mea. Nici nu m-a invitat să iau loc. Mi-a întins o cheie, explicându-mi pe același ton autoritar că urma să discutăm mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mi-a întins o cheie, explicându-mi pe același ton autoritar că urma să discutăm mai târziu. Până atunci puteam să-mi iau camera în primire și să îndeplinesc formalitățile de rigoare, prevăzute de protocolul azilului, împreună cu Arhivarul. După care Moașa m-a mai măturat o dată cu privirea, s-a întors și a ieșit pe ușă, lăsându-mă ușor nedumerit. Aveam sentimentul unui intrus, dar al unui intrus pe care Moașa nu-și îngăduia totuși să-l repeadă. Arhivarul s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
formalitățile de rigoare, prevăzute de protocolul azilului, împreună cu Arhivarul. După care Moașa m-a mai măturat o dată cu privirea, s-a întors și a ieșit pe ușă, lăsându-mă ușor nedumerit. Aveam sentimentul unui intrus, dar al unui intrus pe care Moașa nu-și îngăduia totuși să-l repeadă. Arhivarul s-a așezat la locul lui, la masă, m-a poftit să stau și eu și, zâmbind tot timpul, m-a întrebat: — Fumați, domnule sculptor? Dintr-o cutie veche de bomboane mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lămurindu-mă cu ajutorul unui torent de vorbe care se revărsa continuu că auzise de venirea unui „scluptor”. Sculptor, l-am corectat eu. Și se gândise că fiind eu un oaspete de seamă, poate îl ajutam cu o vorbă bună pe lângă Moașa. Știți cine-i Moașa, nu-i așa? mă chestionă. Am dat din cap. Ei bine, domnule scluptor, nu mai e de trăit aici, se porni el pe un ton plângăreț, explicându-mi că avusese o colivie cu un canar. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
torent de vorbe care se revărsa continuu că auzise de venirea unui „scluptor”. Sculptor, l-am corectat eu. Și se gândise că fiind eu un oaspete de seamă, poate îl ajutam cu o vorbă bună pe lângă Moașa. Știți cine-i Moașa, nu-i așa? mă chestionă. Am dat din cap. Ei bine, domnule scluptor, nu mai e de trăit aici, se porni el pe un ton plângăreț, explicându-mi că avusese o colivie cu un canar. Asta era toată averea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
meu mort, ba pisica și mă trezesc, bineînțeles. Ca să-l ascult pe Tuberculosul tușind. Eu cred că are plămânii ciuruiți. Cum să dormi, Doamne sfinte, când auzi pe cineva tușind încontinuu lângă tine? M-am dus de câteva ori la Moașa, s-o rog să-l mute în altă cameră. A clătinat din cap. Nu. Nu se poate. N-am reușit s-o înduplec nici cum. Și e o crimă ce face. De ce nu vrea?... Și dacă ar fi numai Tuberculosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Iar seara riscați să vă dezamăgesc”. Când era singur, adora să-ți vorbească în șoaptă, după ce se uita în toate părțile și se convingea că nu se afla nimeni prin apropiere. Îți comunica atunci tot felul de lucruri delicate; că Moașa profita de situația ei după ce-și obținuse postul în cortul de tuareg al Bătrânului sau că Bătrânul ar fi trebuit să dea un exemplu convingător pentru ideile lui, să se sinucidă. Terminând de șoptit, se mai asigura o dată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
făcea bine obrăznicia mea. Agățat de ea, putea să tragă cu ochiul, peste umărul meu, la lucruri pe care n-ar fi îndrăznit, singur, să le privească. Asta ne-a apropiat și mai mult. 11 În spatele biroului la care lucra Moașa se afla un afiș ironic: „Orice izbândă e suspectă”. Dar prima care ar fi trebuit să figureze pe lista suspecților era ea însăși, căci dintre toți era singura care avea o poziție prosperă. Se vorbea că știa să-și folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]