1,595 matches
-
să facă o gaură frumoasă și rotundă. Minunat, am bombănit eu. Al dracului de minunat. Suma totală a mărfurilor pe care le distrusesem pe ziua de azi ajunsese la cifra rotundă de patru miare - un nou record personal. Poate o să moară Înainte de mă Întoarce la birou, am gândit eu, socotind că e momentul cel mai potrivit să fiu optimistă. Poate, cine știe, poate chiar o să se prăbușească din cauza vreunui aliment rar și exotic pe care l-a Îngurgitat și o să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
faptul că ridicase vocea deasupra zgomotului și zarvei din această parte a fabricii, se comporta de parcă se afla la ceai. — Treizeci și șase, zici? Trebuie să-i spun prietenei mele, domnișoara Martin. Antichitățile din argint sînt marea ei pasiune; o să moară de gelozie! Trebuie să aduci cana aici și să mi-o arăți, Duncan. Vrei să faci asta pentru mine? — Da, răspunse Duncan. Dacă doriți... Sigur că da. Și, apropo, ce mai face unchiul tău? Duncan, domnule Fraser, are mare grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe Helen s-o Îmbrățișeze stîngaci, și-și puse capul pe umărul ei și-i plînse ca un copil În păr. Nu simțea nici plăcere, nici ușurare. Încă percepea intens acel amestec de durere și teamă, Încît crezu c-o să moară pe loc. Se cutremură de mai multe ori În brațele lui Helen și, În cele din urmă, Își ridică fruntea. Prin stratul Înțepător de lacrimi o văzu pe Julia. Se Învîrtea pe undeva, prin spate, de parcă i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
intrat sub el, partea din față a tălpilor atârnând deasupra râpei În timp ce eu fusesem aruncată În spate, la jumătate de metru de margine, Încâlcită În sârmă. Gâfâia atât de tare când a ajuns la mine Încât am crezut că o să moară, În schimb s-a așezat În genunchi pe capătul saniei ca s-o țină pe loc și mi-a desfăcut geaca, mâinile, părul din ghimpii de sârmă. După ce a desfăcut și ultima bucată de sârmă, m-a tras de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
foc casei Hollinger? Se poate să fi făcut asta. Așa de ușor dai dintr-una-n alta... iar el nu-și poate controla imaginația. O să mai fie și alte incendii, cum a fost cu mașina ta și cu șalupa, și-o să mai moară oameni. — Mă-ndoiesc, Paula. M-am Îndreptat spre balcon și am privit spre ruinele conacului de pe deal. — Estrella de Mar Înseamnă totul pentru el, am continuat. Incendierea șalupei și-a mașinii mele au fost doar niște pozne. Cu morții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
scuture, de parcă muncea să trezească un pacient sedat. Charles, pentru numele lui Dumnezeu... Anulează petrecerea! — Nu pot. De ce s-o anulez? E petrecerea de adio a lui Bobby Crawford. — N-o să fie adio doar pentru Bobby Crawford. Nu pricepi? O să moară oameni. O să fie ditamai incendiul. — Unde? La vilă? Paula, e absurd - nimeni nu vrea să-i facă rău lui Crawford. — Nu după Crawford umblă ei. Incendiul o să fie la bungaloul lui Sanger. Pe el o să-l omoare, și oricine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de care el se agățase întotdeauna în clipele cele mai grele. Minunea la care sperase și pentru care se rugase atâta timp, aceea de a o regăsi pe Smaranda în viață, se împlinise, dar iată că o revede doar ca să moară în brațele lui. Are o figură atât de nenorocită, încât infirmiera își pune mișcată palma pe brațul lui. Îmi pare rău. Știu asta. Puteți să vă reîntoarceți în cameră. Un moment, vă rog. Nici măcar nu m-am prezentat. Locotenent Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dintr-o parte și dintr-alta, după cum l-apuca pe om vremea pe cale de munte, case de vălătuci acoperite cu paie, pentru a li se da foc la călcarea dușmanului, ba se da foc ierbei și se-veninau fântânele, pentru ca să moară dușmanii de flămîngiune și de secetă, iar oamenii se trăgeau la munte și lăsau câmpul limpede în urma lor, până ce venea Vodă de-i amăgea pe dușmani prin glas de buciume în văi și prin codri, și-apoi vai de capul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
țara și să se ducă în întunerecul din care a ieșit, pentru a lăsa să lucreze oamenii a cărora nume de la a. 1870 încoace e legat cu însuși destinatele țării și a căror cea mai mare glorie ar fi ca să moară pentr-o țară a cărui trecut și mărire ei au creat-o. Prin urmare elementul istoric din România ar fi trebuit să predomnească în aceste momente, în care istoria întreagă a României e primejduită. Și crează-se că cel din
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
FĂCEAM OBSERVĂRILE NOASTRE... "] De câte ori făceam observările noastre asupra infructuozității intrării în război a românilor contra Turciei, liberalii și alții de un gând cu ei ne înșirau marile avantaje morale, pe care nația le-a câștigat trimițîndu-și floarea fiilor săi ca să moară de frig, de foame si de gloanțe înaintea valurilor de pământ a întăriturilor Plevnei. Când le spuneam că o asemenea conlucrare, ce pentru ai noștri era un fel de martiriu, trebuia să fie ținut[ă] în cumpănă de foloase, chezășuite
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
apucat pe căi greșite, plecarea lui, apoi suferința mamei și neînduplecarea părintelui, care are principii și nu vrea să-l reprimească. Numai că eu n-o să mai mă întorc, aici e greșala ta, așa că ai grijă de mama, care o să moară de dorul meu și n-o să te ierte!" Tu de ce îl asculți? a întrebat-o el atunci pe ea. Lasă-l să stea aici, dar eu cu el nu mai vorbesc." Mama și-a acoperit și restul gurii cu palma
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zice, Costaichie, dă-mi și mie ceva să mănânc, că mor de foame (se sclintise și ăsta, treceau muierile de la praznic și avea poala plină cu colaci, dar vorbea și el așa, cum se sperie un om bătrân că o să moară de foame, cad în mania asta). Ce să-ți dau, zice ăsta, ce-ai făcut în viață și ce-ai dres? N-ai fost în stare de nimic... Cum, zice bătrânul, Costaichie, am făcut o biserică. Ei și? zice ăsta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înaintată." "Ba o să se vindece, la început era și mai bronzat ca acum și nici nu putea să umble", "zise vopsitul. "Și dacă scapă ce viață e aia, să-ți facă câte trei injecții pe zi? se răsti cancerosul. O să moară în somn, o să vedeți." Ăsta ce i-o fi făcut? mă întrebai. "Dumneata, zise vopsitul cu obidă, fiindcă situația în care te afli e destul de gravă, ai vrea să murim noi toți și singur să te faci bine!" Nu se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
primi cu toate sentimentele de odinioară topite, supărat doar de declarația mea că nu aveam cancer și că n-o să mor. Avea aerul omului mărginit dar și sublim, care nu înțelege cum cineva, fiindcă a răgușit, crede că n-o să moară, cu toate că văzuse cum un om, fiul său, deși nevinovat, trebuise să ispășească o grea pedeapsă. Dă, dar astea erau socoteli care trebuiau reglate cu oamenii... Moartea, ehe, e așa o chestie ce nu se întreabă, ca să nu fii întrebat. Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
neașteptate o parte din secretul existenței ei pe acest pământ. "Așa sânt oamenii, îmi spuse fără șovăire și fără a-i învinui, dar cu un îndemn pentru mine să încerc să nu fiu ca ei, fără a deveni trufaș. O să moară mâine-poimâine și n-o să știe de ce a trăit!" Și mâna îi coborî și se uni cu cealaltă sub formă de cruce și nedumerire. "Nu te mai chinui să afli de ce sânt așa cum sînt! Vezi-ți de tinerețea ta! Nu se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lasă loc nici unei îngăduințe. Tata vru să-i răspundă, dar îi pusei o mână grea pe umăr, mă ridicai și ieșii afară. El înțelese și mă urmă. "Las-o să spună, zisei. E bolnavă și știi și tu că o să moară. A făcut metastază." " Da, dar n-auzi ce spune? îmi răspunse el aprins la față. Înseamnă că așa a gândit ea despre mine o viață întreagă!" N-a gândit sau au fost niște gânduri pe care ea le-a alungat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
își deschidea cu putere, printre goluri, ochiul alb, incandescent. Să-și ceară iertare? Nici vorbă! Pentru ce? Așa, degeaba? Nu plânsese el mai înainte, asta nu era un fel de a cere iertare? Și cum îi răspunsese ea? Da, o să moară, toți o să murim și ce putem face? "Nu te mai gândi, îi spusei, că nu te gândești bine... du-te și bea ceva!" Se smulse din loc și cu pași hotărâți, dar cu capul în pămînt: da, așa avea să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-o, mamă!" " Da?! Atunci de ce nu te duci s-o vezi pe Sibi? Ai zis că te duci. De ce nu te duci?!" Repeta asta pe toate tonurile, spunând că o chinuiesc și n-o las să moară, fiindcă n-o să moară până nu mă duc, dar niciodată cu un glas din care să înțeleg ce rost avea acest dus. Era rece, disprețuitoare, plină de ranchiună (care mi se transmitea și mie), vanitoasă, plină de trufie, toată gama de sentimente care pot
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
De ce? Ași lua alta!" "Și alta ți-ar face la fel!" "Ba mie îmi place bunicul, zise blonda nevastă, care se vede că nu se pierduse cu firea sub îmbrățișarea zbanghiului. Când un bărbat moare după tine, înseamnă că o să moară și după alta. Așa, nu moare după mine, dar știu că nici alta n-o să-i sucească capul." "Și dacă?!" zise doamna Chiriță. "Ăla nu e bărbat, zise atunci blonda, e un muieratic... Îl miroși dinainte..." "Și dacă îl miroși
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tare a vrut să moară dacă nu s-a apucat ea cu mâinile de duș sau să-și proptească tălpile de marginea căzii și să scape... Fiindcă așa se spune, în clipa când sinucigașul își dă seama că chiar o să moară, ceea ce l-a împins la acest gest îi apare neînsemnat față de pierderea vieții și încearcă să scape, dă înapoi, dacă mai are cum... Ea mai avea, dar n-a vrut... Cum să știe ea ce e aceea viață, ca s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și începui iarăși să mă plimb... "Frumoase versuri zisei, și abia acum îmi dau seama că nu i-am îndeplinit poetului dorința și n-am căutat-o pe iubita lui să i le transmit." "De ce?" Pentru că nu credeam că o să moară și n-am memorat adresa ei pe care el totuși mi-o dăduse... Credeam, pe atunci, că e un farseur, își bătea joc de noi, și numai la iubita lui nu ne era nouă gândul... Depărtarea și moartea umplu acum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îl lovii, nu-l mai împinsei, tot în gât, în același loc, și abia după aceea îl rostogolii în noaptea muntelui, cu speranța care îmi licări chiar atunci în conștiință că o să se agațe într-un brad și n-o să moară, sau o să cadă adânc în zăpadă și să scape astfel... Iar dacă o să-l mănânce lupii, cu atât mat bine, pe mulți turiști îi mănâncă din cine știe ce pricini, lupii, mai gândii eu cu stranie veselie, ca de o glumă atât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
analogie cu aceasta, prin transladarea reflecției asupra unui obiect al intuiției la un alt concept, complet diferit", inclusiv la unul "căruia nu i-ar putea corespunde niciodată în mod direct o intuiție". Cum este analogia între statul monarhic absolut și moară, pe care le prezintă drept exemple ce au în comun aspectul de "mașinării" cu operații predeterminate și obiective fixe: "între un stat monarhic și o moară nu există nici o asemănare, dar între regulă de reflecție asupra amândurora și a cauzalității
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
se mai lăuda cu zidul acesta, interveni din nou Evgheni Pavlovici, fără zid îi va fi imposibil să moară frumos, și ține morțiș să moară frumos. — Și ce-i de făcut? bâigui prințul. Dacă nu vreți să-l iertați, o să moară și fără iertarea dumneavoastră. Acum a venit de dragul copacilor. — O, în ce mă privește, îi iert totul; puteți să-i transmiteți asta. — Lucrurile nu trebuie înțelese așa, îi răspunse prințul încet și parcă fără chef, continuând să țintească un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu buzele arse, părând a nu crede nici ea câtuși de puțin în propria fanfaronadă, dar dorind în același timp să prelungească clipa cât de cât și să se înșele singură. Izbucnirea era atât de puternică, încât putea să și moară; cel puțin așa i se păru prințului. Iată-l, privește-l! îi strigă ea, în sfârșit, Aglaiei, arătând cu mâna înspre prinț. Dacă nu vine acum, dacă nu se însoară cu mine și nu se leapădă de tine, ia-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]