12,452 matches
-
care gâfâie din toate Încheieturile, și se mai și oprește Între etaje de parcă ar vrea să se odihnească. Odată ce ai ajuns la etajul opt și intri În apartamentul din stânga liftului, o Încăpere neobișnuit de mare, cu pereții albi și cu mobilier alb, minimalist, din cele care se văd prin revistele de modă, se oferă privirii ca o scenografie de teatru. Contrastul dintre blocul vechi, o construcție greoaie cu un stil compozit, din perioada interbelică și camera mare, cu spații jucate modern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Atunci când cerul era senin, ruinele se decupau În zare, ca decorul unui film sau al unei piese de teatru, cu personaje războinice. Nu mă puteam apropia foarte mult de ele, imaginația mea extrem de harnică, lucra În voie Închipuind baluri și mobilier somptuos din timpuri apuse, dar acum, Înăuntrul zidurilor ciuntite, mormanele de gunoaie, care făcuseră de-a lungul anilor un fel de strat geologic, erau adăpostul șobolanilor pe care nu-i tulburau nici măcar șatrele zgomotoase de țigani, din apropiere,. După plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
urma și nu va mai muri nimeni din cauza lui.. Grație visului tău, mă mai bucur câteva clipe, de frumusețea și de perfecțiunea picturii.,, Camera este scăldată Într-o lumină de culoarea mierii, care intră prin ferestre, Îngălbenind albul desăvărșit al mobilierului și al pereților. E ora 11 dimineața, și i se pare că a dormit o veșnicie. Ca și atunci, În adolescență, când moartea anticarului a Însemnat o tragedie trăită cu spaimă intensă, realizează imediat că este singur, că femeia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mi-a plăcut să stau de mic copil mai mult singur. Camera mea era locul În care mă simțeam cel mai bine. Nu În parcuri, nu În excursii, nu cu părinții În vizite, nu cu alți copii, ci Înconjurat de mobilierul de culoarea lămâiului și de cărțile franțuzești cu poze colorate. Mama era o femeie sofisticată, care nu se amesteca cu vulgul și căreia cuvântul ,,muncitor,, , Îi producea vertijuri. Avea un limbaj ales, dar cam desuet, care nu prea se potrivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și tu dacă nu se poartă îngrozitor, zise ea către Rosemary. Nu vrei nici măcar să-l vezi? — Nu în mod special. — Hai, dragule, nu mai fi urâcios, spuse Antonia. Nu peste mult timp va trebui să luăm niște hotărâri cu privire la mobilier. Tocmai am măsurat împreună cu Rosemary perdelele, cele de pe palier și cele din camera albastră se potrivesc perfect, n-au nevoie de modificări. — Ce noroc pe capul meu! — Chiar dacă tu nu vrei să-l vezi, eu vreau, spuse Rosemary. Antonia mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și ochii ei se făcură mai mari, privirea tăioasă. Pentru o secundă rămaserăm neclintiți, paralizați. Apoi eu m-am smuls din îmbrățișare. Nu putea fi decât Antonia. Se răzgândise, nu mai plecase la țară și venise să treacă în revistă mobilierul înaintea întâlnirii noastre da mâine. Peste o clipă o să intre în salon și o să mă găsească cu Georgie. Nu puteam suporta asta. Am acționat rapid. Am apucat-o pe Georgie de mână și am împins-o spre ușa mare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nimeni. M-am dus din nou la școală și am pierdut o groază de vreme întrebând oamenii. Eram mâhnit și ofensat și după un timp am revenit îm Hereford Square unde mi-am petrecut restul serii făcând lista pieselor de mobilier și telefonând la Georgie din când în când. Nu-mi puteam închipui cu adevărat că a fost răpită sau că a călcat-o mașina. Mi-am dat seama că trebuie să se fi simțit jignită de felul în care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
asta, am spus. Antonia scoase un sunet nelămurit. Palmer mă fixa în continuare cu privirea lui rece și dădu din cap aproape imperceptibil. Se făcu liniște. — Cred că ar fi bine să plec, am spus. I-am adus Antoniei inventarul mobilierului. Am aruncat hârtia pe jos și am dat să mă ridic. — Stai puțin, Martin, spuse Palmer cu o voce care mă făcu să rămân pe loc. După câteva clipe, timp în care așteptă ca Antonia să spună ceva, continuă: Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ce discută zeii între ei. Era însă cert că acum Palmer știa. Antonia și Alexander plecaseră la Roma. La plecarea lor am simțit o mare ușurare. Îmi mutasem lucrurile din nou în Lowndes Square. Muncitorii de la firma de transport de mobilier se obișnuiseră, se pare, să tot ducă lucrurile dintr-o parte într-alta. Nu știam dacă o să rămân acolo, dar am simțit nevoia să plec din Hereford Square și am plecat chiar în seara celei de a doua mărturisiri a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe-acolo. Pe ușă atârna un răvaș tipărit În germană cu o grămadă de paragrafe pe care nu m-am obosit să le citesc. Ușa apartamentului era Încuiată, dar nici măcar asta nu-l va Împiedica pe Lakritz. Apropo, arată bine: mobilier În Jugendstil, gravuri englezești, bucătărie pavată. În baie, Încălzire cu gaze, pe rafturi, bibelouri, pe jos, covoare. — Și? Anton stătea pe gânduri. — Și un ditamai șifonierul. Haine pentru orice ocazie, pentru orice siluetă, pentru oricare parte a zilei. Unele mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plăcut. Se uită la ceasul de la mână, părând grăbit. Nu pot să stau mult. Plec dimineață În Uzbekistan, pe urmele lui Diane Fürstenberg și Christian Louboutin. Trei luni pe Noul Drum al Mătăsii. Ca să lucrez la noua mea linie de mobilier, Target. Nu mă Întorc până În ianuarie. Ei, Îți place apartamentul? Îmi place la nebunie. De-abia aștept să-l vadă Hunter, am răspuns eu, fericită. — Ia uită-te la tine, câtă drăgălășenie, spuse Milton. Îl iubești foarte mult, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
oglinda, care reflecta oceanul sclipitor. — Nu mă deranjează să Împart golful nostru cu acest vas. Este magnific, am hotărât eu, după ce l-am văzut. L-am analizat cu mai multă atenție. Vasul sclipea de curățenie; avea două punți, obiectele de mobilier de pe ele fiind Îmbrăcate În bumbac bleumarin și alb. Mi-am Îndreptat binoclul către pupă, unde am văzut numele vasului. —„Au Bout de Souffle“, am zis eu cu voce tare. „Breathless“! Ce nume cool pentru un vas care chiar Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
irlandez bătrân și plin de riduri. Pe masa noastră e și ziarul local, în care se poate vedea un anunț care zice așa: În atenția clienților magazinelor de mobilă All Plush Interiors „Dacă ați găsit păienjeni veninoși în piese de mobilier tapisate pe care le-ați achiziționat recent, vă puteți constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“, zice anunțul. După care dă un număr de telefon unde puteți suna, dar degeaba. Pielea de pe gâtul lui dom’ sergent atârnă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
construiască alta în loc. Un plan care o înfuriase pe Helen Hoover Boyle. — Vai, domnule Streator, zice. Nu știți ce vorbiți. Din locul în care stăm, în fiecare direcție pornește, pe câțiva metri, câte un coridor îngust mărginit de piese de mobilier. Apoi, fiecare coridor cotește sau se ramifică în alte coridoare, cu șifoniere îngrămădite unul într-altul, cu dulapuri înghesuite laolaltă. Mobilele mai scunde, fotoliile, canapelele, mesele, nu lasă privirea să ajungă decât până la alt coridor de colivii, până la alt perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lui Helen Hoover Boyle, nici nu mai știu ce-mi doresc cu adevărat. Nu știu nici măcar dacă mai cred în mine însumi. În seara asta Helen mă duce cu mașina la magazinul de antichități, depozitul unde mutilase atâtea piese de mobilier. E întuneric și depozitul este închis, dar atinge cu mâna un zăvor și spune o scurtă poezie, iar ușa se deschide încetișor. Fără nici o alarmă. Nimic. Hoinărim prin hățișurile labirintului de mobile, pe sub candelabrele întunecate, fără fire. Lumina lunii pătrunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în oraș, la finisarea unor vile, nu la vreo secție. Dumneavoastră aveți aproape trei mii; la o adică, puteți să plătiți orele pontate aici, eu, nu, că am o mie șapte sute, abia venit din facultate, fără bani, fără haine, cu mobilier împrumutat de la uzină. Cornea se uită lung la tînărul din fața sa, măsurîndu-l cu o privire calmă, întrebîndu-se dacă e bine ori nu să-l înfrunte. Nu știu nimic de Bogdan. Cînd va sosi tovarășul inginer Stanciu am să-l întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și al adaptării. Prin urmare, îmbrăcați în pulovere, se adunau în jurul barurilor cu tejghele curbe și lambriuri, gesticulând cu atitudinea specifică membrilor unui club cvasi-canadian. Mai târziu, se izbeau cu Mini Cooper-ele de indicatoarele de pe carosabil sau cu șoldurile de mobilierul din încăpere. Primăvara și toamna, Carol și Beverley beau pinte de bitter din pahare drepte; vara, dădeau peste cap bere Pilsner din sticle cu capac de aluminiu auriu; iarna, sorbeau cu înghițituri mici un vin gros de orz, căruia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Fusese un caz celebru. Demn de luat în seamă. Până și Tittymus, prietenul și contemporanul lui Bull, dăduse de bucluc la Brighton. Acolo, el și iubitul său negru, Duvalier, își stabiliseră tabăra apoi se făcuseră praf, pe ei și tot mobilierul din dotare. Tittymus mai avea și tupeul să participe la reuniunile regulate ale celor de la Markham, pe Isle of Grain. Și era acceptat! Era acceptat cu Duvalier cu tot, se afișau împreună, în blazerele lor închise cu nasturi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de peste 10 m și de un curs de apă cu o lățime de peste 50 m. Palatul a fost construit conform ritualurilor riguroase, normelor politice și eticii societății feudale chineze din acea perioadă. În privința amplasării, amplorii, formei arhitectonice, culorii, finisajelor și mobilierului, palatul întruchipează puterea suverană și ierarhia imperială. Cele mai impunătoare construcții ale acestui obiectiv sunt cele trei săli: Sala Armoniei Supreme, Sala Armoniei Perpetue și Sala Armoniei Constante, unde împărații organizau ceremonii și petreceri grandioase, ca manifestare a puterii. Sala
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la maturitate. Cele mai elocvente exemple în această privință sunt Mausoleul Xiao din Nanjing și cele 13 morminte din dinastia Ming din Beijing care au o amplasare solemnă și impunătoare. În sudul Chinei se distingeau grădinile particulare ale bogătașilor, iar mobilierul în stil Ming era vestit în întreaga lume. Demn de menționat este faptul că în perioada Ming a prosperat și știința alegerii terenului pentru viitoarele construcții. Acest adevărat fenomen cultural antic manifestat în istoria arhitecturii chineze, a influențat până în epoca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
măsuța de toaletă, artistul a reușit să realizeze desenele cu atâta ingeniozitate încât, în timpul reprezentației, mișcările fetei în fața oglinzii par cât se poate de firești. Culorile în care sunt desenate măsuța și cutia cu farduri sunt bogate, iar hainele și mobilierul gravate cu o minuțiozitate ce pare imposibil de atins. Jucării din lut În provincia Henan din centrul Chinei sunt specifice un gen de creații artizanale denumite jucării din lut, care sunt totodată și fluiere. Astfel de "jucării" au o mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
destinate dormitoarelor. În interiorul clădirii există un balcon circular comun spre care se deschid ușile și ferestrele fiecărei camere. Construirea unei astfel de clădiri este destul de complicată, este proiectată astfel încât poate adăposti întreaga familie împreună cu toate rudele. Dulapul, element esențial al mobilierului tradițional Păstrarea lucrurilor se făcea, în principal, în lăzi și dulapuri, piese componente ale mobilierului tradițional chinezesc. Acestea au, de regulă, formă paralelipipedică, cu multe rafturi și sertare și sunt de dimensiuni și înălțimi diferite. Unele sunt mici, la fel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ferestrele fiecărei camere. Construirea unei astfel de clădiri este destul de complicată, este proiectată astfel încât poate adăposti întreaga familie împreună cu toate rudele. Dulapul, element esențial al mobilierului tradițional Păstrarea lucrurilor se făcea, în principal, în lăzi și dulapuri, piese componente ale mobilierului tradițional chinezesc. Acestea au, de regulă, formă paralelipipedică, cu multe rafturi și sertare și sunt de dimensiuni și înălțimi diferite. Unele sunt mici, la fel ca scaunele sau măsuțele de ceai, altele sunt înalte până în tavan. Din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
îndelungată. Au fost descoperite paturi duble din lemn vopsit ce datează din perioada Statelor Combatante (sec. V-III î.e.n.). Patul pentru o singură persoană a apărut în perioada dinastiei Han (206 î.e.n-220 e.n). Aceste piese de mobilier au forme diferite, unele sunt mai înguste și de dimensiuni mici, altele au atașată o masă sau un paravan. După dinastia Song (960-1279) au apărut paturile mai mari, iar în timpul dinastiei Qing (sec. XIV-XIX) au fost confecționate și paturi cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
divinităților în arta populară chineză 510 Arta plierii hârtiei 512 Obiecte din hârtie pliată aducătoare de bogății 513 Măști folosite în opera Di 513 Măști ritualice 514 Porțelanul 514 Locuințele de pământ din sudul Chinei 517 Dulapul, element esențial al mobilierului tradițional 517 Țigle ornamentale, cu statuete de animale 518 Forme pentru prăjituri 518 Reședința familiei Qiao din Shanxi 519 Trăgător de dulgherie 519 Paturi din bambus 520 Anexă INFORMAȚII TURISTICE 521 Cele mai importante hoteluri din China 523 Obținerea vizei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]