1,306 matches
-
lui pe front. Solgăbirăul s-a gândit la aceasta, ba a și vorbit cu comandantul batalionului ce se mai afla în Parva. Căpitanul, bețiv și disprețuitor față cu civilii, i-a spus că n-are vreme să se țină de mofturi. Vasăzică militarii consideră drept mofturi tot ce nu e înarmat cu pușcă sau cu tunuri! Mai recomandabil ar fi să se încerce, barem deocamdată, o aplanare pașnică, printr-o intervenție amicală. ― D-ta ești prieten cu locotenentul, zise solgăbirăul. Ați
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o colivie. " Ce înseamnă romantismele astea caraghioase de licean amorezat? își zise cu o revoltă pe care o simțea el însuși falsă și care totuși credea că o să-i mulcomească părerea de rău ce i se grămădea în inimă. Atâtea mofturi, atâta zbuciumare pentru..." În vremea aceasta însă, în altă parte a creierului îi fierbea întrebarea tot mai ațîțătoare: " Unde s-a dus Ilona?" Își alunecă mâinile prin părul castaniu, ca și cum ar fi încercat să-și ostoiască gândurile. Apoi se apropie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cam scumpe! Ce dracu’, domnule, ar trebui să fie mai ieftine. Cică vin de departe. Păi dacă am distrus serele, normal... Pentru că jumătatea sa, intitulată Georgeta, dorește să spele covorul la o vecină, În curte - zice că la spălătorie e moft și că ăia dau de ochii lumii pe ele, așa a pățit coana Mona, a luat covorul mai murdar decât l-a dus -, a cumpărat de la o tarabă și cizme de cauciuc. Pentru dame. Număr mic, culoare maro. Preț rezonabil
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
elevii. Te strecori. Cât ai luat la bac? Bă, nu mai contează nota, face nota pe om? Uite cum dorm unii-n parlament. Ăia cât or fi luat la bac? Acu` e cu școala vieții, bacalaureatul e doar așa, un moft, pentru părinții fraieri... Și se mai mută atenția de pe Cotroceni, că stătea ca ploaia asta, ca musafiru` nepoftit. Plouă, plouă, plouă, vreme de prostie... 05.07.2011 Constituția mamii lor! Constituția mamii lor! Sandu Șpriț aterizează pe terasă cu viteza
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
frumoase Pot fi pentru ori cine. Pentru mine Nu. Și juni nătângi cu țigarete-n gură, Frisați, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinți, Să reciteze versuri de-ale mele Spre-a coperi cu-espresia adâncă Unei simțiri adevărate - niște mofturi. Mai bine-aș smulge sufletul din mine, Aș stoarce cu o mână crudă, rece, Tot focul sânt din el, ca în scîntee Să se risipe, pîn-se va-njosi Să animeze pe deșerți și răi. O, și de-ați plânge chiar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Căci cel mai lins cu vorbe afectate[-i] Și cel mai rău și cel mai pismătareț. Și-i proclama de mare cu strigare-ți Pe orice negustor de vorbe late. Dar e firesc... destul și prea destul ți-i Acele mofturi scrise-n mii de coale Prin care răii pun la cale mulții. {EminescuOpIV 510} Și ți-ar plăcea s-amestici tot cu-a tale, Să vezi pe regi că-i judecă desculții Și cei cuminți vorbind cu-a tale oale. 55
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
om are o țară natală. Geniile au și una universală. Dincolo de geniu e hotarul nebuniei. Două himere duc cu zăhărelul omenirea : promisiunea gloriei și amenințarea Judecății de Apoi. Geniul - o adolescență incurabilă. Misiunea geniului e să se exprime. Indiferent de mofturile și de lipsa de receptivitate a contemporanilor. Misiunea geniilor e să înalțe ștacheta contemporanilor și a urmașilor. Geniul rămâne o taină chiar și pentru purtător. Geniile sunt asemenea vulturilor. Văd bine numai de la mare distanță. Geniul transformă timpul în destin
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca pe niște pomi fructiferi. Posteritatea stoarce proteinele din valorile mici și medii pentru a hrăni giganții. Are și gloria curiozitățile ei feminine. Îi curtează uneori pe cei care îi întorc spatele. Misiunea geniului e să se exprime. Indiferent de mofturile și de lipsa de receptivitate a contemporanilor. Unele spirite au rămas celebre prin replica rostită pe patul morții. Lui Socrate nu i s-a recunoscut geniul nici în familie. Geniile strălucesc prin intuiții. Molozul cunoașterii este pentru ceilalți. Nu-mi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Există, în fiecare etapă, câțiva creatori de istorie. Ceilalți suntem comentatori. Suntem la cheremul limitelor și al conjuncturilor. Cine nu a murit de foame în comunism va regreta în tranziția spre capitalism. Când scriu istoria, învingătorii nu se împiedică în mofturile adevărului. Lipsa prelungită de reacție a unui popor la provocările istoriei poate fi considerată indecentă. Pentru o revoluție actuală este nevoie de un om politic și de un regizor TV. Cântecul doinei are ceva din violența durerilor de dinți ale
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a renunțat la bicicletă, singurul vehicul cu tracțiune inteligentă, au apărut îngrozitoarele accidente de circulație. Suntem fascinați de mitul accelerației. Alergăm cu ambulanța, dar nu ne mai uităm dacă pacientul e pe targă. O lume plurischizofrenică nu se împiedică de mofturile artei. Dolarul - această stea polară a pragmatismului. Nu tehnica în sine generează alienare, ci omul o violentează spre această direcție. Judecăm epoca noastră după standardele unei lumi ideale. Care nu a fost și nu va exista vreodată. După agitația cumplită
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
versat, Iar eu continui să mă gândesc la băiatul pe care chiar eu l-am creat! NIMIC ÎNTÂMPLĂTOR Nimic nu-i întâmplător Mi-am zis a suta, mia oară Totul există cu un scop, Totul în lumea asta e un moft, Lumea nu răzbește. Nu îi interesează de nimic, Decât de viața lor trufașă, Decât de pofta de a fi, Nimeni nu se întreabă oare De ce doare cuvântul nespus, De ce câteodată apusul Vine cu un aer răpus. Totul se întâmplă cu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
valsând, cu palmele făcute pumni, ștergîndu-și urdorile dimineții. Ne pupăm ca verișorii și mă iau după ea în casă. E foarte sumar îmbrăcată și miroase a somn. Casa o cunosc foarte bine, v-am spus că am mai gustat din mofturile iubitei mele. Așa că mă îndrept către camera ei, în care patul, prea mic pentru doi, mai păstrează încă forma corpului ei în cearșaful mototolit. Nu știu ce i-a venit în dimineața aia, că m-a luat de mână și m-a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lui, adăugarea unui simbolism mitic ciclurilor naturale care semnifică doar o veșnică reîntoarcere (și ea plină de capricii) a anotimpurilor - toate acestea sînt doar o făcătură umană. Timpul curge la fel de uniform, vremea la fel de versatilă fără să țină seama de asemenea mofturi. Nici măcar nu le sfidează, le ignoră doar. Ideea, sîmburele sugestiv erau pregătite. Trebuia să le dau doar o formă. Am revizuit deci primul vers În forma iar artificii pentru a sublinia repetiția agasantă și sterilă a unui mijloc, efemer dar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în gazetărie scriitorul nu s-a mai așezat de-a curmezișul curentului ci, captându-i energiile, și-a deviat propriul curs. Exersată încă de la începuturile presei românești, publicistica satirică și pamfletară va fi definitiv omologată de condeiul lui Caragiale (de la Moftul român și Claponul, mai ales), astfel încât Arghezi se instalează pe un teren care se dovedise deja foarte fertil. Apoi, un context istoric favorabil, cum a fost cel din preajma primei conflagrații mondiale (din cel puțin două puncte de vedere, al libertății
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dintre polemică și ironie sau despre cum funcționează ironia, însă credem că e potrivit să continuăm aventura interpretării pe firul vizibil și invizibil al textelor caragialian și arghezian. Revenind la paralela propusă, observăm mai întâi că Arghezi dezvoltă, în raport cu autorul moftului și al derivatelor sale, o afinitate intelectulă, exprimată în termenii unei prețuiri totale față de cel al cărui nume a devenit emblema unei mentalități, blazonul unei epoci fără vârstă, al unei viziuni surprinzător de actuale: "Caragialismul [...], gândirea caragialistă sunt în floare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prețios de cetățeni, de lipsa căruia patria noastră nu se poate plânge. Slavă domnului! Avem destui". Urmează povestea "capuținiștilor" (= secta intelectualilor, definită în contrast cu marea masă a "profanilor"), care aveau sediul la Brofft, un sediu care, întâmplător observă naratorul -, rima cu "moft". Ficțiunea satirică aduce izbitor cu cea din publicistica argheziană, care anunță, prin formă și conținut, Tabletele din țara de Kutty. Urmând coerența logică a parabolei, "capuținism" înseamnă "orice dezbatere prea mult prelungită despre lucruri ideale, despre înalte chestiuni de artă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lui Caragiale, putem vorbi de un comic al cotidianului parodiat, care mizează pe "întregul sistem de fenomene extraliterare convertibile într-un univers artistic sau cu destinație artistică"257. De aceea, de la improvizațiile cu Mitică, personaj central (dar și alte nimicuri, mofturi felurimi), ale căror poante condensate esențializează metehne ale mentalului nostru colectiv, până la narațiuni mai ample cu substrat polemic, în varianta basmelor parodice sau a Cronicilor (sentimentală, fantezistă, fantastică), Caragiale se exersează în identificarea și diagnosticarea reflexelor deviant-rizibile ale unei lumi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cunoșteau braga, astăzi, din nefericire, o băutură pe cale de dispariție; berea a fost introdusă în Moldova și în Muntenia de abia la începutul secolului al XIX-lea, de către berarii sași din Ardeal. Mai bine de un secol a rămas un moft orășenesc, dar în zilele noastre a devenit, pentru țărani, un simbol al dorinței de urbanizare, așa încât din ce în ce mai des se pot observa anomalii precum consumul imens de bere în regiuni altădată renumite pentru producția bogată a unor vinuri de soi. Revenind
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Despre idei și blocaje). În palierul imediat următor sunt comentate procedeele de recreare a comicului în opera scriitorului. Caragiale explorează valențele tuturor modurilor operaționale, evidențiază situații comice, tipologii rizibile, stereotipii de limbaj, discrepanțe lingvistice. Folosește aforismul ca formă de spirit, "moftul", ca emblemă a suficienței, figurile retorice pentru a intensifica tensiunea comică. Formele comice ale absurdului sunt reliefate printr-o expresivă antimetateză. Perceput ca "nonsens", absurdul declanșează comicul. Receptat ca "ilogic" și "irațional", comicul generează absurdul. Caragiale și Eugen Ionescu au
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acces spre realitatea extralingvistică: "lista telegramată", colajul, autoreferențialitatea, mixarea registrelor stilistice, cuplurile comice, noncomunicarea. Criticul I. Constantinescu a sesizat comentează Loredana Ilie prezența unui "dadaism avant la léttre" în "tehnica zig-zag-ului", astfel denumită după titlul rubricii recurente din "Ghimpele", "Claponul", "Moftul român". Caragiale pune cuvintele în libertate, cum va proceda peste trei decenii Tristan Tzara. Asociațiile verbale aleatorii imprimă personajelor o structură caracterială zigzagată, prefigurând antieroul farselor tragice din Cântăreața cheală, Scaunele, Tabloul. De tehnica avangardistă "ține și tehnica dicteului automat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cuprinzătoare configurație cristalizată a caragialismului, mereu remodelată în diacronie în funcție de variabila receptării, care face ca o anume dimensiune să iasă în prim plan sau ca un ungher umbrit să fie luminat dintr-o dată. Comicul, "realismul ironic", "momentul", tema cu variațiuni, moftul, "marea trăncăneală", mahalaua, carnavalescul, miticismul, politicianismul, semidoctismul, figurile triunghiului conjugal burghez, euforia gastronomică etc. sunt astfel de embleme. Miracolul caragialismului poate fi explicat și prin faptul că s-a disipat în astfel de microunități indivizibile și s-a putut infuza
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care au văzut "semnul lui Caragiale"14. Formulări de tipul "caricatural, dar perfect verosimil" (Zarifopol)15, "promotor al balcanismului" (G. Călinescu)16, realism responsabil de "un inefabil farmec al trivialului" (Șerban Cioculescu)17, "realism ironic"18 pentru care Mitică și moftul sunt "cuvinte referențiale" (V. Fanache)19 și lista ar putea continua cu multe alte exemple, încearcă să sintetizeze și să reducă 20 polivalența operei caragialiene la o dominantă estetică unificatoare. De cele mai multe ori însă, abordările acceptă premisa dualismului și a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
impuls al autoizolării, grefat pe convingerea incompatibilității valorii autentice cu rigiditatea normelor care impietează și nu îmbogătesc sensurile artei. În privința celui de-al doilea aspect, este de menționat tehnica zig-zag-ului. Inaugurată de Caragiale în paginile "Ghimpelui", ale "Claponului" și ale "Moftului român", această inovație stilistică, pe care I. Constantinescu o echivalează cu un "dadaism avânt la lettre"80, presupune desconsiderarea unității de idee și "lăsarea cuvintelor în libertate", profesată ulterior sistematic de Tristan Tzara. Nonanalogia, asociația ilogică sunt transferate și asupra
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
44 etc. Pe dimensiunea comicului satiric, Arghezi, a cărui admirație pentru satira caragialiană se deduce cu ușurință din numeroasele articole elogioase 45, amintește de Caragiale mai întâi prin virulența pamfletară din tablete sau "bilete de papagal". Pe linia inaugurată de "Moftul român" și uzând de aproximativ aceleași dimensiuni care subliniază o comună repulsie pentru "spanacografie", Arghezi trece de la simpla "înghimpare" a viciilor nației, la folosirea cu predilecție a registrului "putrefact-excremențial"46 în efuziuni sarcastice pentru sancționarea acelorași vicii. Constatăm, de pildă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inițiere în cunoașterea de tip intuitiv, cea care presupune accesul la adevărul absolut prin înțelegerea adevărului concret și palpabil. Am precizat deja în partea introductivă a lucrării caracteristica "socratică" a atitudinii civice caragialiene. Reperând și definind original meteahna noastră națională moftul nenea Iancu a intuit eficacitatea homeopatică a vindecării prin doze ale aceluiași virus. Și atunci parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le. Însă ceea ce sancționează parodic este întotdeauna excesul, exagerarea, deplasările necontrolate pe verticala bunului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]